Ura, stârnește certuri

Ura, stârnește certuri
Între surori și frați,
Din cele mai vechi timpuri
Chiar și-ntre împărați.

Invidia-i o boală
Ce roade în ascuns,
Stârnind ades răscoală
În cei fără Isus,

Mândria și minciuna
Aici merg mână-n mână
Și nu iubesc lumina,
Nici legea cea creștină.

Mânia aduce certuri,
Bătăi și supărări
Și-aduce-n multe corturi
Doar lacrimi și dureri.

Iubirea însă-i haina
Ce nu se murdărește
Oricât de grea-i pricina
Ea iartă și primește.

Alege dintre acestea
Calea pe care mergi
Și vei vedea la urmă
Ce roade-ai să culegi.

Mustrarea e balsamul
Ce poate să te ajute
Și vine de la Domnul,
Doar omul s-o asculte.

Puiu Chibici  

Ne întrebām…

Ne întrebām de-atâtea ori
De ce-ntre frați nu e iubire
(Un apropo: și-ntre surori)
Sunt aruncate și comori
Și darul sfânt pentru slujire.

De ce-i așa? Ne întrebām
De ce poveri nu sunt purtate?
E modernism, nu mai luptām
Lângā ecranul mic azi stām
Ce sā ne dea? Nedemnitate?

Ne întrebām de ce-am ajuns
La un nivel de adormire?
Poate-am uitat c-a fost strāpuns
Chiar Fiul care- a dat rāspuns
La o cāzutā omenire.

Ne doare pentru un mesaj
Fārā o ungere divinā?
Nu-mi spunți cā e-un avantaj!
Din contrā e un derapaj
Spre cei ce nu se mai închinā.

Ne întrebām ce-i de fācut
Spre a ieși din trista stare?
Sā fie slujba ca-ntrecut,
Sā nu ne mai legām de lut
Ci doar de Rai c-așa-i scāpare.

Emancipare vrem acum
Spre culmi de colb și sociale?
Cu jerfe-nvāluite-n scrum
Cādem sub greutate-n drum
Lângā vestite catedrale.

Ce revelații am lāsat
Sā ne inunde-n pribegie?
Stindardul când l-am ridicat?
Când la flāmând cinā i-am dat?
Când am ucis o letargie?

De vrem rāspunsuri sā gāsim
Vom evada din starea-n care
Lângā altar nu poposim.
Ne vom lupta sā propāșim
Spre piscuri de înviorare.

Ce-i important? Cu ce hrānim
Lāuntrul plin de frāmântare?
Doar hotārâți sā împlinim
Tot ce din Paradis primim
Avem acces la sārbātoare.

George Cornici

Mi-e dor

Motto: „Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!
Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului! … ”
Psalmul 84:1-2.
Mi-e dor de părtășia adunării sfinte
Să slăvesc pe Domnul lângă frații mei…
Și îmboldiți de-aceleași simțăminte
Să ne închinăm Cerescului Părinte –
Și eu să-mi plec genunchii lângă ei.

Mi-e dor de frați, mi-e dor de adunare,
Că acolo-i totdeauna și Hristos…
Lui Îi dăm slavă în rugă și-n cântare,
Iar în lucrarea Sa mântuitoare
Ne dorim să-i fim mereu folositori.

Mi-e dor s-aud cuvânt de învățătură
Vestit cu har de la amvonul adunării,
Citând versete cunoscute din Scriptură
Spre a chema la pocăință orice făptură,
Că vine peste lume ceasul încercării.

Mi-e dor de ziua în care ne vom strânge
În Numele cel Sfânt al lui Hristos!
Și când genunchii-n rugă se vor frânge,
Atunci e rugăciunea slobodă a plânge –
Și lacrimile-s socotite un prinos.

Mi-e dor s-aud cum Domnul ne vorbește
Prin prorocii Săi, și prin al Său Cuvânt!
Și cum biserica întreagă se zidește
Căci, Însuși Dumnezeu călăuzește
Poporul Său pe-acest pământ.

Mi-e dor de adunare, de locul luminos
C-aici e rugăciunea jertfă de închinare!
Aici e înălțată ruga celui credincios
Ce simte-n suflet Duhul lui Hristos
Rodind în el nădejdi mântuitoare.

Ioan Vasiu

Călătorim alături

Călătorim alături de fraţi şi de surori,
dar ce străini ne suntem prea mulţi adeseori!
Luăm aceeaşi masă, dormim pe-acelaşi pat,
şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart!

Nu-i nicăieri lumină decât în ochii cui
sa-ndrăgostit de Soare şi stă-n lumina Lui;
c-un astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu,
prin ochii lui, de-oriunde, priveşti spre Dumnezeu.

Mereu vin alte inimi, dar spun de-acelaşi Dor,
mereu vezi alte feţe, cu-acelaşi sfânt fior,
la cei născuţi din Duhul, te-ai duce iar şi iar,
– laşi fraţii cei de sânge
şi mergi la cei de har…

Stăm ani şi ani alături de fraţi şi fii, şi soţi,
dar dacă nu-s din Duhul – eşti un străin la toţi;
când trupul încetează – în Veacul netrecut,
vom fi străini de-olaltă cum nici ne-am fi ştiut.

O, fii şi fraţi, şi mame ce-aveţi cu voi un sfânt,
primiţi a lui credinţă cât sunteţi pe pământ,
căci dacă mântuirea azi nu vreţi s-o căutaţi,
veţi plânge-n veşnicie pierduţi şi-ndepărtaţi! …

Traian Dorz 

Intre frati

Am fost pe Dolorosa sa strang flori
Si am gasit cununa Lui de spini
Si-am inteles ca dragostea-mi e intre frati
Nu-ntre straini!

Am fost pe Dealul Capatanii sa iau apa
Si am gasit otet si fiere
Si-am inteles ca bucuria mi-e-ntre frati
Si-ntre straini doar plans, durere!

Am fost sub cruce sa gasesc vreun cuib de pasarele
Si-am strans doar trei piroane
Si-am inteles ca mangaierea mi-e intre frati
Si-ntre straini dispret, prigoane!

Am fost la Calvar sa strang parfum de lemn mirositor
Si am gasit o cruce, doua zaruri si-un pahar
Si-am inteles, balsamul mi-e-ntre frati
Si-ntre straini amar, amar!

Am fost intre straini sa caut dragostea
Si bucuria, mangaierea si balsamul
Si n-am gasit decat dureri si prigoniri si-amar
Si-am zis acesta mi-e limanul?

Azi intre frati sunt fericita
Caci am gasit si dragoste si bucurie
Si mangaiere si balsam si pe Isus
Si viata veacului ce va sa vie!

Bodea Florina

Cristos a inviat !

Cristos a înviat!
Cântați surori și frați,
Onoare, cinste, slavă,
În veci de veci să-I dați !

Luceafărul iubirii
Pe moarte a călcat
Și-n zorii dimineții,
Din morți a înviat!

Cântați, vă bucurați,
Mormântu-i gol, pustiu;
Cântați surori și frați:
Cristos e viu! E viu!

Din sânul humii reci
La Tatăl s-a ‘nălțat
Și pentru veci de veci,
Cristos a înviat!

Slăviți Mântuitorul !
Pe Cel ce s-a jertfit
Și nu uitați creștini:
Cristos ne-a mântuit!

Slăviți Mântuitorul !
Lumina vieții noi
Și nu uitați creștini:
Cristos, e-n veci cu noi !

Slăviți Mântuitorul,
Divinul Împărat!
Și nu uitați creștini:
Cristos a înviat!

Gelu Ciobanu

E timpul s-alergi spre casa

E timpul să te-ntorci acasă
La Adunare și la frați
C-acea imagine noroasă
Din adâncime parcă scoasă
Te ține printre disperați.

E timpul să renunți la zelul
Ce te-a condus către neant
Și să privești cu teamă Cerul
Să nu te sperie misterul
Cu valu-i foarte penetrant.

A fost odată armonie
Într-un cămin îndepărtat
Erai cu Fiu-n prietenie
Dar te-ai legat de-o agonie
Și nimeni nu te-a dezlegat.

E timpul să privești în tine,
Spre sufletu-ți cuprins de jar
Că-n lumea plină cu suspine
Nu-i altul care să te-aline
Ci doar Acel ce toarnă har.

Acum e timp de cercetare
Te-așteaptă cei ce te-au crescut
Nu poposi în stări precare
Fără lumini și sărbătoare
Ci mergi la Cel ce-ți va fi scut.

Destul te-au amăgit drumeții
Care-au pozat în prieteni buni
Acum, din patria tristeții
Ascultă ce îți spun profeții
Aruncă pleavă și tăciuni.

Nu ”mâine” este ziua mare
S-arunci păcatul în abis
Acum e timpul de plecare
Spre locuința primitoare
Cu atmosferă ca de vis.

E vremea hotărârii sfinte
(Un glas duios te-a anunțat)
Să nu mai stai printre morminte,
Să mergi spre veșnice incinte,
Spre Plaiul cel mai luminat.

George Cornici