Ca un munte

Ca un munte între dealuri,
Ca un foc între scântei,
Ca un râu trecut de maluri
E Cuvântul Bibliei!

Printre toate ce-s în lume
Cărți și manuscrise vechi
Ce-s numite de om ”bune”
N-au ajuns pe la urechi

Cuvinte mai dătătoare
De viață și de har!
Biblia cea salvatoare
Este-un sfânt mărgăritar!

Cartea-aceasta dovedește
Că exist-un Creator
Care zilnic stăpânește
Peste omul muritor,

Peste-ostroave, peste ape,
Peste-a lumii-împărății
Și departe și aproape
E prezent oriunde-ai fi… !

El e Cuvântul cel Veșnic
Viu și lucrător și drept
El e Dumnezeu puternic
Și în toate înțelept!

Nu-s cuvinte să cuprindă
Măreția Celui Sfânt:
Poate cerul să întindă
Ca pe-un cort peste pământ,

Face semne nevăzute,
Încă de vreun om sub cer
Poate munți ca să strămute,
Scoate lava din crater,

Cheamă astrele pe nume,
Fulgerele-L știu…și fug,
Potolește marea-n spume,
Cheamă omul dintr-un rug,

El se luptă cu dreptate,
Cu-adevăr e-ncins la brâu
Credincios este în toate
Și pe toate ține-n frâu!

Chiar de mulți Îi stau în cale
Și se pun chezași în drum,
Dumnezeu cu-a’ Sale care
Trece și preface scrum

Orișice împotrivire,
Orice plan făcut de om.
El păzește-a Sa zidire,
Cercetează pom cu pom,

El nu are trebuință
De-avocat, de-apărător.
Toate Îi sunt în putință,
Căci e Drept Judecător!

El Își apără lucrarea
Ce-a ‘nceput jos pe pământ.
Tot ce vrea-i doar ascultarea
De Cuvântul Său cel Sfânt!

Nu se teme nici de gloate,
Nici de omul furios;
Când El zarea o străbate
Ca un Fulger luminos,

Se-ngrozesc atunci dușmanii
Dau ‘napoi, se prăpădesc…
Unde sunt a’ lor strădanii
Și cei ce te urmăresc?

Cum să mai cauți scăpare
La cei răi, când știi că sus
Într-o veșnică splendoare
Șade Veșnicul Isus!

El păzește a Sa turmă,
O-ngrădește cu-al Său brat,
Chiar de porcii vin și scurmă
Și se-ntinde câte-un laț

Să mai prindă cate-o oaie,
O oița-un mielușel,
Vin și lupi și mai jupoaie
‘Ici pe ‘colo câte-un miel,

Totuși El este Păstorul,
El veghează peste tot,
El va fi Judecătorul
Ca și-n zilele lui Lot!

El va face deosebirea
Între cel rău și cel bun
Cel ce a trăit sfințirea
Va trăi cu-al Său Stăpân!

Cel ce și-a stricat purtarea
Și-a umblat după desfrâu,
Aspră-i va fi acuzarea,
Lacrimi îi vor curge, râu…

Deci mai bine, azi cu toții
Sinceri, să ne cercetăm:
Cel ce judeca-va morții
Știe și unde umblăm,

Și-orice faptă și vorbire…
Totu-i gol, descoperit
Șansa este doar SFINȚIRE,
Pentru cerul cel slăvit!

Nu mai e timp de gândire,
Nu e loc de dat ‘napoi…
Ia astăzi o hotărâre
Pentru ziua de apoi!

Hotărăște-ți azi destinul
Tu decizi, e viața ta…
Cine îti este stăpânul?
Pe ce cale vei umbla?

De aceasta va depinde
Întru’ totul soarta ta:
Dă navală, și vei prinde
Loc la masă-n Slava Sa!

Pentru ce să pierzi tu totul
În Împărăția Lui
Ca în iad să te-ardă focul
Pentru restul timpului?

Mai există o portiță,
Încă mai este și har!
Prin adâncă pocăință
Primești mântuirea-n dar!

Azi, căci mâine nu se știe
Dacă ai să mai trăiești?
Pentru-a Lui Împărăție
Poți ca să te pocăiești!

E aproape să se-arate
Slava Marelui Hristos!
Deci renunță azi la toate
Să trăiești de-acum frumos,

Mare-ți va fi răsplătirea,
Nicicând nu vei regreta,
Vei gusta ce-i nemurirea
În Împărăția Sa!

El, Mesia, Preaînaltul
Va domni pentru vecii!
Leapădă deci tot păcatul
Așteptând aceea zi.

Luptă, rabdă, iartă toate
Uită-ți tot trecutul tău,
Doar prin Dumnezeu se poate
Face bine din ce-i rău.

Cheamă-L în a ta viață,
Spune-i Lui tot greul tău
Si El îți va da speranță
Și puteri pe drumul greu.

El e Totul, îndrăznește,
Doar prin El încă ești viu
Nu-L auzi cum îți șoptește
Că vrea să îți spună ‘fiu’?

Ca un Tată, cu iubire
Poartă grija ta mereu,
Vrea să îți dea mântuire
Prin Isus, prin Fiul Său!

Ce-a murit pentru păcatul
Lumii-ntregi și pentru-al tău…
Recunoaște că-Împăratul
E Fiul Lui Dumnezeu!

Doar atât, și ai salvare
Doar atât, și ești iertat… !
Poate-i ultima strigate
Și-apoi vei fi judecat…

Azi câstigă-ți mântuirea,
Azi primește-L pe Hristos,
Caută să trăiești sfințirea
Pentru Cerul Glorios!

Valentin Ilisoi 

Reclame

Copacii din pădure

Un vânt, un foc sau putregaiul,
Pot să distrugă lemnul verde
Tu ești copac într-o pădure
Chiar dacă-ți vine greu a crede
Plantat de Domnul prin credință
Pus lângă apa de izvor
Cu frunze, roade și verdeață
Copac printre atâți arbori

Pădure verde cu pomi vii,
Plantată de Domnul Isus
Te-nalți spre ceruri tot mai sus
Ești mare între măreții!
Fii veselă și bucuroasă
Că Domnul îți poartă de grijă
Securea nu a fost înfiptă
La rădăcina din copaci.

Și Cel ce judecă pământul
Își cercetează toți pomii
Vrea ca pădurea lui cea verde
Să aibă numai bogății!
Suntem cu toții pomi sădiți
Prin dragoste și bunătate,
Scăpați am fost de foc și moarte
Prin lemnul crucii altoiți.

Și toți copacii din pădure
Să-și cerceteze starea lor
Că dacă a venit uscarea
Ea a venit din interior
Stăpânul poate doar să taie
Tu singur poți să curățești
E viața ta, copacul verde…
Ai grijă să nu rătăcești.

Și de nu poți să vezi pădurea
Și de nu poți să stai cu-ai tăi
Dacă din pricina furtunii
Ești doborât, cu vânătăi…
Stăpânul poate să ridice
Să sape a-tale rădăcini
Să scoată putred și păcat
Făcând din tine om divin.

Tu ai nevoie de Isus
Ca bucuria ta să crească
Prin Duhul Sfânt se poate azi
Ca inima să îți rodească!
Să înverzești iarăși la loc
Să scoți fierul securii afară
Prin seva vieții de putere
Să-ajungi în mununata țară!

1 Cronici 16:33 ”Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul.”

Psalm

In inimă un foc, un dor îmi arde
Și către Tine glasul mi-l înalț,
În rugaciune-ți spun tot ce mă doare
Și-astept ca Tu, Părinte să te-arați.

Dar glasul mi se frânge în suspine,
Cuvintele se sting in drum spre cer.
Și în tăcere îmi înalț doar gândul
Ce pentru tine știu, nu-i un mister.

Căci știu că Tu îmi știi, Părinte gândul,
Lafel de clar cum îmi auzi cuvântul.
De-aceea în tăcere-aștept mereu
Să îmi răspunzi in taină, Tatăl meu.

Când întrebări in mine se frământă
Și-mi tulbură în noapte inimă și gând,
Eu știu că și atunci Tu ești cu mine
Și Ți le spun in șoaptă, rând pe rând…

Și-atunci o pace-adâncă mă cuprinde,
Căci știu ca Tu îmi vii in ajutor.
Eu m-odihnesc în liniște, Părinte
Caci știu că de acum ești in control.

Agheorghiesei Maria 

Duhul Sfânt al Iubirii

Arhanghelul pune rugăciuni pe Altar,
Iar Duhul Domnului  pornește spre Hotar,
În limbi strălucitoare s-a și  împărțit;
Dar Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit!

Domnul a urnit norii cei grei de ploaie,
Ploaia timpurie pământul înmoaie,
Ploaia târzie a udat deja câmpii;
Rămâne Dragostea Celui din Veșnicii!

Cât timp, în duh și adevăr, ai un altar,
Duhul Domnului va coborî din Hotar,
Va coborî și  sub formă de limbi de foc;
Dragostea Domnului, Stâncă, ea stă pe loc.

Floare însetată, mai strigă către cer!
Doar Domnul mângâie când plânge Israel,
A fost turnată deja ploaia târzie;
Domnul este Izvorul de apă vie!

Floare din Răsărit și Floare din Apus,
Mai știi cuvântul ce Domnul ți l-a spus?
Dacă cerul și pământul se vor schimba,
Dar Duhul Sfânt al Iubirii se va păstra!

Arancutean Eliza 

Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei

„Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.”

Efeseni 1:18

Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fi întotdeauna la înălţimea situaţiei.

Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.

Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: ,.Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Ii dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.

Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.

Oswald Chambers

Psalmul 20

Dumnezeu să te asculte
În ziua cînd ai necaz
Și-ale tale lacrimi multe
Șteargă-le de pe obraz

Ocrotit să fi în lume
Orișicât ar fi de greu
De acest puternic Nume:
A lui Iacov Dumnezeu

Ajutor să î-ți trimită
Cel ce veșnic stă pe tron
Pentru inima-ți rănită
Sprijinire din Sion

Dumnezeu să-și amintească
Tot ce I-ai adus în dar
Jertfele să le primească
Ce le-ai ars de tot pe-altar

Tot ce inima-ți dorește
Dumnezeu să-ți dăruiască
Planurile ce-Ți urzește
El să ți le împlinească

De-a ta mare biruință
Noi atunci ne-om bucura
Și-întru  Domnul cu credință
Steagul îl vom flutura

Dumnezeul nostru mare
Ce-ți aduse biruință
Arătându-și îndurarea
Să-ți asculte-orice dorință

Știu de-acum că Domnul scapă
Pe-al Său uns orice-ar veni
Dreapta Lui, prin foc sau apă
Drept răspuns din Cer va fi

Unii se încred în care
Ce destin înșelător
Pentru toți aceia care
Se încred în caii lor

Noi ne bizuim pe-un Nume
Minunat, slăvit și vrednic
El ne e nădejdea-n lume
Dumnezeul nostru veșnic

Ei, se-ndoaie în furtună
Cad ca pleava pe hotare
Noi, sub mîna Lui cea bună
Vom rămâne în picioare

Scapă Doamne ‘ntotdeauna
Pe-ai Tăi fii ce sunt în lume
Ne ascultă rugăciunea
Când chemăm al Tău Sfânt Nume.

Daniel Hozan 

Eşti gata să fii turnat ca jertfă?

Eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură…2 Timoiei 4:6

„Eu sunt gata acum să fiu turnat ca o jertfă”. Acesta este un act al voinţei, nu al sentimentelor.Spune-i lui Dumnezeu că eşti gata să fii jertfit; apoi acceptă consecinţele, indiferent care ar fi ele, fără nici o urmă de plângere, orice ar alege Dumnezeu. El te trece printr-o criză lăuntrică prin care nimeni nu te poate ajuta să treci. Din afară, viaţa ta poate părea aceeaşi; schimbarea se face în voinţa ta. O dată ce treci prin această criză la nivelul voinţei, atunci când ea se va manifesta în exterior, nu te vei mai gândi la preţ. Dacă nu-L laşi pe Dumnezeu să lucreze mai înlâi Ia nivelul voinţei tale, rezultatul va fi doar stârnirea compasiunii faţă de tine însuţi.

„Să legi jertfa cu funii de coamele altarului.” Altarul înseamnă foc – ardere, purificare şi izolare cu un singur scop: distrugerea oricărei afinităţi care nu este de la Dumnezeu şi a oricărei legături care nu este îndreptală spre Dumnezeu. Nu tu eşti cel care distruge aceste lucruri, ci Dumnezeu; tu leagă jertfa de coamele altarului şi ai grijă să nu laşi loc autocompătimirii alunei când începe focul. După ce ai Irecut prin foc. nimic nu te mai poate apăsa sau tulbura. Atunci când apare o altă criză, îţi dai seama că lucrurile nu te mai pot atinge ca înainte. Care este focul care-ţi stă în faţă acum?

Spune-I lui Dumnezeu că eşti gata să fii ..turnat” ca jertfă şi Dumnezeu Se va dovedi a fi tot ceea ce ai visat vreodată că va fi.

Oswald Chambers

Nu te teme

Nu te teme de furtună, nici de valul cel înalt
Peste marea-nfuriată priveghează Cel Prea ‘Nalt
Peste norii grei şi negrii, soarele se-arată iar
Dup-o noapte zbuciumată, iată zorile răsar.

Nu te teme de-ntuneric, Domnul e lumina Ta
Lampa ți-e pe-a ta cărare, orişiunde te-ai afla
Fie noapte neagră-n juru-ți, nu te teme nicidecum
Temerile tale toate, lumina le face scrum…

Nu te teme-n încercare, Domnul e cu tine-n ea
Şi îți lasă îndurare şi putere-n lupta grea
A promis că e cu tine chiar în apa şi în foc
Nu te teme, nu te teme, suflet drag în niciun loc.

Nu te teme-n suferință, Domnul te încearca acum
Ca să vadă a ta credință, dacă îl urmezi pe drum
El ți-a pregătit cărarea şi un sfârşit luminos
Mare este îndurarea şi puterea lui Christos.

Nu te teme, nu te teme, în Scriptură ne stă scris
Întăreşte, îmbărbătează şi urmează ce am zis
Cartea sfântă a legii Mele de tin’ să n-o depărtezi
Şi-n curând în veşnicie fața Mea tu ai s-o vezi.

Fii gata pentru venire, vine Domnul în curând!
Să răpească pe aceia care l-au urmat oricând,
Fie-n zilele senine, fie-n zilele cu nori
Ei îl vor vedea pe Domnul în a cerului splendori!

Tabita Ionita 

Esti sfant in ochii Lui

Ești sfânt în Ochii Lui, știai?
Un temlpu curățit în foc.
Și chiar de încă slavă n-ai
Vei fi ca îngerii din Rai
Când vei fi dus și tu la loc…

Ești fiu în Cer și pe pământ;
Copil născut din Dumnezeu.
Îl porți în duh pe Duhul Sfânt
Și-n inimă un Legământ
Să-ți amintești de El mereu!

Ești tot ce are mai frumos
Măritul Tată-n galaxii.
Atât Îi ești de prețios,
Că n-a cruțat nici pe Hristos
Ca tu să fii salvat. Nu știi?

Ești sfânt! Ești fiu! De ce nu crezi?
Trăiești ca cerșetor aici…
Tu ai în Cer comori grămezi.
Dar te-a orbit Cel Rau, nu vezi?
E timpul azi să te ridici!

Mihaela Mănescu

A Cincizecimii sărbătoare

A Cincizecimii sărbătoare
Minuni din cer s-au arătat
Căci acum peste fiecare
Limbi mari de foc s-au așezat
Așa strânși cum stăteau grămadă
Un vuiet clar s-a auzit
Apoi a început să cadă
Un foc peste ei și-au vorbit
În limbi străine fiecare
Se minunau de ce-auzeau
Vorbe spuneau cu înfocare
Iar cei de fața înțelegeau
Erau mai multe neamuri strânse
Parți, mezi, iudei și elamiți
A Domnului taine ascunse
Pe oameni îi făcea uimiți
Căci fiecare auzea
Cuvintele ce se rosteau
Cei plini de Duh le tot vorbea
Toți a lor limbă, înțelegeau
Cei ce vorbeau în limbi străine
De toți erau ascultați
Că-s plini de must, credeau ei bine
De-s chiar așa de înfocați
Dar Petru glasu a ridicat
Și cu putere a vorbit
Cauza lor a apărat
Sa fie de toți auzit
I-a îndemnat la pocăință
Pe toți care prezenți erau
Sa aibe în Isus credință
Și mulți de Petru ascultau
Mulți s-au intors pe calea dreaptă
Înspre Isus ei au pășit
Convinși că viața îi așteaptă
Și vor trăi la nesfârșit.

Florența Sărmășan