În vremuri de frământare

În vremuri de frământare
Cine-i Turnul de scăpare?
Cel ce-i viu și-i cel mai tare.

Nu-s motive pentru frică
EL din valuri ne ridică
Planul răului îl strică.

Nu ne lasă în pierzare
Când vin oștile barbare
EL e Turnul de scăpare.

Când război se desfășoară
Soarta noastră nu-i ușoară
Îngeri mulți ne înconjoară.

Vin soldați să ne omoare
Dar în El e apărare
Pentru pașii pe cărare.

De cădem de șapte ori
EL ne ia de subsuori
Spre a fi biruitori.

Deznădejdea nu e bună
Când mulți vin să ne răpună
Vine Tatăl și ne-adună.

Plin e Turnul de scăpare
Cu-acei cu credință tare
Căci trăiesc în sărbătoare.

Se revarsă o putere
Când supremă-i o durere
EL ne-aduce mângâiere.

E clar: sunt vremuri grele
Cu bune și cu rele
Dar noi privim spre stele.

Ce iubire jertfitoare
EL e Turnul de scăpare
În necaz și-n încercare.

George Cornici

Cum așteptăm răspunsul?

Așteptăm răspunsul cu multă răbdare
Știm că va veni la timpul potrivit
Va fi înlăturat tot ce ne doare
Vom fi mulțumitori pentru ce am primit.

Cu nerăbdarea nimic nu rezolvăm
Al nostru Tată, mereu, ne susține
Veniți creștini crezul să-l promovăm
Lăsând ființa, oricând, să se-nchine!

Ce rezultat ne-ar da frământarea?
Ce folos când îndoieli ne pătrund?
Uneori, parcă, nu simțim cercetarea
Și nici nu simțim sfatu-i profund.

Așteptând răspunsul fără cârtire,
Știind că îngeri păzitori sunt trimiși
De-al nostru Domn nu va fi despărțire,
În temnița-ngrijorării nu vom fi-nchiși.

Planul Lui pentru noi e, oricând, perfect
Răspunsul nu-i mai devreme, nici mai târziu
Dar vom vedea binefăcătorul efect
C-al nostru Dumnezeu e prezent și e viu.

Chiar acum, așteptând, El lucrează,
Pregătește cel mai potrivit tratament
Dușmanul care-acum înaintează
Face cale-ntoarsă fără argument.

În liniște când așteptăm vindecarea
Conlucrăm cu Cel ce bine ne vrea
Vom activa credința, răbdarea,
Vom depăși o situație grea.

Așteptăm răspunsul convinși că sosește
La ceasul hărăzit de Stăpânul Creator
Și-atunci vom vedea cum, exact, se-mplinește
Tot ce s-a spus în eternul Decor.

George Cornici

De ce să ne îngrijorăm?

De ce să fim îngrijorați
Când, parcă, lumea-i răscolită?
Să nu uităm c-am fost salvați
Și prin credință ancorați
În revelația primită.

De ce să ne îngrijorăm
Când lumea dă nenorocire?
Noi cu iubitul nostru stăm
Pe El oricând Îl ascultăm
Doar El ne-aduce fericire.

Ce va fi mâine, cum va fi?
Adesea vine întrebarea
Dar ajutorul va sosi
Vom fi mai tari, nu vom slăbi
Și vom învinge frământarea.

Ce va aduce viitorul?
Orice-ar aduce bine știm
Cum intervine Creatorul
Chiar când ne-au pregătit cuptorul
Deci tot pe El să-L preamărim.

Nimic, nimic în lumea mare
Nu va putea distruge-n noi
Dorința noastră arzătoare
De-a merge-n veșnica splendoare
Unde nu-s grijuri, nici nevoi.

Când nerăbdarea ne cuprinde
Cu rugăciuni s-o-nlăturăm
C-atunci nădejdea se extinde
Și-atunci putem a ne desprinde
De zbuciumul cu care stăm.

Motive nu-s de-ngrijorări
Și nici să ne învingă teama
Veni-vor binecuvântări
Din revelații și cântări
Când vom lua la toate seama.

Știind că Fiul e cu noi
În bucurie și-n durere
Cânta-vom chiar în grele ploi,
Vom înfrunta orice șuvoi,
Ne-om ancora în Înviere.

George Cornici

În vremuri de frământare supremă

În vremuri de frământare supremă
Alinul sufletesc la cine-l găsim?
Vedem propășind demonica schemă
Și, parcă, spre semnu-ntrebării pășim.

Să triumfe un așa rău e mirare
Stăm pe gânduri, nedumeriți, un moment
Câștigă acei ce înalță sfidare
Spre cel mai înalt și mai sfânt firmament?

Ne-apasă, o clipă, întrebarea perfidă
Apoi ne inundă seninul ceresc
Simțim cum se-așterne o stare lucidă
Cum bucuriile-n Domnul se înmulțesc.

Și-n fața noastră trecutul apare
Să spună Cine ne-a păzit la necaz
Cine-a putut și a vrut să repare
Agonia și s-o transforme-n extaz.

Trecutu-i dovadă că Cerul trimite
La timp potrivit necesarul ajutor
Că din noianul stărilor ivite
Ne-ajută să ieșim îngerul păzitor.

Motive nu-s să ne chinuie teama
Zilnic gustăm împliniri sufletești
Veniți creștini să luăm bine seama
Să nu ne cuprindă idei pământești.

Avem la-ndemână Cuvântul vieții
Spre-al curajului pisc ne dă îndrumări
Să-nlăturăm din noi valul tristeții,
Să producem necesarele transformări.

Agitații venite din stări precare
Pot fi-nlăturate doar la altar
Lăuntrul poate primi vindecare
Doar în al binecuvântărilor hotar.

Zeci de plăgi de-ar mai veni peste noi
Credința activă nu va fi clătinată
Doar în lupta cea bună se nasc eroi
Care pășesc spre cereasca răsplată.

George Cornici

Viața doar o viață ține…

„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată
al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după
binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” 2 Cor. 5:10.

Zi de zi în frământare
Omul își trăiește viața,
Tot mereu în alergare
Și ea-i firavă ca ața…

Când Stăpânul spune: ”Gata! ”
E sfârșit la orice drum
Și apoi vine răsplata:
Viață sau văpăi și scrum.

Depinde ce aici alege
Depinde cum s-a pregătit.
Vine vremea când culege
Locul bine rânduit.

Dezinteresu-i opțiune?
Indiferența unde duce?
Când un Soare ce n-apune
A mers la Calvar, la cruce…

Viața doar o viață ține –
Scurtă, lungă – cum e dat.
Și fiecare, orișicine –
Merge-n față la Împărat.

Socotelă toți vom da:
Orice clipă și secundă
Va merge în fața sa,
Fără ca nimic s-ascundă.

Să ne punem întrebarea:
”Sunt eu oare pregătit? ”
Și în toată zbuciumarea,
La veșnicie m-am gândit?

Ca o umbră trece viața,
E ca floarea din câmpii.
În curând, o Dimineață,
Va separa pe ”morți” de vii.

Mai cheamă Cerul cu răbdare…
Mai cheamă, îl aud, auzi?
Mai cheamă Cerul cu-ndurare
În nepăsare nu te-ascunzi? ! ?

Lidia Cojocaru

Una dintre marile interdicţii ale lui Dumnezeu

„Nu te tulbura, aceasta duce numai la rău.” Psalmul 37. RV

Tulburarea înseamnă a ajunge sărac lipit din punct de vedere mental sau spiritual. Una este să spui “Nu te tulbura”, dar cu totul alta este să ajungi în starea în care să nu poţi să te tulburi. Pare aşa de uşor să vorbim despre “a te odihni în Domnul” şi despre “a-L aştepta cu răbdare”, atâta timp cât cuibul nu este stricat – atâta timp cât nu ajungem să trăim, ca mulţi alţii, în agitaţie şi teamă. Este oare posibil atunci să te odihneşti în Domnul? Dacă această poruncă nu dă rezultae atunci, nu va da rezultate nicicând. Această interdicţie trebuie să dea rezultate atât in zile de tulburare, cât şi în zile de pace, altfel nu va da niciodată rezultate. Şi dacă nu va da rezultate în cazul tău, nu va da rezultate în cazul nimănui. Odihna în Dumnezeu nu depinde nicidecum de împrejurările tale exterioare, ci de relaţia ta cu Dumnezeu Însuşi

Agitaţia sfârşeşte întotdeauna în păcat. Noi ne imaginăm că puţină frământare şi îngrijorare arată de fapt cât de înţelepţi suntem, însă, în realitate, aceasta arată mai degrabă cât de răi suntem. Tulburarea izvorăşte din hotărârea de a ne urma propria cale. Domnul nostru nu S-a îngrijorat niciodată şi n-a fost niciodată tulburat, deoarece scopul Său nu a fost să-Şi realizeze propriile idei, ci să împlinească planul lui Dumnezeu. Tulburarea este ceva rău pentru un copil al lui Dumnezeu.

Ţi-ai impuiat sufletul tău neînţelept cu ideea că situaţia ta este prea grea pentru Dumnezeu? Lasă la o parte toate “presupunerile” tale şi odihneşte-te la umbra Celui Atotputernic. Spune-I lui Dumnezeu în mod deliberat că nu te vei tulbura cu privire la acel lucru. Toată tulburarea şi îngrijorarea noastră este cauzată de faptul că nu-L luăm în calcul pe Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Avem nevoie grabnic de Hristos

În toată lumea-i multă frământare,
Plutim într-o derivă și multe merg  pe dos,
Se caută cumva o rezolvare,
Dar ascultați acum și mic și mare,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

O parte din probleme, ce astăzi ne frământă,
Născute sunt din traiul păcătos,
Căci necredința-n lume este multă,
Prea mulți robiți de rele, de cel viclean ascultă,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Sunt multe lacrimi și suspine,
În valea umbrei morții, în lumea cea de jos,
Tânjim, sperăm, visăm, la zile mai senine,
Și nu găsim un leac să ne aline,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Știința ne uimește, e tot mai avansată,
În lumea virtuală, ,,traiul e luminos,,
Dar inima e tot mai sufocată,
E beză-acum mai mult ca niciodată,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Am adoptat, ușor, practici păgâne,
Hipnotizați de duhul mincinos,
De Biblie la mulți le e rușine,
La rău, ajung destui să spună că e bine,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Implementăm programe de schimbare,
Care promit un ,,mâine glorios,,
Dar sufletul e prins de disperare,
Povara de păcat apăsătoare,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

Sunt multe căi trasate ce poate ne par bune,
Pășim conduși de fire pe-un mal prăpăstios,
Iată de ce mulți cad și pier în stricăciune,
Nu-s șanse de salvare, decât printr-o minune,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

De ne dorim cu toții o viață fericită,
Un viitor mai bun, mai sigur, mai frumos,
Mărturisim a noastră viață risipită,
Ne-ntoarcem azi la Domnul, cu inima smerită,
Avem nevoie grabnic de Hristos!

de Teodor Groza