Întoarcerea la Dumnezeu

Mă uit cu întristare la tot ce ne-nconjoară,
La lumea care astăzi atât s-a transformat.
Tot mai adânc duşmanul în suflete coboară
Şi-o omenire-ntreagă se-afundă în păcat.

Nimic din ce-i al lumii nu-i însă noutate.
Păcatul existase încă de la-nceput.
Atât doar că progresul dorit de om în toate
Se-ntoarce împotriva celui ce-atât l-a vrut.

Un bumerang funebru a devenit averea
Pentru acela care doar asta a visat.
Dar va veni o clipă când gustu-i ca şi mierea
Amar va fi în gura oricărui om bogat.

De-am şti în bogăţie să ne păstrăm decenţa
Şi în prosperitate pe Domnul să iubim,
Chiar Dumnezeu din ceruri ne-ar sătura dorinţa
Ca ascultare sfântă în schimb să-I dăruim.

Dar, nu. Fiinţa noastră atâta de fragilă
Recunoştinţă, însă, uita-va ca să-I dea.
Din mărul cunoştinţei, din nou şi fără milă,
Adami hulpavi şi Eve din nou s-or înfrupta.

Căci Tatăl ne cunoaşte, ca şi olarul vasul,
Şi ştie slăbiciunea neascultării noastre,
De-aceea El doreşte să ne vegheze pasul,
Nu prin palate de-aur, ci prin chilii sihastre.

O, iartă-ne Isuse, suntem aşa departe
De standardul pe care-l aştepţi Tu de la noi.
În loc de mulţumire cum cere Sfânta Carte,
Păstrăm închisă-n lanţuri recunoştinţa-n noi.

Imensă-I bunătatea şi mare Ţi-e iubirea
Pentru fiinţa care-ai creeat-o din pământ,
Dar cât de-nverşunată şi păcătoasă-i firea,
În loc să se sfinţească prin Duhul Tău cel sfânt.

Tu ştii ce îndărătnici şi plini de-a lumii boale
Copiii Tăi în noapte adânc s-au rătăcit,
Dar, din puterea-Ţi mare, în candelele goale
Să pui din nou lumină, să ştim că ne-ai găsit.

Te redescopăr astăzi în marea Ta putere,
Când mă întorc din noaptea în care m-ai găsit.
Eram orbit de lume şi lacom de avere,
Dar Tu mi-ai dat lumină şi-un crez deosebit.

Nimic nu se compară cu gloria-Ţi cerească,
Deşertăciuni sunt toate acestea care pier.
Slăvesc al Tău sfânt nume în viaţa pământească
Şi-ţi voi cânta “Osana” cu îngerii în cer.

Daniel Briciu 

23 Decembrie

„Prietene, mută-te mai sus.” Luca 14:10

Atunci când harul îşi începe viaţa în suflet, vrem să fim aproape de Dumnezeu, dar cu frică şi cutremur. Sufletul, conştient de vina lui şi umil, tremură din cauza solemnităţii în care se află. Este aruncat la pământ de simţământul măreţiei lui Iehova, în a cărui prezenţă locuieşte. Cu ruşine şi sfială, ocupă cea mai umilă încăpere. Dar mai târziu, după ce creştinul creşte în har, deşi nu uită niciodată solemnitatea poziţiei lui şi nu pierde respectul care trebuie să cuprindă un om credincios în prezenţa lui Dumnezeu care poate crea sau distruge, teama îl părăseşte. Devine veneraţie sfântă, şi nu frică copleşitoare. El este chemat mai sus spre Dumnezeu prin Isus Christos.

Atunci omul lui Dumnezeu, păşind în splendoarea dumnezeirii, îşi acoperă faţa. ca heruvimii cu cele două aripi — sângele şi neprihănirea lui Isus Christos – se apropie de tron cu respect şi se închină în duh. Văzând un Dumnezeu al iubirii, bunătăţii şi îndurării, înţelege legământul caracterului lui Dumnezeu mai bine decât dumnezeirea Sa absolută. El vede în Dumnezeu mai mult bunătate şi mai puţin măreţie, mai mult iubire şi mai puţin maiestate. Plecându-se la fel de umil ca înainte, sufletul se bucură atunci de o mai mare libertate de mijlocire. In timp ce se prosternează în faţa gloriei Dumnezeului Infinit, este susţinut de conştiinţa că se află în prezenţa milei şi iubirii infinite, şi prin aceasta realizează primirea „în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6). De aceea, credinciosul este invitat să se mute mai sus şi să-şi exercite privilegiul de se bucura în Dumnezeu şi a se apropia de El cu încredere sfântă, spunând „Ava, Tată” (Romani 8:15).

Vom merge din putere în putere
Crescând în har în fiecare zi
Pân-om ajunge sfânta înviere
Şi Te-om vedea în faţă, ca nişte copii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Vas de lut

As vrea sa stau mereu pe inaltime
Si-n vale niciodata sa cobor,
Sa gust doar din trairile sublime,
Am insa un statut de muritor.

As vrea sa ma-nsoteasca biruinta
Cu fiecare pas pe care-l fac,
Sa nu ma intalneasca suferinta,
Insa, de lut nu pot sa ma dezbrac.

As vrea nu slabiciunea, ci puterea
Sa-mi umple cupa-n fiecare zi,
Sa nu fac cunostinta cu durerea,
Dar vlaga mea incepe-a vesteji.

As vrea… as vrea… Dar paradoxul este
Ca-mi port comoara intr-un vas de lut,
Si n-are voie firea sa conteste
Intelepciunea care m-a facut.

Durerea, slabiciunea, umilinta,
Le foloseste, ca puterea Sa
Sa-si manifeste-n mine biruinta
Si-abilitatea de a transforma.

As vrea sa vreau doar ce vrei Tu intr-una,
Tacut sa ma smeresc sub mana Ta,
Stiind ca Tu-mi impodobesti cununa
Ce-n cerul Tau odata-o voi purta.

Si-as vrea sa-Ti multumesc de neintelesul
Si minunatul plan cu viata mea,
In care-ai investit tot interesul,
A Ta sa fie toata gloria!

Anca Winter 

7 Ianuarie

„Pentru mine, a trăi este Christos.” Filipeni 1:21

Credinciosul nu trăieşte întotdeauna pentru Christos. Începe să facă aşa atunci când Dumnezeu Duhul Sfânt îl convinge de păcat, şi când este adus prin har să vadă cum Mântuitorul îi ispăşeşte păcatele. Din momentul acela al naşterii din nou, credinciosul începe să trăiască pentru Christos. Isus este pentru credincioşi „comoara de mare preţ” (Matei 13:46), pentru care suntem gata să vindem tot ce avem. Ne-a câştigat dragostea atât de complet încât inima noastră bate doar pentru El.

Vrem să trăim pentru gloria Lui, şi suntem gata să murim pentru a apăra Evanghelia Sa. El este scopul vieţii noastre şi modelul după care ne sculptăm caracterele. Cuvintele lui Pavel înseamnă mai mult decât crede majoritatea oamenilor. Mulţi vor spune că Pavel declară că sfârşitul vieţii lui este Christos, dar, mai degrabă, întreagă viaţa lui a fost Isus! In cuvintele unui sfânt din vechime, El a „mâncat şi băut şi dormit viaţa veşnică”. Isus era aerul lui, sufletul sufletului său, inima inimii sale, viaţa vieţii sale. Poţi să spui tu, ca şi creştin, că trăieşti după acest ideal? Poţi să mărturiseşti că pentru tine „a trăi este Christos”? Îţi faci munca pentru Christos, sau munceşti pentru beneficiul tău şi pentru bunăstarea familiei tale? Întrebi „este acesta un motiv de bază”? Pentru un creştin este. Profesia lui este să trăiască pentru Christos. Cum poate să trăiască altfel fără să comită adulter spiritual? Sunt mulţi cei care îndeplinesc acest principiu într-o oarecare măsură, dar cine îndrăzneşte să spună că el trăieşte în întregime pentru Christos, aşa cum a
făcut apostolul?

Totuşi aceasta şi numai aceasta este adevărata viaţă a unui creştin — izvorul ei, scopul ei, felul ei şi sfârşitul ei. Toate se adună într-un singur cuvânt: Isus. Doamne, acceptă-mă. Mă prezint în faţa ta, rugându-mă să trăiesc prin Tine şi pentru Tine. Îngăduie-mi să fiu vita de jertfă care stă între plug şi altar. Îngăduie ca motto-ul meu să fie: Gata pentru muncă sau pentru jertfă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Spiritul Craciunului

21 decembrie

Text: Filipeni 2:1-11

„Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Cristos Isus.„

Filipeni 2:5

Ce este „spiritul de Craciun?” Este oare festivitatea familiala
joviala, sunetul binecunoscutelor colinde ce se aud la difu-
zoarele unui supermagazin supraaglomerat, multimea felicitarilor
prin care tinem legatura cu prietenii de demult, un pom acoperit
cu lumini scanteietoare pierdute intr-o mare de pachete stralu-
citoare, sau sentimentul de voiosie generala pe care-l nutrim in
acest anotimp al anului? Acestea sunt lucrurile care se gandesc cei
mai multi atunci cand aud expresia „spiritul Craciunului”. Pentru
cel care crede in Cristos, Craciunul inseamna mult mai mult.

J.I. Packer defineste spiritul de Craciun in cartea sa, Knowing
God. Intr-un capitol intitulat „Dumnezeu intrupat”, el face urma-
toarea remarca: „Noi vorbim volubil despre spiritul Craciunului,
rareori intelegand prin aceasta expresie mai mult decat o buna
dispozitie pe care ne-o manifestam in familie… Ar trebui sa insem-
ne reproducerea in vietile oamenilor a caracterului Celui care din
pricina noastra a devenit sarac,… spiritul celor care, ca si Stapanul
lor, traiesc intreaga lor viata dupa principiul de a se face pe ei insisi
saraci – cheltuind si cheltuindu-se – ca sa-i imbogateasca pe semenii
lor, dand din timpul lor, consumandu-se, ingrijindu-se si avand
preocuparea de a face bine altora – dar nu numai prietenilor lor –
oricare ar fi nevoia”.

In Filipeni 2, citim ca Fiul lui Dumnezeu a lasat gloria Sa
divina si a devenit slujitorul tau si al meu, facandu-Se asemenea
oamenilor si murind pe cruce pentru pacatele noastre. A urma
exemplul Lui inseamna a le sluji altora in umilinta, inseamna a
accepta sa avem felul de gandire al lui Cristos. Acesta este ade-
varatul spirit al Craciunului! – D.J.D.

„Noteaza-ti numele cuiva de la care nu te astepti sa-ti
intoarca un bine. Cere-I lui Dumnezeu sa-ti arate care
este lucrul pe care l-ai putea face pentru acea persoana
si pe care si Isus l-ar face. Apoi fa lucrul acela.„

„Egoismul face Craciunul o povara; dragostea il
face o placere.„

Painea zilnica

Vindecarea orbului

Text: 2 Corinteni 4:1-6

„Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării… „2 Corinteni 4:3

Pastorul Walter B. Hinson predica într-un oraş unde unul dintre prietenii săi lucra ca medic de ochi. Într-o zi, Hinson s-a oprit pe la biroul lui şi l-a găsit plin de bucurie. Cand predicatorul l-a întrebat care este motivul veseliei lui, doctorul i-a răspuns: „L-ai văzut pe bătranul acela care a ieşit cand ai intrat tu în cabinet? N-a mai văzut vreo floare sau chipul copiilor săi de multă, multă vreme. Trăieşte la ţară, şi cu cateva luni în urmă a venit să-l consult. După ce l-am examinat, i-am spus că eu cred că vederea lui ar putea fi restabilită. Azi am făcut ultima operaţie pentru ochii săi. Cand am terminat, l-am dus afară şi i-am arătat gloria dimineţii. I-am restabilit vederea!” Ce privilegiu pentru un doctor să fie în stare să redea vederea unor ochi orbi!

Ca şi creştini, avem un privilegiu asemănător. Putem ajuta pe cei orbi spiritual să vadă. Îi putem aduce la Isus Cristos pe aceia pentru care „Evanghelia este acoperită”. Apostolul Pavel a scris: „Noi suntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos; şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: împâcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Cor. 5:20). Chiar înaintea înălţării Sale la cer, Isus a spus: „…îmi veţi fi martori” (Fapte 1:8). Aceste versete vorbesc despre responsabilitatea credinciosului de-a fi un ambasador al lui Cristos, un martor care poate spune: „Am fost orb, dar acum văd”.
Ce chemare extraordinară! Putem „da lumina cunoaşterii” lui Isus Cristos celor din lumea întunecată de păcat (2 Cor. 4:6). Cine ar putea cere un privilegiu mai măreţ!  – P.R.V.

„Aud strigand cu disperare
Din noapte si ruină:
„Voi ce-aveti lumina vieţii
Dăruiţi-ne lumină!”” – Oxenham

„Dacă creştinismul tău e valoros, se merită să-l împărtăşeşti altora„

Painea zilnica

Complexul Ilie

Text: 1 Regi 19:1-8

„(Ilie) a şezut jos sub un ienupăr şi dorea să moară, zicind: „Destul” ”  1 Regi 19:4

Concertul este în plină desfăşurare. Dirijorul dă din baghetă cu zel şi entuziasm. Deodată un membru al orchestrei se ridică şi se apropie de el. Este omul care cantă la trianglu. Ii şopteşte: „Aveţi ceva împotrivă dacă plec acasă? Partea mea s-a terminat”. Este ridicol, nu-i aşa? El este membru al orchestrei şi ar trebui să aştepte pană la terminarea concertului. Prezenţa sa adaugă tenta necesară pentru ca orchestra să arate întreagă. I-ar deranja şi i-ar întrerupe pe ceilalţi dacă cineva ar pleca după ce şi-a terminat partea sa din partitură.

Uneori cei mai în varstă se simt ca şi cantăreţul la trianglu. Cred că ei şi-au terminat partea lor şi şi-au împlinit scopul. La fel ca şi Ilie, recurg la autocompătimire şi ar dori ca Domnul să-i ia acasă în cer. Cu toate acestea, fie că ştiu sau nu, ei sunt încă o parte semnificativă din „orchestra vieţii”, prin însuşi faptul că sunt aici.
Mulţi creştini au fost încurajaţi de răbdarea, înţelepciunea, şi mijlocirile celor bătrani care-L iubesc pe Domnul. Numai veşnicia va scoate la lumină întregul impact al contribuţiei lor spirituale. Aceşti slujitori ai Domnului au multe de făcut pentru gloria lui Dumnezeu. Ei sunt foarte importanţi, pentru că altfel El nu i-ar lăsa printre noi.
Creştine, poate crezi că lucrul tău aici jos s-a terminat. Nu te lăsa copleşit de complexul de autocompătimire al lui Ilie şi de dorinţa de-a muri. Gandeşte-te numai la influenţa pe care o ai asupra altora. Încă faci un impact în vieţile lor.      – H.G.B.

„Bătrani ostaşi ai începutului de drum
Ei au trasat cărarea pe care mergi acum.
în lupta-n care eşti ei primii au luptat.
învaţă de la ei ce-i bun şi-adevărat.”– Branon

„Decat să tii cont de numărul anilor, mai bine fă ca toţi să conteze„

Painea zilnica

Un crampei din gloria cereasca

Text: Fapte 7:54-60 

        ” Dar Ştefan, plin de Duhul Sfant, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu…” Fapte 7:55

Moartea este ultimul mare duşman al creştinului. Ea este descrisă ca umblarea „prin valea umbrei morţii” (Psalmul 23:4). Isus a îndepărtat boldul ei, care este păcatul (1 Cor. 15:56), dar cu toate că ea continuă să producă nelinişte, Dumnezeu ne va da un har special pentru acel timp. Acest lucru a fost ilustrat de viaţa lui D.L. Moody. Cand marele evanghelist era pe patul morţii, familia şi prietenii s-au adunat pentru a-şi lua rămas bun. Crezand că momentul a sosit, încet, încet au început să iasă din cameră. În acel moment au auzit o mişcare. Intorcîndu-se, l-au găsit pe Moody cu ochii deschişi şi mintea aparent limpede. Cineva a început să se roage, dar Moody l-a întrerupt: „Nu vă rugaţi să mai trăiesc. I-am văzut pe Dwight şi Irene (doi nepoţi care muriseră). Am văzut faţa lui Isus şi sunt satisfăcut. Pămantul se îndepărtează, cerul se deschide. Dumnezeu mă cheamă. Aceasta este ziua încoronării mele!”

Înainte de-a fi ucis cu pietre, Ştefan L-a văzut pe Isus stand la dreapta Tatălui. Cat de mult l-a putut întări acest lucru! Am auzit de sfinţi pe moarte a căror voce a exprimat dezamăgirea atunci cand revenindu-şi din starea de inconştienţă au descoperit că sunt încă pe pămant şi nu în cer.
Poate că Dumnezeu ne va lua la Sine fără să ne avertizeze. Va fi o glorie instantanee! Ori El ne poate da timp de pregătire. Oricare vor fi împrejurările, dacă ne-am încrezut în Cristos ca Mantuitor, El va fi cu noi atunci cand vom trece din lumea aceasta şi vom privi primul crampei din slava cerească.              – D.J.D.

„Dincolo de umbre, voi pătrunde în lumină,
Trecand perdeaua neagră spre gloria divină,
Păşind din noapte spre ziua veşnică, frumoasă.
De ce numim noi moarte întoarcerea acasă? ”   – Anonim

„Pentru creştin, moartea este ultima umbră a nopţii înainte de răsăritul ceresc„

Painea zilnica

Se merită să suferi?

Text: 2 Corinteni 12:7-10

„…suferim cu adevărat împreună cu EL ca să fim si proslăviţi împreună cu EL“ Romani 8:17

Potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, jucătorul de baseball (joc asemănător cu oină de la noi n.tr.), Kirk Gibson, este descris ca un om ce ştie să sufere. În anul 1980 şi-a rupt cartilajul de la încheietura mîinii. Doi ani mai tîrziu i s-a inflamat genunchiul stîng, o întindere a muşchiului gambei stîngi şi o luxaţie serioasă a încheieturii mîinii stîngi. În anul 1983 a suferit o operaţie la genunchi, iar în anul 1985 a avut nevoie de 17 copci după ce a fost lovit direct în gură cu mingea. Pe lîngă aceasta şi-a contuzionat muşchiul tendonului de la genunchi, şi-a rănit călcîiul drept şi a suferit o luxaţie a gleznei la piciorul stîng. Cea mai gravă rană a implicat distrugerea parţială a cîtorva ligamente ale gleznei în anul 1986, an prezis a fi cel mai bun din cariera sa sportivă. Cînd a fost întrebat despre dureri, se spune că el a zis: „Viaţa are plusurile şi minusurile ei… Dar pentru plusurile carierei mele, ale mele personale şi ale familiei mele, merită să sufăr.

Este calea pe care mi-am ales-o”. Faptul că nu există biruinţă fără suferinţă este un adevăr valabil şi în alte domenii ale vieţii. Niciodată răsplătirile ei nu vor fi atît de mari ca atunci cînd omul hotărăşte să sufere împreună cu Cristos pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru gloria lui Dumnezeu. Apostolul Pavel este un exemplu de prima mînă. El a acceptat suferinţa ca pe o parte necesară a ceea ce dorea el cel mai mult să facă în viaţă. N-a văzut în adversităţi o problemă. A considerat că aprobarea lui Dumnezeu şi binele altora erau cu mult mai importante decît orice suferinţă şi necaz pe care le-a experimentat în timp ce-şi împlinea chemarea. Atît în cuvintele lui, cît şi prin exemplul său, apostolul ne arată că suferinţele cu Cristos nu pot sta alături de slava viitoare. Să învăţăm de la el. M.R.D. II

„Nu contează mult în astă viaţă
Ploi şi soare, nori şi vînt.
Dacă Domnul Isus e de faţă,
Orice pierderi doar cîştiguri sînt.” Beers

„Nu există biruinţă fără suferinţă.„

Painea zilnica

In valea umilinţei

“Daca poţi face ceva, fie-ți milă de noi şi ajută-ne.” Marcu 9:22

După fiecare perioadă de exaltare, suntem repede aduşi înapoi la lucrurile obişnuite, aşa cum sunt ele. adică nici frumoase, nici poetice, nici palpitante. Înălţimea muntelui se măsoară prin cenuşiul muncii de rând din vale; dar aici, în vale, este locul unde trebuie să trăim pentru gloria lui Dumnezeu. Noi vedem gloria Lui pe munte, dar nu acolo trăim pentru gloria Lui. In valea umilinţei descoperim valoarea noastră reală în faţa lui Dumnezeu, aici se arată credincioşia noastră. Cei mai mulţi dintre noi putem face anumite lucruri dacă suntem întotdeauna la înălţimi eroice, datorită egoismului din inimile noastre, dar Dumnezeu ne vrea la înălţimea cenuşiului obişnuit al vieţii cotidiene de aici, din vale, unde trăim conform relaţiei noastre personale cu El. Petru s-a gândit că ar fi frumos pentru ei să rămână pe munte, dar Isus Cristos i-a luat pe ucenici de pe munte şi i-a dus jos în vale – locul unde se explică înţelesul viziunii.

“Dacă poţi face ceva…” Este nevoie de valea umilinţei pentru a smulge scepticismul din noi. Priveşte înapoi la experienţele tale şi vei descoperi că, până în momentul când ai învăţat cine este Isus, ai fost foarte sceptic în privinţa puterii Sale. Când erai pe munte, puteai crede orice, dar ai mai putut crede oare atunci când ai fost faţă în faţă cu realităţile din vale? Poate eşti în stare să depui o mărturie despre sfinţire, dar ce poţi spune despre lucrul care este o umilinţă pentru tine în momentul de faţă? Ultima dată când ai fost pe munte cu Dumnezeu, ai văzut că toată puterea din cer şi de pe pământ este a lui Isus – vei fi sceptic acum doar pentru că te afli în valea umilinţei?

Oswald CHAMBERS