„Cantaretii”

18 decembrie

Text: Psalmul 40:1-5

Mi-a pus in gura o cantare noua – o lauda pentru Dum-
nezeul nostru.” Psalmul 40:3

Maiestoasele imnuri de demult ale Bisericii si inaltatoarele
cantece mai noi sunt o parte vitala a vietii credinciosului. Se
stie ca oameni care altadata erau inchisi in ei si tacuti si care apoi
L-au primit pe Cristos, acum canta cantarile credintei lor in timp ce
conduc masina, in timp ce ii calca hainele sau in timp ce fac dus.
Ei canta din pricina inimii lor schimbate si din pricina ca noua viata
in Cristos trebuie sa-si gaseasca expresia in cantare.

In cartea lui „Psalms of the Heart”, George Sweeting ilus-
treaza acest adevar din experienta a doi absolventi ai Institutului
Biblic Moody, John si Elaine Beekman. Dumnezeu i-a chemat sa
lucreze ca misionari printre indienii tribului Chol, din partea de
sud a Mexicului. Ca sa ajunga la acest trib, arata Sweeting, acestia
au calatorit pe spinarea magarilor si cu niste luntre scobite din
trunchiuri de copaci. Impreuna cu alti misionari, ei au lucrat timp
de 25 de ani la traducerea Noului Testament in limba indienilor
Chol. Astazi Biserica indienilor Chol prospera. Mai bine de 12.000
de crestini alcatuiesc impreuna Comunitatea crestina Chol, care
este independenta financiar. Ceea ce este interesant este ca atunci
cand au venit misionarii, indienii Chol nu stiau sa cante. Odata cu
patrunderea Evangheliei insa, credinciosii din trib au ajuns sa fie
cunoscuti sub denumirea de „cantaretii”. „Acum ei iubesc cantarea,
comenteaza Sweeting, fiindca au pentru ce sa cante.”

In inimile noastre ale celor care ne-am increzut in Cristos ca
Mantuitorul nostru rasuna cantecul celor rascumparati. Fie ca si
noi, prin faptul ca exprimam bucuria relatiei pe care o avem cu
Cristos, sa fim cunoscuti sub numele de „cantaretii”.- D.C.E.


Pacea lui Cristos in inima mi-a pus
Un izvor ce curge cu har si farmec sfant.
Ale mele-s toate de cand sunt al lui Isus;
Cum as putea sa tac si sa nu cant?” – Lowry

Cea mai semnificativa expresie a crestinismului
este nu un suspin, ci un cantec
.”

Painea zilnica

Psalm

Sunt gura ce mă umple de rușine
Și un năvod, prea strâmt a prinde pești,
Sunt, Doamne… o livadă înfrunzită,
Ce cu-o suflare, toamna o desfrunzești.
Deschid un ochi, să sting cu el pădurea
Ce arde într-un răsărit de soare,
Sunt, Doamne… destinatul fără adresă,
Ce încă mai așteaptă o scrisoare.
N-am nici un drept, să port pe cap și lauri
Când sufletul, îmi este un biet meschin,
Sunt, Doamne… un orgoliu fără vlagă…
Ce strigă către tine cu-n, , Amin ’’!
Sunt trecătorul, ce-a uitat să mai întrebe,
Unde se stinge ziua în amurg?
Sunt, Doamne… un artist de mâna a treia,
Ce-ar vrea să-i fii pe veci un Dramaturg.
De-acolo, dintre norii Tăi de zahăr,
Rostește în tăcere un cuvânt,
Să mai respir și-n primăvara asta,
Miros de brad și-o brazdă de pământ.

Viorel Balcan Valentin

Ah, cum mi se stinge duhul…

Ah, cum mi se stinge duhul
Și pe cale mă opresc
Nu mai înverzesc ca nucul
Și întruna obosesc

Gura mea ca altă dată
Nu rostește lauda,
Și urechea mea e surdă
Nu aude gura Ta…

Ochii mei acoperiti,
Nu mai plâng ca altă dată
Și se lasă ațintiți
Spre o altă cale, lată…

Și genunchi mei adesea
Nu mai cad în rugăciune
Nu mai sunt cuprinși de setea
De-a te simte iar pe Tine…

Tată te rog,.. izbește-n mine
Valul mării-nvolburate,
Ca să n-văţ o Doamne Sfinte
Să-Ţi slujesc iar în dreptate…

Năpădește Doamne-n mine
Focul Tău arzând pe veci
Ca să ard și eu cu Tine
De la mine să nu pleci…

Țintuește-mă Părinte
Cu privirea-Ţi arzătoare,
Ca să fiu copil de cinste
Demn de-a Regelui splendoare…

Avasilcai David

Cuvântul, hrana necesară

“Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4)

Dacă Dumnezeu ar vrea, am putea să trăim fără pâine, ca şi Domnul Isus în timpul celor patruzeci de zile; dar noi n-am putea să trăim fără Cuvântul Său. Prin acest cuvânt am fost creaţi şi numai prin el suntem păziţi, căci “El ţine toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale.” Pâinea este un ajutor; Domnul însuşi este primul izvor al existenţei noastre. El poate să ne facă să trăim fără acest ajutor, tot aşa de bine ca şi prin el; să nu-L mărginim la un singur fel de a lucra. Să nu fim prea dornici numai după lucrurile văzute, ci să privim la Dumnezeul nevăzut. Am întâlnit credincioşi care ne-au povestit că în zilele de mare sărăcie când le lipsea pâinea, le scădea şi pofta de mâncare; şi alţii ne-au spus că atunci când mijloacele de trai le lipseau, Domnul le trimitea ajutoare neaşteptate.

Dar nouă ne trebuie Cuvântul lui Dumnezeu. Cu el putem să ne împotrivim diavolului. Dacă ne-ar fi luat, am cădea în puterea vrăjmaşilor noştri, pentru că am slăbi repede. Sufletele noastre au nevoie de hrană şi nu există alta pentru ele decât Cuvântul Domnului. Toţi predicatorii şi toate cărţile din lume nu pot să-i procure sufletului o adevărată hrană; numai cuvântul ieşit din gura lui Dumnezeu poate să-l hrănească pe credincios. Doamne, dă-ne totdeauna această pâine. Noi preţuim acest cuvânt mai mult decât bucatele împărăteşti.

Charles Spurgeon

Nevoia de a deschide gura

“…Deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umple.” (Psalmul 81.10)

Ce încurajare este această făgăduinţă pentru rugăciune! Vederile noastre omeneşti ne fac să cerem lucruri mici, pentru că mici sunt şi meritele noastre. Dar Domnul ne îndeamnă să cerem mari binecuvântări. A ne ruga ar trebui să fie un lucru aşa de simplu, aşa de firesc şi aşa de obişnuit, cum este deschiderea gurii. Când un om este cu adevărat plin de râvnă, el deschide gura larg, şi versetul de mai sus ne îndeamnă să fim plini de râvnă, de ardoare, în rugăciunile noastre.

Să nu ne temem de a fi îndrăzneţi faţă de Dumnezeu şi de a-I cere binecuvântări mari şi numeroase. Citiţi şi ce scrie la începutul psalmului: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului” şi apoi “deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umplea”. Pentru că El a dat deja poporului Său atât de mult, acum îl îndeamnă să ceară şi mai mult şi să aştepte lucruri şi mai mari.

Vedeţi cum păsărelele din cuib întind cioculeţele lor larg deschise spre mama lor. Să facem şi noi la fel. Să bem din har prin toate deschiderile sufletului nostru, întocmai ca un burete care suge şi se îmbibă cu apa în care este afundat Dumnezeu este gata să ne umple, dacă şi noi la rândul nostru, suntem pregătiţi să fim umpluţi. Nevoile noastre să ne facă să deschidem gura, slăbiciunile noastre să ne facă să suspinăm şi lacrimile noastre să ne facă să strigăm ca un copil. Gura aceasta deschisă va fi umplută chiar de Domnul. Fie ca acest lucru să se întâmple cu noi, în această zi.

Charles Spurgeon

Hrana sufletului meu

Cu Scriptura ma hranesc
Si cu invatatura Ta
Vreau corect sa Te slujesc
Sa Iti dau, inima mea

Vreau sa sorb inavatatura
Ce-ai lasat-o in Cuvant
Ochii mei, inima, gura,
Sa-Ti slujeasca, pe pamant

Cu dreptate si iubire
Legea Ta s-o implinesc
Sa pot renunta la fire
Si la tot ce e lumesc

Sa ma-nbrac cu haina sfanta
Ce prin Duh, azi mi s-a dat
Caci inima mea se-avanta
Cunostinta, am capatat

Tata Sfant, eu Te iubesc
Si Te rog sa-mi dai putere
Sa nu mai pacatuiesc,
Sa nu-ti mai aduc, durere

Intristarea Ta e mare
Cand ma las de valuri dus
Pentru mine mult Te doare
Cand ma vezi, ca nu-s supus,

Cand ma vezi ca-s razvratit,
Pacatos, neinfranat
Si eu vad cat m-ai iubit
Ce mult, Te-ai sacrificat

Apoi, inima imi plange
Regrete ma napadesc,
Valurile mari de sange
Le vad, nu mai contenesc.

Remuscarea loc isi face
Recunosc ca am gresit
Sufletul e mut si tace
Simt, ca sunt un om zdrobit

Eu, Te rog sa-mi dai iertare
Ca si unui fiu iubit
Vreau sa vezi a mea-ndreptare
Ma smeresc, stiu, am gresit

Am gresit fata de Tine
Si fata de jertfa Ta
Sentimentul de rusine
Imi inunda inima

Vreau din nou a Ta iubire
Sa nu pleci, nu ma lasa !
Si prin Har, a Ta zidire
Sa o lasi asupra mea.

Florenta Sarmasan

Cuvântul, hrana necesară

“Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4)

Dacă Dumnezeu ar vrea, am putea să trăim fără pâine, ca şi Domnul Isus în timpul celor patruzeci de zile; dar noi n-am putea să trăim fără Cuvântul Său. Prin acest cuvânt am fost creaţi şi numai prin el suntem păziţi, căci “El ţine toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale.” Pâinea este un ajutor; Domnul însuşi este primul izvor al existenţei noastre. El poate să ne facă să trăim fără acest ajutor, tot aşa de bine ca şi prin el; să nu-L mărginim la un singur fel de a lucra. Să nu fim prea dornici numai după lucrurile văzute, ci să privim la Dumnezeul nevăzut. Am întâlnit credincioşi care ne-au povestit că în zilele de mare sărăcie când le lipsea pâinea, le scădea şi pofta de mâncare; şi alţii ne-au spus că atunci când mijloacele de trai le lipseau, Domnul le trimitea ajutoare neaşteptate.

Dar nouă ne trebuie Cuvântul lui Dumnezeu. Cu el putem să ne împotrivim diavolului. Dacă ne-ar fi luat, am cădea în puterea vrăjmaşilor noştri, pentru că am slăbi repede. Sufletele noastre au nevoie de hrană şi nu există alta pentru ele decât Cuvântul Domnului. Toţi predicatorii şi toate cărţile din lume nu pot să-i procure sufletului o adevărată hrană; numai cuvântul ieşit din gura lui Dumnezeu poate să-l hrănească pe credincios. Doamne, dă-ne totdeauna această pâine. Noi preţuim acest cuvânt mai mult decât bucatele împărăteşti.

Charles Spurgeon

Vom putea vorbi pentru Dumnezeu

“Dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea.” (Ieremia 15.19)

Sărmane Ieremia! Dar de ce să fie socotit sărman? Prorocul care plânge era un slujitor ales şi cinstit de Dumnezeu, mai presus de mulţi. Dar, pentru că el spunea adevărul, era dispreţuit. Cuvântul, atât de dulce pentru el, era amar pentru ascultătorii săi; îi era cerut să rămână în credincioşia sa, pentru ca Domnul să continue a vorbi prin el, poporului. El trebuia să lucreze cu îndrăzneală şi plin de adevăr cu oamenii din timpul său, pentru ca să despartă pe cei ce voiau să meargă cu Dumnezeu, ascultând de poruncile Sale, de cei care se împotriveau. Domnul îl încuraja, făgăduindu-i că el va fi gura Sa.

Ce cinste! Nu doreşte oare orice predicator şi orice credincios să fie ca el? Să vorbească însuşi Dumnezeu prin noi! Ce minune! Cuvântul nostru va fi sigur, adevărat, curat, puternic; el nu se va întoarce fără rod, ci va fi o bincuvântare pentru cei care-l vor primi; iar aceia care-l vor respinge, vor face aceasta spre paguba lor. Această făgăduinţă să fie pentru tine şi toţi lucratorii Domnului!

Charles Spurgeon

Rugaciune

Impiedica-mi, Isuse pasii
ca sa alerge in lucrare,
cat viata mea nu-i pe potriva
cu absoluta Ta chemare!

Impiedica-mi, Isuse gura
sa duca vestea mantuiri,
cat gura mea o foloseste
vrajmasul pacii si-al iubirii!

Impiedica-mi, Isuse mana,
pe-al meu aproape  sa-l ajute,
cat mana mea se mai intinde
spre lucruri Tie neplacute!

Impiedica-mi, Isuse ravna
de-a fi tributul Tau in lume,
cat viata veche mai exista
alaturea de noul nume.

De-as castiga intreaga lume
si as conduce-o catre Tine,
nici un folos nu mi-ar aduce,
cat n-ai fost Insuti Tu, cu mine.

Mai bine tine-ma-n tacerea
odaii-nchise, -n nestiinta!
Prezenta Ta cu mine-acolo
va fi suprema biruinta.

De-acolo vei misca popoare
si constiinte vei atinge
vei frange lacate, zavoare
si-mpotrivirea o vei stinge.

Si-abia atunci, sfintindu-mi pasii
si gura, mana, ravna-mi toata,
trimite-ma si in afara,
s-aduc recolta-mbelsugata!

Tatiana Topciu