Ma tem de Dumnezeu

18 noiembrie

Text: Evrei 12:25-29

…sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu

evalvie si cu frica; fiindca Dumnezeul nostru este un foc

mistuitor.” Evrei 12:28, 29

De multe ori a trebuit sa le vorbesc oamenilor despre nevoia
de-a ne teme de Dumnezeu si i-am auzit raspunzand cam asa:
„Doar nu te temi de Dumnezeu? N-as putea crede intr-un asa
Dumnezeu”.

Da, ma tem de Dumnezeu, si nu mi-e frica s-o recunosc. De
asemenea ma tem si de apa. Aceasta nu inseamna ca nu-mi place
sa pescuiesc sau sa inot. Dar nu vreau sa uit niciodata despre
puterea de-a lua vieti a raului, a lacului sau a oceanului. In acelasi
mod, ma tem de electricitate si de benzina. Sa-mi asum numai
beneficiile lor fara sa recunosc puterea lor distructiva, ar fi un act
necugetat. Apoi, intr-un mod mult mai personal, ma tem de tata.
Il iubesc si stiu ca si el ma iubeste si urmareste binele meu. Dar si
respect autoritatea lui de tata. Cand eram copil, ma temeam de
masurile lui disciplinare pe cale le lua asupra mea atunci cand
faceam rele.

Acelasi lucru este valabil si despre relatiile mele cu Dumnezeu.
Ma tem de El, in sensul ca am reverenta fata de El si stau cu
veneratie in fata sfinteniei Sale. Si pentru ca fac astfel, Il iubesc si
vreau sa fiu cat mai aproape de El. Dorinta mea este de-a iubi ce
iubeste El si de a uri ce urate El. Doresc sa traiesc toata viata cu
constiinta ca El merita sa ma tem de El mai mult decat de orice sau
de oricine in lume. Satan si oamenii pot sa ne distruga trupul, dar
Dumnezeu este „un foc mistuitor” pentru toti aceia care actioneaza
contrar Lui. Astfel numai atunci cand ma tem de El Il iubesc cu
adevarat. Si numai atunci cand iubirea mea pentru El creste, am
garantia ca frica mea de El este o frica buna. – M.R.D.II

Teme-te si vino astazi
La Cristos, increzator –
Numai El iti poate-aduce
Un sfarsit mantuitor.” – Traian Dorz

Teme-te de Dumnezeu
si nu te vei mai teme niciodata de nimic

Painea zilnica

Navigatorul orb

Text: 2 Petru 1:1-11 

Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, fiindcă a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.” 2 Petru 1:9

În 4 august 1987, Jim Dickson a plecat din, Statele Unite, spre Anglia la bordul unei ambarcaţiuni de 12 metri numită „Deschizătorul de ochi”. Ceea ce a făcut ca această călătorie să fie neobişnuită a fost faptul că Dickson era orb de la varsta de 7 ani. Ambarcaţiunea a fost special echipată pentru această călătorie. I s-a instalat un sistem computerizat de peste 12 mii de dolari. Un radar producea un fluierat dacă în faţă exista vreun obiect. Un sistem de navigaţie prin satelit trebuia să ghideze nava şi s-o menţină pe traiectorie. Chiar dacă toate aceste instrumente şi aparate nu ar mai fi funcţionat, Dickson avea un compas în alfabetul Braille pentru nevăzători. Mulţi experţi în navigaţie au crezut câ navigatorul orb avea o bună şansă să reuşească. Dar numai după cateva zile de navigaţie, Dickson a dat de necazuri. Mai întai, pilotul automat şi sistemul de navigaţie s-au defectat. Apoi a început o vreme deosebit de rea. Fără un echipament pe care să se bizuie, Dickson a fost nevoit să abandoneze aventura.


Aceasta îmi aminteşte starea de plans a noastră, a creştinilor, care încercăm să călătorim pe marea vieţii fără să adăugăm credinţei trăsăturile de caracter care pot sa ne poarte prin furtuni şi adversităţi. Petru ne dă o listă a lor: „fapta, cunoştinţa, înfranarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi şi dragostea de toţi oamenii”. Spre deosebire de instrumentele lui Dickson, aceste virtuţi sunt demne întotdeauna de toată încrederea. Dar a le neglija înseamnă să umbli „cu ochii închişi”, ba chiar să fii orb. Dacă ne vom cultiva cu răbdare aceste calităţi prin rugăciune şi prin supunerea în faţa Duhului lui Dumnezeu, nu ne vom trezi navigînd orbeşte prin furtuna vieţii şi a încercărilor. – D.J.D.

Vom înţelege odată rostul încercării;
Furtunile vieţii sunt probe-ndemanării.
Isus prin ele vine, păşind pe valul mării
La noi, s-alunge frica şi duhul disperării. „– P.L.

Dumnezeu va avea grijă de lucrurile prin care treci; tu ai grijă cum treci prin ele

Painea zilnica

Oricâte piedici

Oricâte piedici se ridică
Din mers spre Rai nu ne oprim
Chiar dacă vremea se complică.

Un val de frică-l cucerim
Și ridicăm spre sori privirea
Cu har ceresc ne-acoperim.

Oricât ne-ar ataca slujirea
Agenți cu sediul în infern
Nu aruncăm neprihănirea.

Divine simțuri se aștern
Chiar când e lupta-nverșunată,
Când ploile tristețe cern.

Cărarea, știm, e-ntortocheată
Și crucea-i grea, apasă greu
Dar biruința-i câștigată.

Din nou apare-un curcubeu
La orizontul existenței
Și-urcăm, urcăm spre apogeu.

Primim avântul ascendenței
Din revelații prin Cuvânt
Și din puterea reverenței.

Oricât de neprielnic vânt
Nu poate rupe legătura
Stăm credincioși în Legământ.

C-așa înseninăm făptura.

George Cornici

Priveste dincolo de necunoscut

Text: Evrei 11:8-16

Prin credinţă Avram… a ascultat şi a plecat, fără să ştie unde se duce.” Evrei 11:8

Viaţa este plină de neprevăzut. Nu ştim ce ne vor aduce următoarele 24 de ore. Este o cărare nemarcată, care poate include mari binecuvantări ori pierderi tragice. Pentru că viitorul este necunoscut, îi umple pe mulţi de frică – făcand din fiecare nouă zi şi împrejurare o luptă.
Frica de necunoscut l-a împiedicat de multe ori pe om să pornească înainte. In evul mediu, de exemplu, marinarii europeni nu navigau prea departe în sud. Credeau că dacă vor ajunge la mijlocul pămantului, la ecuator, vor da de un inel de foc, deoarece cu cat călătoreau mai în sud era tot mai cald. O astfel de frică i-a împiedicat să exploreze Oceanul Atlantic. O hartă întocmită candva în evul mediu, avea desenată o corabie care se întorcea în Marea Mediterană din stramtoarea Gibraltarului. Deasupra erau scrise cuvintele latine: „Non plus ultra”, care înseamnă: „Dincolo nu există nimic”. Frica de necunoscut i-a împiedicat pe exploratori să traverseze Atlanticul, pană cand Columb şi Ponce de Leon au decis să încerce orizontul.


Poate că frica de necunoscut te ţine să nu faci nici un progres spiritual. Te temi, poate, gandindu-te la ce vor spune vecinii, în cazul că le vei vorbi despre Cristos. Nu ştii cum vor reacţiona elevii tăi dacă vei preda la o clasă de studiu biblic. Nu suntem siguri dacă vom putea plăti datoriile, dacă vom dărui mai mult. Dar nu trebuie să ne fie frică atunci cand facem pasul credinţei. Ca si Avram, care şi-a lăsat ţara strămoşească pentru o destinaţie necunoscută, putem şi noi să învingem nesiguranţa încrezandu-ne în Dumnezeu. El vede dincolo de necunoscut. – D.C.E.

Credinţa vede mai departe
De frică şi îngrijorări.
Ea-L vede pe Cristos prezent
în orişice împrejurări. – French

Cei care se tem de viitor orbecăiesc prin prezent

Painea zilnica

Cine i-a salvat pe pitigoi?

Text:Luca 12:4-7, 22-24

Deci nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decat multe vrăbii.‘ Luca 12:7

Dumnezeu are un interes deosebit faţă de toate creaturile Sale. Scriitorul de imnuri creştine John Sammis a spus: „El aşterne zilnic o masă bogată/ Şi-acolo cinează mereu/ Creaţia-ntreagă, oameni şi fiare./ Şi El este prietenul meu”. Dumnezeu este infinit de măreţ – Cel care a creat întregul univers – dar şi Cel infinit de mic. Cat de încurajator este acest lucru pentru noi creştinii! Era în primele zile ale lunii iunie şi muncitorii din Hamilton, Ontario, curăţau copacii de pe străzi de crengile uscate. Pe o creangă desemnată pentru tăiere, au găsit un cuib cu puişori de piţigoi. Muncitorii au hotărat să nu taie creanga aceea pană ce puişorii vor fi mari şi vor putea zbura. Mai tarziu după ce cuibul a fost abandonat, muncitorii au tăiat creanga şi examinînd cuibul piţigoilor, au descoperit că pe fundul cuibului, amestecată cu noroi, era o bucată de hîrtie. Se pare că părinţii puilor au folosit hartia ca material pentru construirea cuibului. Pe bucata de hartie erau scrise cuvintele: „Noi ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru”.


Nu ştim dacă acei muncitori au văzut semnificaţia remarcabilelor cuvinte, dar ele ilustrează bunătatea lui Dumnezeu prin acţiunea lor plină de caritate. Şi aşa cum au avut ei grijă de aceşti piţigoi mici, la fel Dumnezeu ne poartă de grijă şi ne protejează de pericolele pe care nu le putem prevedea. Intr-adevăr, ne putem „încrede în Domnul”.
Tatăl nostru cel ceresc, care ţine cont de vrăbii şi piţigoi, cu atat mai mult va purta de grijă copiilor Lui. Nu e de mirare că Isus a spus: „Nu vă temeţi”! – P.R.V.

Nici nu ştiu şi nu văd bine
Ce-are Domnul pentru mine.
Dar eu ştiu: pe tronul lumii sade
Cel ce vede pasărea cand cade.”    – Anonim

Increderea In Dumnezeu este cel mai bun remediu pentru frică

Painea zilnica

Cantari in noapte

Text: Psalmul 42

…noaptea cantam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.” Psalmul 42:8

Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns nestăpanit. Pentru a o mangaia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plans. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vant şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cantec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tanărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească.


Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că El este singura noastră sursă a puterii. Cand, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelandu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reannoite.
Prietene, eşti confruntat cu frămantârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mana lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cantări în noapte.            – P.R.V.

El ştie durerea cînd e mai adancă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. ”  – Anonim

Cand te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu

Painea zilnica

Care este secretul curajului?

Text: 1 Corinteni 2:1-5

Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur.” 1 Cor. 2:3

Editorul revistei „Parade „, Walter Anderson, a scris o carte intitulată: „Curajul este un cuvînt cu două litere”. Mesajul cărţii este clar şi simplu. Curajul real înseamnă să spui „da” vieţii în loc să te dai înapoi atunci cînd întîmpini greutăţi. EI spune că a avea curaj înseamnă a acţiona cu frică şi nu fără frică. Mai mult ca atît, la un interviu recent luat la „Grand Rapids Press”, el a spus: „Despre toţi oamenii de succes despre care am scris în cartea mea, pot să spun că ei nu numai că au învăţat cum să facă faţă îngrijorărilor sau să trăiască în ele, ei au învăţat să trăiască mai bine chiar din pricina îngrijorărilor.” Apoi descrie o personalitate a vieţii publice care, crede el, a arătat mare curaj şi caracter puternic, tocmai pentru că a spus „da” vieţii după ce a fost umilit şi terfelit înaintea întregii ţări.


După descrierea lui Anderson, apostolul Pavel a fost un om de un real curaj. În 1 Corinteni 2, el singur admite că a trăit cu frică, şi nu fără ea (v. 3). El a spus că a fost „plin de cutremur” în timp ce ducea mesajul lui Cristos la oamenii împotrivitori. Cu toate acestea, Pavel ne spune că a învăţat să trăiască mai bine din pricina acestei frici. În timp ce recunoaşte propriile neputinţe şi neajunsuri, ele i-au dat motivele şi ocazia de-a depinde de puterea Duhului lui Dumnezeu (v. 4).
Doamne, Tu doreşti un astfel de curaj pentru copiii Tăi. Ajută-ne să-Ţi spunem „da”, în ciuda temerilor noastre şi a cutremurului ce ne cuprinde. Ajută-ne ca în slăbiciunile noastre să experimentăm puterea Ta.    – M.R.D. II

„Cînd plin de frică şi cutremur
Şi sufletul îţi e îngrijorat,
Adu-ţi aminte căci curajul vine
Cînd frica-n rugi ai transformat.  ”    – D.J.D.

Curajul nu este absenta fricii, ci victoria împotriva ei.”

Painea zilnica

Biruind temerile vietii

Text: Apocalipsa 1:9-20


NU te teme! Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată că sînt viu în vecii vecilor. ” Apoc. 1:17, 18

Nu te teme! Aceste cuvinte ale Mîntuitorului au venit întotdeauna în întîmpinarea unei nevoi umane. George W. Truett, unul dintre cei mai mari predicatori din prima jumătate a secolului al XX-lea, a spus că experienţele sale cu oamenii l-au făcut să predice pe această temă mereu, mereu. Odată a fost rugat să predice la un colegiu de foarte bună reputaţie. Cînd Truett a întrebat ce temă să aibă vorbirea sa, i s-a spus că majoritatea studenţilor şi-au formulat cererea astfel: „Vrem ca vizitatorul să ne spună cum să ne învingem frica”. Acesta este şi azi strigătul inimii omeneşti. Sînt timpuri cînd tuturor ne este frică.

Adesea credem că cea mai mare frică a noastră este frica de moarte. Nu sînt sigur. Mulţi sînt copleşiţi de frica de a trăi. Se tem să pornească în viaţă. Se întreabă: „Voi reuşi, oare?” Adolescenta însărcinată, se întreabă: „Cum am să le spun părinţilor?” Cei stăpîniti de droguri se întreabă: „Unde o să mă ducă acest viciu?” Conducători de stat şi oameni de afaceri, prinşi în capcana propriilor lor greşeli sau înşelătorii, se întreabă: „Cum am să rabd ruşinea?” Şi, din păcate, aceşti oameni cuprinşi de frică încearcă să sfîrşească cu toate, deoarece nu cred că pot da faţă cu viitorul.
Soluţia nu este aceasta. Isus este soluţia. El îţi spune: „Nu te teme!” El te iubeşte şi a dovedit-o murind pe cruce pentru tine, plătind pedeapsa păcatelor tale. El Şi-a demonstrat puterea înviind din morţi. Increde-te în Isus. Vino la El cu toate îngrijorările tale. Dacă te încrezi cu adevărat în El, te va ajuta să învingi toate temerile vieţii. H.V.L.

Nu te pierde-n deznădejde     
Cînd te-ncearcă vreo urgie;
Domnul va preface-n tine
întristarea-n bucurie. ”                – lloyd


Singura cale de-a scoate frica AFARĂ din viaţă, este să-ţi pui credinţa ÎN Dumnezeu.

Painea zilnica

Stai fără frică

Pământu-ntreg geme, greu suspină,
Norii grei lovesc în țărână,
Suntem străpunși de moarte, griji, nevoi,
Și-atâtea deznădejdi ce zac în noi!
Frica se răspândește ca un venin
În celula vieții fără, , vaccin”!
Să ai credință în sufletul tău,
Speranța e-n Fiul Lui Dumnezeu!
Crede în Isus și stai fără frică,
Crede în El și Țara promisă!
Întoarce-te pe Cale, veghează,
Și-n via Domnului tu lucrează!
Ajută-ne Tată, Părinte sfânt,
Oprește molima de pe pământ,
În bunătatea Ta să respire,
Copii Tăi și-a lumii mulțumire!

Maria Șopț  

În iubire

În iubire nu e frică
De căderi sau prăbușiri,
Căci iubirea te ridică
Și-ți aduce împliniri.

Dragostea alungă teama
Când iubești cu adevărat,
Dacă-n calea ta iei seama
Și ești sincer și curat.

În iubire nu-i schimbare,
Jurământul ei e sfânt;
Nu e umbră de mutare,
Nici în cer, nici pe pământ.

Să iubești e o onoare,
E un sentiment frumos,
E un har nespus de mare,
E iubirea Lui Hristos.

Nu e loc de răzbunare
Chiar de ești vorbit de rău,
Când iubești și noaptea-i soare
Căci iubirea-I, Dumnezeu.

În iubire e iertare,
Este dragoste, e dor,
Este milă, acceptare,
Și-n nevoi, e ajutor.

 Puiu Chibici