“Iubire la cântar”

Împarţi din plin iubirea prietenilor tăi,
‎Dar n-ai da o fărâmă celui ce ţi-a greşit,
Uiţi, Domnul lasă ploaia şi peste buni şi răi …
Vei vrea să I te-asemeni, să fii desăvârşit?

‎De ce-ţi împarţi tu pâinea numai cu fraţii tăi?
‎Doar Domnul în pustie pe toţi i-a săturat,
El i-a hrănit cu mană pe buni, dar şi pe răi,
Tu n-ai fost niciodată străin şi-nfometat?

De ce ţi-opreşti tu mila în dreptul alor tăi?
‎El te-a ales din lume pe când I-ai fost vrăjmaş,
Tu faci deosebire, alegi pe buni de răi …
‎Înveţi tu de la Domnul? Vei vrea să-i fii urmaş?

‎Te-aştepţi la răsplătire iubindu-i doar pe-ai tăi
Şi ocolind pe-acela ce-odată te-a rănit …
Domnul ierta la cruce chiar şi pe-ai Săi călăi
‎Şi i-a iubit cu toate că ei L-au răstignit!

Vinzi la tejghea iubirea, ai pus-o la cântar …
“Tu-mi dai, îţi dau ‘napoi” şi totul iese bine …
Domnul n-a pus iubirii măsură, nici hotar,
Ce-o să răspunzi când Domnul S-a socoti cu tine? !

 Olivia Pocol 

Descurajarea individuală şi creşterea personală

„Moise a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile lor grele.” Exod 2:11

Moise a văzut oprimarea poporului său şi a fost sigur că el era cel care trebuia să-l elibereze; plin de o dreaptă indignare în duhul său, a început să facă dreptate. După prima lovitură pentru Dumnezeu şi pentru dreptate. Dumnezeu a permis ca Moise să ajungă într-o stare de descurajare totală şi l-a trimis în deşert să păzească oile timp de patruzeci de ani. La sfârşitul acelei perioade, Dumnezeu i S-a arătat lui Moise şi i-a spus să meargă şi să elibereze pe poporul Său, dar Moise I-a răspuns: “Cine sunt eu, ca să mă duc?” (Exod 3:10-11). La început Moise a înţeles că el era omul care trebuia să elibereze poporul, dar mai întâi a trebuit să fie pregătit şi disciplinat de Dumnezeu. El. ca individ, a avut dreptate, dar n-a fost omul potrivit pentru acea lucrare până când n-a învăţat să aibă comuniune cu Dumnezeu.

Poate că avem viziune de la Dumnezeu şi o înţelegere foarte clară a voii Lui şi trecem la treabă, dar apoi vine ceva echivalent celor patruzeci de ani în pustie ai lui Moise, ca şi cum Dumnezeu ar fi părăsit acea idee cu totul; când ajungem cu totul descurajaţi. Dumnezeu Se întoarce şi reînvie chemarea, iar noi suntem cuprinşi de tremur şi întrebăm: “O. Dar cine sunt eu ca să mă duc? “Trebuie să învăţăm primul mare pas al lui Dumnezeu: “Eu sunt cel ce sunt te trimite”.

Trebuie să învăţăm că efortul nostru individual pentru Dumnezeu este o impertinenţă; individualitatea noastră trebuie să fie arsă de relaţia personală cu Dumnezeu (vezi Matei 3:17). Noi ne fixăm atenţia asupra perspectivei individuale a lucrurilor; avem viziunea – “Ştiu că asta vrea Dumnezeu să fac”, dar n-am învăţat să intram în ritmul lui Dumnezeu. Dacă treci printr-o perioadă de descurajare, urmează o mare creştere personală.

Oswald CHAMBERS

O ce har

O ce har… o ce har
Să pot să cânt în miez de noapte
Să pot cu Tine să vorbesc
Nu pe ascuns, vorbind în şoapte
Sau lăcrimând, fiind biciuit pe spate
O ce har, . . o ce har
Să pot să-Ti spun că Te iubesc,

O ce har… o ce har
Când orice vrei ți-e-ngăduit
Şi poți la masă ca să stai cu sfinții
Nu prigonit, bătut şi umilit
Sau pe o cruce-n cuie răstignit
O ce har… o ce har
Să poţi să te-ntâlneşti cu fraţii,

O ce har. . o ce har
Aceste vremuri de trăieşti
Sunt de la Dumnezeu, un dar. .
Tu poţi să râzi, să cânţi, şi să iubeşti
Tu poţi zâmbi, în loc să pătimeşti
O ce har… o ce har
De şti pe acestea să le preţuieşti.

Daniel Borgovan

Dialog cu Creatorul

Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul său:
„De ce mă legi, Părinte-atât de strâns în snopul Tău?
Mă doare… Mai slăbește funia cu care mă-nfășori,
Că nu-i niciun pericol între spicele-surori…”

Dar Lucrătorul cel Divin mai aprig le unea.
Și fir cu fir și snop cu snop, într-una aduna.
Cuprins de Gândul Său ceresc, o clipă se opri…
Privind la spicul îndrăzneț, cu dragoste-i șopti:

„De-acolo, din îndepărtări, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu mărăcini, Eu te-am ales…
Când te-am cuprins cu Mâna Mea, toți spinii M-au străpuns…
Tu erai mic și slab… Și-n snop, cu grijă te-am ascuns.

De-ai fi căzut prin văi adânci, prin miriștea străină,
Te-ar fi răpit în zori de zi vreo pasăre haină.
Și n-ai mai fi găsit odihnă-n snopul legănat
Cu-atâta dor, cu-atâta drag, la Piept de Împărat.

De-aceea strâng în jurul tău o funie de Har:
Să nu te pierzi de frații tăi pe drumul spre Grânar.
Mai e puțin… Doar câțiva snopi mai am de adunat.
Și-apoi, vei fi de legături si tu eliberat.”

Iar spicul, ascultând uimit pe Blândul Creator,
Zări în Palma Lui Preasfântă rana spinilor…
Și suspinând, strigă: „Părinte…! Cuprinde-mă mai tare!
Să nu mă lași… Să nu Te las, nici când unirea doare…!

Manescu Mihaela

Am o rugaminte

Rugaţi-vă neâncetat.
1 Tesaloniceni 5:17

Am o rugăminte

Am o mare suferinţă,
În sufletul meu.
Că atâta omenire,
Stă departe de iubire,
Şi de Dumnezeu.

Am o mare supărare,
Pentru fraţii mei.
Duşi în lumea de păcate,
Nici nu se gândesc la moarte,
Ce vor face ei?

Am şi eu o rugăminte
Doamne Sfânt Isuse!
Cheamă fraţii mei la Tine!
Cum te-ai îndurat de mine,
Nu-i lăsa Stăpâne.

Azi Îţi mulţumesc Isuse
Că m-ai ascultat,
Şi cu fraţii mei în slavă
Vom cânta o viaţă-ntreagă
Domnului Prea-Nalt.

Jeni Preda

Cel cu un cuget delicat

“… şi voi judeca între oaie şi oaie.” (Ezechiel 34.22)

Adesea se văd oameni care, când sunt în situaţii prospere şi mulţumire sufletească, se arată neomenoşi faţă de cei slabi şi fără putere. Acesta este un păcat greu care produce mâhnire adâncă. Acest fel de a-i da la o parte cu umărul şi de a-i împinge cu coatele pe cei mici şi cu cusururi, îi întristează şi îi insultă în Adunare pe cei credincioşi. Domnul ia seama la această purtare trufaşă şi fără bunăvoinţă şi Se mânie, căci El îi iubeşte pe cei slabi şi le poartă de grijă.

Cititorule, eşti şi tu unul din cei dispreţuiţi? Eşti şi tu unul din acei întristaţi din Sion, din aceia care sunt întristaţi din pricina cugetului lor delicat? Fraţii tăi te judecă cu asprime? Nu lua în seamă şi nu întoarce priviri dispreţuitoare, nici nu-i da Ia o parte cu umărul. Lasă aceasta în mâna Domnului. El este Judecătorul. Pentru ce să ne amestecăm în treburile Sale? El va hotărî cu mai multă dreptate decât noi. El va judeca la vreme potrivită; să nu ne neliniştim ca să grăbim acel moment.

Asupritorul cu inima de piatră va tremura într-o zi. El poate nestingherit astăzi să se năpustească în mod grosolan asupra celor slabi, dar discursurile sale trufaşe sunt înregistrate şi el va trebui să dea socoteala de toate în faţa tribunalului Judecătorului cel Mare.

Răbdare deci suflete al meu! Răbdare! Domnul ştie suferinţa ta, Isus are milă de tine.

Charles Spurgeon

Nu uitati de fratii vostri

Nu uitati de fratii vostri, ce striga de sub altar
Nu-n zadar s-au dat ei jertfa si nici martori in zadar

Ei format-au doar ideea dar finala v-a ramane
Sa traseze toti aceia, ce-s urmasii lor in lume

Voi claditi astazi zidirea, pe aceeasi temelie
Fi-ti dar pilde azi in lume, prin umblarea voastra vie

Nu uitati ce-aveti de lucru si ca holdele sunt mari
Nu uitati ca-i mult de lucru, insa lucratori-s rari

Mii de holde parasite, mii de holde zac in scai
Mii de inimi sunt racite si se cred ca merg spre rai

S-a racit parca si firea, rar unde auzi prin lume
De credinta revarsata in ziua de Cinzecime

E usor sa privesti schita, cu lucrarea din vechime
Insa faptele si viata ne lipsesc pe zi ce vine

E usor sa vezi martirii, numerosi din sulul cartii
Insa calea mantuirii v-a plati tot pretul mortii

Deci vegheati in totdeauna, ca sa treceti prin ispita
Ca e timpul cand satana cauta mai mult sa-nghita

De stai azi in nepasare cand vedeti lupii in turma
De la har si din putere vom ajunge iar la forma

Ce-i credinta? temelie…ca profetii din trecut
Faceti din credinta vie, chiar si-n fata mortii scut

Nu va temeti in lucrare, si atunci cand va alunga
Pot sa fie crematoare, ca sunt ingeri sa le stinga

Nu e zid, nu e putere, nu-i nimic pe-acest pamant
Ca sa stea sa se opuna si sa-nvinga Duhul Sfant

Iata a inceput ploaia tarzie, tot poporul e in lat
Raspanditi mana cu mana, mergeti toti la semanat

Duhul Sfant pe fiecare, sa v-a umple cu-al Sau dar
Caci credinta voastra vie, nu sta-n vorbe ci in har

Nu in vorbe si traditii, nu in vorbe omenesti
Ci in vindecari si semne si minuni dumnezeiesti

Cand veti trece ca-n vechime, si prin apa si prin nor
Va divulga cinzecimea, ca sunteti urmasi ai lor

Voi care ati gustat o data din puterea viitoare
Faceti iar ca se-aprinda, Haru-n orice adunare

Ca in har sta rezultatul, nu in creier nici in limba
Poate sa se schimbe lumnea, Dumnezeu tot nu se schimba

Sa-ndemnati la staruinta, sa-ndemnati la rugaciune
Sa luptati pentru credinta ce s-a dat o data-n lume

Caci crestinul care umbla pribegind si zi si noapte
E ca trupul fara suflet si credinta fara fapte

Puneti azi pe toti la lucru, si pe tineri si batrani
Ca acesta e salutul, ce se-mparte-ntre crestini.

Ca-n curand sosiva ceasul, cand v-om ajunge acasa
L-om vedea atunci pe Domnul si v-om sta cu El la masa

Un cer v-om forma cu totii, cei de sus si cei de jos
Si-n curand cu toti crestini, premari-vom pe Hristos

Iar salutul revederii vi-l redam la fiecare
Duceti pacea in biserici si la orice adunare.

Onisim Botezatu