Apărat şi acoperit

“Cum îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul.” (Isaia 31.5)

Fără să piardă o clipă în drumul său, mama se grăbeşte către cuibul său ca să aducă hrană puilor. Şi când simte că micuţii ei sunt în primejdie, ea aleargă îndată să-i apere. La fel Domnul, ca să îi apere pe aleşii Săi, va veni ca pe aripi de vultur, ba chiar pe aripile vântului.

Mama întinde apoi aripile sale peste cuib ca să-şi acopere puişorii săi, ea îi acopere cu trupul său, le transmite căldura sa şi îi acoperă în aşa fel ca să le facă un adăpost. Dumnezeul cel veşnic lucrează la fel ca să îi apere pe copiii Săi. El vrea să fie El însuşi adăpostul lor, locuinţa lor şi în sfârşit totul. Domnul care Se compară pe Sine aici cu păsările, nu Se aseamănă totuşi cu ele în slăbiciunea lor, căci El este Domnul oştirilor. Să ne bucurăm deci la gândul că dragostea Sa atotputernică va veni la timp ca să ne apere şi să ne păzească în siguranţă. Aripa nici unei mame nu este aşa de iute şi de drăgăstoasă ca aripa lui Dumnezeu şi noi ne vom aşeza cu încredere la umbra sa apărătoare.

Charles Spurgeon

Tabla înmulţirii a lui Dumnezeu

“Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.” (Isaia 60.22)

Lucrările pentru Domnul încep adesea prin lucruri mici şi din pricina aceasta parcă n-au valoare. În slăbiciune se face educaţia credinţei, care îl apropie pe om de Dumnezeu şi aduce slavă numelui Său. Sămânţa de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele; dar ea dă naştere unui pom mare care adăposteşte multe păsări pe ramurile sale. Să începem cu unul, “cu cel mai mic” şi poate acesta se va face o mie. Domnul Şi-a arătat mărimea în ziua înmulţirii pâinilor şi de câte ori a repetat El aceasta cu fiecare din slujitorii Săi în parte: “Eu te voi înmulţi!” Încredeţi-vă în Dumnezeu, voi care nu sunteţi decât unul sau doi; El este în mijlocul vostru, dacă voi v-aţi adunat în numele Lui.

Cu toate că “cel mic” este de dispreţuit în ochii acelora care privesc la putere, la număr, la mărime, acesta poate fi sămânţa unui neam mare la număr. La început nu se vede strălucind pe cer decât o singură stea, şi curând după aceea întreg cerul se acopere de nenumărate stele luminoase.

Să nu ne mai gândim că această făgăduinţă de înmulţire trebuie să fie cine ştie cât de târziu, căci Dumnezeu zice: “Eu voi grăbi aceste lucruri la timpul lor”, fără graba care ar aduce o îndeplinire mai timpurie, ci la timpul lor şi fără întârziere. Când Domnul Se grăbeşte, iuţeala cu care lucrează este plină de slavă.

Charles Spurgeon

Ascultând semnalul de luptă

“Când vei auzi un vuiet de paşi în vârful duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta, ca să-i bată pe Filisteni.” (2 Samuel 5.24)

Pe calea noastră se găsesc semne ale lucrării lui Dumnezeu, care ar trebui sa ne mişte. Duhul lui Dumnezeu suflă încotro vrea şi tu îi auzi sunetul. Atunci trebuie să fim cu atât mai atenţi. Să profităm de aceste împrejurări preţioase, folosindu-le. Noi avem de luptat contra Filistenilor în orice timp; dar când însuşi Domnul merge înaintea noastră, să fim cu atât mai trezi.

Vântul mişcă vârful duzilor, şi David cu oamenii săi au recunoscut acest sunet ca fiind semnalul de atac şi, în timp ce ei înaintau, Domnul însuşi îi lovea pe filisteni. Oh, Domnul să ne dea azi prilejul de a vorbi acelora care ne înconjoară. Cine ştie dacă azi nu este o zi de veşti bune, pentru mântuirea vreunui suflet? Să ţinem deschisă urechea pentru a asculta vuietul vântului, şi mintea noastră gata să se supună semnalului. Făgăduinţa Sa este că: “atunci Domnul va ieşi înaintea noastră”. – Nu găsim aici o încurajare de a începe lupta? Şi dacă Domnul merge înaintea noastră, nu vom rămâne pe loc.

Charles Spurgeon