„Totuşi, ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.” Apocalipsa 3:4
Putem înţelege că acest text se referă la îndreptăţire. „Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb”; acest lucru înseamnă că se vor bucura mereu de simţământul îndreptăţirii prin credinţă; vor înţelege că neprihănirea lui Christos le-a fost atribuită, că au fost spălaţi şi albiţi ca zăpada. Din nou, ne referim la bucurie şi sfinţenie, fiindcă hainele albe erau veşminte de sărbătoare pentru iudei. Cei care nu şi-au mânjit hainele vor avea feţele pururi strălucitoare. Vor înţelege ce a vrut să spună Solomon când a zis: „du-te, dar de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul, căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.
Hainele să-ţi fie albe în orice vreme” (Eclesiastul 9:7-8). Cel care este primit de Dumnezeu va purta haine albe de bucurie şi veselie, şi va umbla în părtăşie cu Domnul Isus. De ce există atunci atât de multe îndoieli, atâta nefericire şi atâta jale? Din cauză că cei credincioşi îşi mânjesc hainele cu păcat şi greşeală şi, prin aceasta, pierd bucuria mântuirii şi părtăşia cu Domnul Isus. Ei nu umblă în alb pe pământ. Făgăduinţa se referă şi la a umbla în alb înaintea tronului lui Dumnezeu.
Cei care nu şi-au mânjit hainele aici vor umbla cu siguranţă în alb şi sus, unde oștile îmbrăcate în haine albe cântă mereu aleluia înaintea Celui Prea înalt. Ei vor avea o bucurie negrăită, o fericire nevisată, o binecuvântare pe care nu şi-o pot imagina, la care dorinţele lor nu au ajuns încă. Cei ,fără prihană în calea lor” (Psalmi 119:1) vor avea toate acestea – nu prin meritele sau lucrarea lor, ci prin har. Ei vor umbla cu Christos îmbrăcaţi în alb, şi vor bea din fântâna cu apă vie.
Dumnezeu e în control 