Floarea şi vântul

Din miile de primăveri
Ce umplu lumea cu petale,
Prin multe dimineţi şi seri
Vine şi timpul zilei tale.

Cu o minune neştiută
Petala a primit culoare,
Din curcubeu e dăruită
Pusă albastră într-o floare.

Şi ai crescut floare frumoasă
Sorbind a soarelui lumină,
Într-o mişcare aşa gingaşă
S-a înălţat a ta tulpină.

Câmpul întreg s-a bucurat
Petala-n rouă să ţi-o ude,
Iar iarba te-a îmbrăţişat
În unduiri line şi blânde.

Parfumul tău s-a risipit
Umplând pădure şi zăvoaie,
Şi-atât de mult este iubit
După a verii pură ploaie.

Din locuri ce sunt neştiute
A trezit vântul lin al serii,
Care dorind să te sărute
A trimis solul adierii.

Lăsându-şi locul lui ascuns
Grabnic a vrut să te cunoască,
De-al tău parfum tainic pătruns,
Culoarea ta să-l cucerească.

Când te-a văzut s-a-nfierbântat
Şi coborând din înălţime,
Petalele le-a-mbrăţişat
Cu adierea-i de iubire.

Le-a răsfirat şi mângâiat
Ducând parfumul pân-la soare,
Să fie apoi şi el chemat
La aşa mare sărbătoare.

C-o sărutare de zefir
Te-a întrebat ce să-ţi ofere:
„De vrei un cer mereu senin
Eu ţi-l voi da cu-a mea putere.

Împrăştii norii-n depărtare
Ca să te văd mereu voioasă,
Din razele calde de soare
Îţi fac cea mai frumoasă casă.

Şi spinii câmpului uscaţi
Am să îi duc până-n pustiu,
Peste albastrul tău, curaţi
Picuri de rouă să îi ştiu.

De vrei mă pun în cale iernii
Să nu simţi frigul şi urgia,
Frumosul tău şi-al primăverii
S-aducă-n suflet veşnicia.

Privindu-te îmi eşti regină
Şi mult doresc să te răpesc,
Dar dacă rup a ta tulpină
Petalele se ofilesc.

Puterea mea este legată
De efemera gingăşie,
Aş vrea acum să-mi fie luată
Şi ţie să îţi dea tărie.

Ca amândoi să fim uniţi
În pământească rădăcină,
Aşa de strâns, ca doi iubiţi,
Eu adiere, tu regină”.

Din strălucirea ei albastră
Peste-ale ierbii unduiri,
A ta petală, atât de castă
Răspunse marii lui iubiri:

„Tu ai venit să mă iubeşti
Părăsind locuri neştiute,
Şi mângîieri să-mi dăruieşti
Cu adierei atât de blânde.

Când am simţit al tău sărut
Peste petalele albastre,
Cu tine atât de mult am vrut
Să merg în lumile înalte.

Dar sunt făcută pentr-o clipă,
Acum e timpul zilei mele,
Parfumul îl dau în risipă
Din mici petale efemere.

Tu eşti făcut să-mprăştii norii
Sau să-i aduni în grea furtună,
Pe drumul lor să duci cocorii
Când toamna galbenul şi-adună.

S-aduci răcoare-n zile calde
Şi marea s-o ridici în valuri,
Iar peste crestele-nspumate
Să porţi corăbii către maluri.

Te rog în marea Ta iubire
Să-mi iei parfumul şi să-l duci,
Pe drumul tău prin marea lume
În suflete să îl arunci.

S-aducă-n ele bucurie
Cu adieri de primăvară,
Şi din a noastră dăruire
Să-şi pună dragostea coroană”.

Simţind a vântului iubire
Şi gingăşia florii albastre,
Gândesc cu multă bucurie:
Acum e timpul zilei noastre.

În dimineţi ce dau răcoare
Pe-ntinsul verdelui din câmp,
Tu să îmi fii albastră floare
Eu aripă de gingaş vânt.

În serile de primăvară
Să fiu petalele de floare,
Iar adierea ta uşoară
Să-mi dea dorita sărutare.

Şi-n împletirea de parfum
Cu adieri şi cu tăceri,
Să prindem nevăzutul drum
Al nesfârşitei primăveri.

Stănulescu M.

 

O zi frumoasă și senină

O zi frumoasă și senină
E ziua care a sosit,
Plină de har și de lumină
Iar soarele a răsărit.

Totul ne-ndeamnă la iubire
Iar gândul că la Cer, Isus,
Scăldat în slavă și sfințire
Privește spre omul supus,

Privește jos spre omenire
Înspre acei care-L slujesc
Cuprinde tot cu-a Lui privire
El vede tot ce e lumesc.

Jertfă S-a dat pentru oricare
Căci orice om este iubit
Pentru toți are îndurare
Cu al Său sânge a plătit,

Ca omul să fie salvat,
Scăpat din gheara lui Satan
Căci de Isus a fost iertat
Salvat de diavolul tiran.

În îndurarea Lui cea mare
Ne îndeamnă să iubim mereu,
Drept să lucrăm, și fiecare
Să-l ajutăm pe cel ce-i greu.

Cuvântul lui Isus ne spune
Să fim în toate-mplinitori
La încercări des ne supune
Ne vrea în tot ascultători.

El vrea la Cer să ne-nfruptăm
La masa Lui împărătească,
Cu îngerii să Îi cântăm
Ale noastre inimi să-L slăvească.

Florenta Sarmasan

Iubirea, iubirea, iubirea!

Iubirea, iubirea, iubirea,
Frumoasă, curată, senină,
Îmbracă în duh nemurirea
Și spală pe om de țărână.

Revarsă a Cerului pace,
Coboară la cel părăsit,
Și rabdă, și cântă, și tace,
Și-acoperă pasul trudit.

Ce rază cerească, ce dar,
Ce dulce, divin curcubeu,
Ne-a dat în lumină și har
Părintele sfânt, Dumnezeu!

De n-ar exista pe pământ
Cu starea preascumpă, iubirea,
Ne-am pierde ca frunza în vânt
Și n-am fi gustat nemurirea!

Dar, slavă, cu fruntea plecată,
Celui ce-a creat fericirea,
Căci veșnic va fi lăudată
Iubirea, iubirea, iubirea!

Gelu Ciobanu

Înconjurat cu îndurare

“Cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.” (Psalmul 32.10)

Frumoasă răsplată asigurată încrederii! Doamne, la-mi parte de ea din plin! Mai mult ca oricare alt suflet, omul încrezător se simte păcătos; dar iată, harul îi e pregătit. El ştie că nu merită îndurare; dar ea vine peste el şi îi este dată din belşug. Doamne, te rog dă-mi harul să mă încred în Tine!

Priveşte, suflete al meu, ce corp de gardă ţi-a fost pregătit! Precum un prinţ este înconjurat de soldaţii săi, tot aşa eşti tu înconjurat de îndurarea Sa. În faţă, în spate, din toate părţile poţi vedea această pază a harului. Tu te găseşti chiar la mijloc, dacă rămâi în Domnul Cristos.

Ce aer poţi respira acolo, sufletul meu! Aşa cum te înconjoară aerul pe care-l respiri, tot aşa te înconjoară dragostea lui Dumnezeu. Pentru cel rău sunt mari rele; dar pentru tine sunt atâtea haruri încât necazurile nici nu mai sunt menţionate. David zice: “Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, cântaţi de bucurie voi toţi cu inima dreaptă”. Şi ascultând de această poftire, inima mea va arăta bucuria ei. Aşa cum Tu m-ai înconjurat cu îndurarea Ta voi înconjura şi eu altarul Tău, cu cântări de mulţumire.

Charles Spurgeon

Pregatirea Miresei

Cât de frumoasă este ziua sărbătorii
Pentru mireasa ce atât de mult a așteptat
Să vină dimineața,să se arate zorii
A legământului cu mirele curat.

Noaptea de dinainte i se pare lungă
Chiar dac-o face scurtă și cu somn puțin
Și i se pare printre gene că nu o să ajungă
Un ceas prea lenes să aducă zorii ce nu vin.

Dar ceasul o învinge,ea adoarme
În inimă și-n vis cu chipul mirelui iubit
Iar visul ei frumos ce pare sa nu se destrame
Îi dă odihna într-un somn mai scurt,dar liniștit.

Dar iată că vin zorii!,și de-a soarelui lumină
Se umple a ei odaie,și al ei curat veșmânt
Iar zâmbetul iubirii de pe fața ei senină
Scăldat e-n razele iubirii tot mai mult.

Deschide ochii și un gând ferice-i spune:
-Azi este ziua ta,e ziua nunții cu-asteptatul tau iubit
Ridică-te și pregătește-te,El vine după tine
Sa fii mereu cu el,mereu nedespărțiti!

De fericire îi tresaltă inima și-ntreaga ei ființă
C-un pas vioi ea se indreaptă spre albul veșmânt
Astăzi,chiar azi se va-mplini a ei dorință
Se va uni pe totdeauna cu mirele ei scump.

Iar pregătirea pentru mire se-nfașoară în cântare
Și-n note de iubire către cel ce va veni
S-o ia cu sine pe un drum scăldat în soare
Drum de iubire pace și frumoase împliniri.

C-un alb veșmânt curat si făr’ de nici o pată
Se-mbracă ea în curăție și cu emoții,lăcrimând
E un veșmânt ce n-a mai imbracat vreodată
Ea îl imbracă nou,de bucurie tresăltând.

Și-n pregătirea pentru mire ea se-mpodobește
Cu tot ce-i mai frumos,mai scump și mai curat
Că pentru el doar s-a păstrat că îl iubește
Și lui i se va dărui,cu dragoste divină,ne-ncetat.

Acum e gata! pregătită! și privește lung in zare
Iar inima-i tresalta: vad mirele iubit!da! e chiar el!
Frumos ca zorii, el e! O,iata-l că apare
Darul meu minunat primit de Dmnezeu,din cer!
*
Așa se pregătește o mireasă care mirele-și iubește
Așa e-n pregătire și așa-l așteaptă,cu răbdare și cu dor
Așa de dragoste ea cântă și astfel pentru el se-mpodobeste
Căci e mireasă și nu poate fi altfel pentr-un mire iubitor.

Biserică Mireasa,azi tu cum ești?ești gata?pregătită?
Sau dormi fără de grijuri, fără de  bucuria revenirii lui Isus?
Zorii au sosit,Mirele-i gata să apară-n orice clipă
Esti tu deci gata-mpodobită pentru tara ta de sus?

De nu ești gata,ia exemplu de la o mireasă
Ce își așteapta gata de plecare al Sau iubit
Grăbește-te,te pregătește să poți fi a Sa aleasă
Căci El e gata să apară,timpul a trecut, e pe sfârșit!

Emanuel Hasan

Pentru românii din diaspora

Sa-I multumesti cu lacrime fierbinti
Lui Dumnezeu Atotstapânul
Pentru ca aicea inca ai parinti
Si ai unde-ti gasi alinul

Acolo unde esti sa-ti amintesti
Cu drag si dor de-a lor iubire
Oriunde-ai fi ,oriunde pribegesti
Arata-le respect si pretuire

O nu uita nicicând ca te-au crescut
Si-au dus tot greul pentru tine
Pe tata, mama care te-a nascut
Si s-au jertfit sa-ti fie bine

Tu poate n-ai stiut de câte ori
Ei nu mâncau ca sa-ti  dea tie
Si viata lor n-a fost mereu cu flori
Ci-adesea crunta saracie

Luat mereu cu grija zilelor
Adesea uiti ca ei exista
Si-asteapta sa-i deschizi  vechiul zavor
Sa-i luminezi fata lor trista

Sa le saruti obrazul oboist
Si mâna lor batatorita
Oriunde-ai fi bogat sau necajit
Fa- le viata fericita

In zbuciumul de zi cu zi
De multe ori zici Doamne‘nu mai pot’
Si lacrimi calde-ti curg fara sa stii
Si-ti vine atunci sa pleci,si sa lasi tot

Sa calci din nou pamântul drag
Si ulita copilariei
Sa stai ca mai demult pe prag,
Cu toti cei dragi în partasie

Of cât de dor  îti e ades
S-alergi prin roua diminetii
S-adulmeci floarea de cires
Sa simti din nou farmecul vietii

S-auzi cum trec domol pe drum
Care cu fân, cu saci, cu grâne
Sa vezi iesind din cosuri fum
Si-n porti, mosi si femei batrâne

Sa tragi la coasa ca-n trecut
Cu dragoste câte o brazda
Sa simti mirosul cel placut
Si Domnului sa-I aduci lauda

O nu uita copile drag
De casa parinteasca
De  tara ta  de-acel meleag
De zona-i pitoreasca

Acasa-nseamna locul sfânt
Si sacru pentru tine
Acolo-i cerul mai senin
Si apele-s mai line

Acolo-i un popor ales
Si o credinta vie
Un neam de oameni ce-anteles
A Domnului împaratie

Acolo este înca har
Si  Duhul Sfânt lucreaza
Si-n ruga arde Sfântul jar
Caci Dumnezeu vegheaza

O rai DIVIN de neuitat
Tara frumoasa româneasca
Loc drag si binecuvintat
PACEA IN TINE SA DOMNEASCA!

Puiu Chibici