Prin furtuni

De esti zdrobit de valuri si furtună
Si nu mai ai pe nimeni-n jurul tău
Nu dispera ridica-ti ochii
Că esti păzit, iubit de Dumnezeu.

Apleaca-ti azi ai tăi genunchi
Sub crucea Celui ce-a murit
Si-a înviat din morti a treia zi,
Din moarte si păcat te-a izbăvit.

Întins-a brate de iubire
Spre cei brazdati de griji si de nevoi
Ca să ne-mpace aici si-n ceruri
Muri în chinuri pentru noi.

Plăti păcatul fară sa cârtească
Punând în noi nădejde vie
– Veniti la mine copilasii Mei
Căci Tatăl pregătit-a sfânta Împăratie.

Fereste-ti ochii si urechea Amin!
De soaptele viclene si străine
Si pironeste-ti ochii sus la cer
De unde ajutor îti vine.

 Elisabeta Someiu 

Daca n-ai fi cu noi

N-am fi biruitori in ceasul incercarii
Daca n-ar fi puterea Ta cu noi,
Ne-ar cobori-n adancuri valurile marii,
Ne-am pierde tinta in furtuni si ploi.

De nu ne-ai alina cu mana Ta suspinul,
Ni s-ar preface sufletu-n pustiu,
Si ochii nostri n-ar intrezari seninul
Ce e ascuns de norul cenusiu.

Ne-am prabusi fara nadejde in durere
De soarta ne-ar depinde de hazard,
De nu ne-ai picura balsam de mangaiere
In inimile noastre-atunci cand ard.

Noi nu strabatem singuri prin aceasta lume,
Te-avem pe Tine, bunule Pastor,
Pe fiecare dintre noi ne stii pe nume,
Si stii cand ranile adanc ne dor.

Nu-i incercare grea, nu-i lacrima fierbinte,
Sa n-o aline mangaierea Ta,
Fiindca ne-ai sapat pe-a Tale palme sfinte,
Si niciodata nu ne vei uita.

Suntem purtati in carul Tau de biruinta
Cand trecem prin intunecoase vai;
Tu nu ne lasi sa fim zdrobiti de suferinta,
Caci mare pret avem in ochii Tai.

„Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare.” Isaia 41:10.

Anca Winter

14 Septembrie

„Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.” Marcu 4:36

Isus era Amiralul Domn al mării în noaptea aceea, şi prezenţa Lui păzea întregul convoi. Este bine să navighezi cu Isus, chiar dacă te afli pe o corabie mică. Atunci când navigam în compania lui Isus, nu avem garanţia unui timp frumos, fiindcă corăbiile care L-au purtat pe Domnul au fost zguduite de mari furtuni, şi noi nu trebuie să ne aşteptăm ca marea să fie mai liniştită împrejurul corăbiei noastre. Dacă mergem cu Isus, trebuie să fim mulţumiţi să călătorim cum călătoreşte El, şi când valurile vor urla în jurul Lui, vor urla şi în jurul nostru. Prin furtună şi prin vuiet vom ajunge la ţărm, aşa cum a ajuns El înaintea noastră. Atunci când furtuna mătura lacul întunecat al Galileii, toate feţele s-au albit şi toate inimile au naufragiat.

Când tot ce putea face omul s-a dovedit zadarnic, Mântuitorul adormit s-a trezit şi, cu un cuvânt, a transformat urletul furtunii în liniştea adâncă a calmului. Mai erau şi alte corăbii în aceeaşi situaţie cu cea care îl ducea pe Domnul. Isus este steaua mării; deşi marea este plină de durere, atunci când Isus este pe ea, apare bucuria. Fie ca inimile noastre să facă din Isus ancora lor, cârma lor, farul lor, barca de salvare, şi portul lor. Biserica Lui este flota Amiralului. Să-i însoţim mişcările şi să-i bucurăm pe ofiţeri cu prezenţa noastră. El însuşi este marea atracţie. Să-L urmăm chiar şi în timp ce se odihneşte, să marcăm semnalele Lui, să stăm de cart împreună cu El, şi să nu ne temem niciodată că nu răspunde chemării noastre.

Nici o corabie din convoi nu va naufragia; marele Comandor va duce fiecare barcă în siguranţă în cerul dorit Prin credinţă, vom ridica ancora pentru călătoria altei zile, şi vom naviga cu Isus pe marea încercărilor. Valurile şi vânturile nu ne vor cruţa, dar ele II ascultă; de aceea, oricât de mare ar fi furtuna de afară, credinţa va simţi linişte binecuvântată înăuntru. El este chiar în centrul companiei care înfruntă vremea. Să ne bucurăm în El. Corabia Lui a ajuns în cer, și la fel vor face şi ale noastre.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pe calea Ta

Isuse-Doamne, care-ai dus
Cuvântul Sfânt la-ndeplinire,
Te laud fiindcă m-ai condus
Pe calea Ta, doar prin iubire.

Chiar dacă vor veni furtuni
Să tulbure a mea trăire,
Putere eu te rog să-mi dai
Să fac o punte din iubire.

În jurul meu când dau lăstari
De-amar și de nefericire,
Când trec prin ei, ajută-mă
Să îi dobor doar prin iubire.

Acei ce s-au intersectat
Cu efemera-mi viețuire
Exemplu-ajută-mi să le fiu
De politețe și iubire.

Iar pentru cei dezamăgiți
Călăuzește-mă-n vorbire
Și dă-mi cuvinte să-i alin
Cu bunătate și iubire.

Când o zi nouă mi-a zâmbit
Și soarele îmi dă de știre
Că bunătatea-Ți s-a-nnoit,
Îți mulțumesc pentru iubire!

Iar când vei reveni pe nori
Înveșmântat în strălucire,
Să fiu printre copiii Tăi
Ce-au cunoscut a Ta iubire!

Laura Minciună  

Muzica atunci cand bate vantul

10 decembrie

Text: Psalmul 66:1-12

„Am trecut prin foc si prin ape : dar Tu ne-ai scos si ne-ai dat belsug .” (Psalmul 66:12)
Am citit despre un baron german care a intins paralel mai multe fire de sarma intre cele doua turnuri ale castelului . Facand lucru acesta , El a sperat sa poata construi o uriasa harpa eoliana, un instrument muzical care scoate un sunet minunat atunci cand aerul intretaie corzile ei .

La inceput nu a auzit nimic , fiindca nu batea vantul . Curand insa a inceput sa bata o briza usoara , si el a inceput sa auda muzica stinsa a harfei. Dar sunetele cele mai armonioase nu s-au auzit pana cand puternicile si vijelioase vanturi de iarna nu au izbit in fire .
Atunci o muzica glorioasa umplea spatiul dintre cele doua turnuri si valea de dedesubt. Cele mai frumoase sunete se nasteau pe timp de furtuna .

Ceva similar se poate intmpla si in viata noastra . Deseori gasim ca atunci cand furtunile necazului si ale impotriviri bat cel mai tare, benificiem cel mai mult de harul si de indurarea lui Dumnezeu . Daca aceste dificultati n-ar „lovi deloc in corzile” vietii noastre , Dumnezeu nu ar avea prilejul sa ne arate victoria pe care numai El ne-o da.

Te-ai zbatut vreodata sa intelegi de ce ti se intampla lucruri rele ? Te-ai saturat de furtunile vietii? Nu te mai zbate , ci lasa-l pe Dumnezeu Tatal nostru din ceruri , sa produca in viata ta calitati asemanatoare cu cele pe care le-a avut Domnul Isus Hristos .

Incercarile si dificultatile te pot aduce la o stare de maturitate , iar vanturile de impotrivire creeaza muzica in viata ta prin care sa-L glorifici pe Dumnezeu si care sa fie o binecuvantare pentru altii.-P.R.V.

„De n-am fi cunoscut furtuna,

N-am fi stiut nici pacea niciodata

Ce ne-o da Isus intotdeauna

Si linistea pe marea zbuciumata.” – Roberts

„Cei care-L binecuvanteaza pe Dumnezeu

in incercarile lor vor fi binecuvantati

de Dumnezeu prin ele.„

Painea zilnica

Oriunde sunt mă însoțești

Oriunde sunt mă însoțești
Și nu mă lași să cad în groapă
Tu nicicicând nu mă părăsești
Ce bun cu mine, oricând, ești
Tot timpul parcă-i o agapă.

Mă însoțești prin frământări
Și ființa-mi mi se liniștește
Și-nalță-n Slavă adorări
Și mă îndeamnă la cântâri
Iar zelul pentru Cer sporește.

Orientări mi-ai dat și-mi dai
Să nu greșesc itinerarul
Să pot privi spre-acel drag Plai
Unde vorbi-vom cu-n alt grai
Și-unde nu va mai fi amarul.

Acolo ești când vin furtuni
Să nu cunoaștem prăbușire
Te întâlnim în rugăciuni,
Ne îndulcești amărăciuni
Și ne aduci desăvârșire.

Trasul la jug? Ce să declar?
Nicicând, Isuse, nu sunt singur
Nicicând nu pot să te compar
Cu cei din pământeasc hotar
Tot ce-nfăptuiești e sigur.

La fiecare pas, o știu
Tu ești prezent cu o-ndrumare
Nicicând nu ai sosit târziu
Alungi necazul în pustiu
Și-aduci dorita vindecare.

Ce tragedie- ar fi făr’ Tine
Am fi purtați de orice vânt
Și nu am mai putea obține
Uniri cu stările divine’
Nici revelații din Cuvânt.

Ce har! Ce binecuvântare!
Oriunde sunt mă însoțești
Chiar când străbat vreo încercare
Acolo ești cu o scăpare,
Cu daruri dumnezeiești.

George Cornici

Eu Te Voi Lauda

Teo Family 

De-ai ști…

De-ai ști cât Tatăl te iubește
‘Naintea Lui te-ai apleca
Și ai afla că El domnește,
Că harul lui nu se oprește
Te poate-n lucru implica.

De-ai ști că îngeri El trimite
Să te păzească în furtuni
Că-L vei sluji tu vei promite
Dorințele-ți vor fi-mplinite,
S-or îndulci amărăciuni.

De-ai ști ce plan e pentru tine
De-a fi un păcătos iertat
Ai alerga spre stări divine
Și revelații ai obține
Din Plaiul cel mai minunat.

O, dac-ai ști câtă putere
Poți să primești din rugăciuni
Ai practica îngenunchere
Ți-ar merge gându-n ‘nalte sfere
Unde nu sunt amărăciuni.

De-ai înțelege, azi, că harul
Și pentru tine e activ
Ți-ai repara degrab’ hambarul
Să poți păstra Mărgăritarul,
Să fii-n eternul obiectiv.

Și dac-ai ști ce n-ai știut
(De sfânta jertfă de la cruce)
Ai renunța la ce-ai crezut
La tot ce-n fire ai făcut
Căci doar Stăpânul te-ar conduce.

Când fi-va clar și pentru tine
Că pentru Cer ești destinat
Va vrea ființa să se-nchine
Trăi-vei stările divine,
N-o să regreți că te-ai predat.

George Cornici

Pe ce… noi uneori ne risipim viața…?

Pe ce… noi uneori ne risipim viața…?
Pe vorbe goale aruncate adesea în vânt
Pe cuvinte spuse fără rost și reci ca gheața
De ce… ne risipim fără folos viața…?
Ea trebuie trăită în adevăr după Cuvânt.

Până la zgură ne arde viața uneori…
Pentru lucruri de nimic ce n-au valoare
Căci alergăm spre nicăieri strângându-ne comori
Și ne ardem în cenușă viața deseori…
Cu Hristos ea trebuie trăită în ascultare.

Cu toți noi ne grăbim să ajungem undeva
Mereu îngrămădim… dar strângem doar furtuni
Știind… că în urma noastră plânge cineva
Pe ce… îți risipești în vânt viața ta…?
Când că ar trebui să fim mai omenoși, mai buni.

Pe ce… ne vindem viața noastră așa ușor…?
Pe faimă și prestigiu ce nu aduc folos
Noi ne îngrămădim doar numai răni care ne dor
Și de ce… ne vindem viața așa ușor…?
Ea trebuie după Cuvânt trăită în Hristos.

Pe ce… ne pierdem viața adesea fără rost…?
Alergând prin lume… uităm de veșnicie
Căci ne-am făcut iluzii dar dezamăgiți am fost
De ce… ne pierdem oare timpul fără rost…?
Când cerul este plin de atâta bogăție.

De ce… nu ne gândim că doar o viață avem…?
Ea este darul cel mai scump și prețios
Căci trece așa de iute și cu toții noi zburăm
Să ne gândim… căci numai o viață doar avem
Și trebuie trăită pentru Dumnezeu frumos.

Mihail Cebotarev

Începutul durerilor

ReferințeMatei 13:5-8

Uragane, furtuni, cataclisme,
Vulcani‎ dezmorțiți vărsând lavă,
‎Prăbușiri, mari incendii, seisme
Ne transformă planeta-n epavă.

Nu-i destulă pâine, nici apă
Să sature pământul flămând,
Multi părinți copiii-și îngroapă,
Cei bătrâni trec prin viață gemând.

Mai învrăjbiţi, cu încrâncenare
Soţi se urăsc, lipsiți de clemenţă.
Copii bulversaţi, lipsiți de-alinare,
Au vieţi distruse de violenţă.

Frați pe frați vând, discordii mocnesc
Dragostea celor sfinți se răcește,
Prea mulți pe false cărări rătăcesc,
Dar Evanghelia se răspândește‎.

‎Nu-i pace-n lume, nu-i nicăieri
Puterile mari își impun tirania
Și-n loc de-nțelepte tăceri,
Replici tăioase includ calomnia.

‎Războaie și vești de războaie …
Ceas de ceas un atac terorist,
Vremi ce-ngrozesc și inima-nmoaie
Anunță domnia lui Anticrist‎.

Cristoși mincinoși pe mulți amăgesc,
Vedem clar semnele pustiirii,
Minuni diavolești crezul nimicesc
În vremea dinaintea Răpirii.

‎Dă Tu putere la fiecare,
Cuvântul răbdării vrem să-l păzim,
Să trecem de-acest ceas de-ncercare,
Al trâmbiței sunet să-l auzim.

Olivia Pocol