23 Iunie

„Efraim este o turtă, care n-a fost întoarsă. „Osea7:8

O turtă care n-a fost întoarsă este necoaptă pe o parte, iar Efraim era, în multe privinţe, neatins de harul ceresc. Deşi parţial era ascultător, mai avea multă răzvrătire. Suflete, te implor, vezi dacă nu este acesta şi cazul tău. Eşti conştiincios în lucrurile Domnului? Locuieşte harul în chiar centrul fiinţei tale, ca să-i simţi lucrarea divină în toate puterile, acţiunile, cuvintele şi gândurile tale? Sfinţirea în duh, suflet şi trup trebuie să fie dorinţa şi rugăciunea ta; deşi sfinţirea s-ar putea să nu fie desăvârşită în tine în toate privinţele, totuşi va fi universală în acţiunile ei; nu va fi o aparenţă de sfinţenie într-un loc, şi pete de păcat în altul, fiindcă altfel vei fi şi tu o turtă care n-a fost întoarsă.

O turtă care n-a fost întoarsă se arde curând stând lângă foc şi, deşi nici un om nu poate fi prea religios, există unii care par arşi de zelul lor bigot pentru partea de adevăr pe care au primit-o, sau care sunt făcuţi scrum de tăciunii unei ostentaţii fariseice lăudăroase, înfăptuind performanţele religioase care le convin. Asumarea aparenţei unei sfinţiri superioare însoţeşte adesea absenţa totală a evlaviei adevărate. Sfinţii din public devin demoni în particular. Ei stau în faină ziua şi în funingine noaptea. Turta este scrum pe o parte şi aluat pe cealaltă. Dacă la fel este şi cu mine, întoarce-mă, Doamne!

Întoarce-mi firea ne sfinţită la focul iubirii Tale, şi fă-mă în stare să simt căldura slăvită. Lasă-mi partea arsă să se răcească o clipă, cât timp îmi văd slăbiciunea şi lipsa de căldură atunci când sunt departe de focul Tău ceresc. Nu mă lăsa să fiu o persoană cu două feţe, ci una singură, supusă influenţei puternice a harului domnitor; fiindcă ştiu că dacă rămân o turtă care nu a fost întoarsă, şi dacă nu am parte de harul Tău pe amândouă părţile, voi fi ars pentru totdeauna în , flăcările veşnice” (Isaia 33:14).

Meditatii zilnice

C.H. Spuregeon

Porumbelul cel Sfânt

Trâmbițele sună, o poartă în cer,
Porumbelul Sfânt se – ndreaptă spre Israel:
-Aduc  mângâiere, apă vie, de sus,
Mireasă iubită, se va întoarce Isus!

Susură  izvorul un cântec de dor:
„-Am văzut Porumbelul dincolo de nor,”
M – a salutat cu multă iubire, de sus,
Aduc Mângâiere, Pace, de la Isus!”

Un vânt mângâie   ușor spicele de grâu,
Șoaptele lui seamănă cu valuri de râu:
-Acest Porumbel alb nu – i de aici, vine de sus,
Aduce balsam pentru răni, de la Isus!

Se leagănă iar în vânt   ramuri de măslin,
Căci ele simt venirea unui sol divin:
-Acest Porumbel alb vine dintr un sfânt loc,
Cu limbă îngerească, sfinte limbi de foc.

Strigă   mulțimea strânsă la Ierusalim:
-Este  o minune, este un sol divin!
Știu că e din cer, și eu cunosc vocea Sa,
„Vino Porumbel  Sfânt”, strigă inima mea!

 Arancutean Eliza

Prima Revărsare

Oglindiți în Slava Sa, îngerii se-nchină,
Din aripi împrăștiind raze de lumină…
Se pogoară Duhul Sfânt, Darul să-Și împartă,
Peste sufletele-arzând, strânse laolaltă.

Limbi de Foc dumnezeiesc se ivesc îndată,
Slavă răspândind în jur, în odaia toată.
Frații cântă-n alte limbi o cântare nouă;
Cu Lumină din Eden a-nceput să plouă.

Ce Putere! Ce minuni! Pe pământ răsună,
Predicată-n zeci de limbi, Vestea cea mai Bună!
Îngerii privind spre Har, cad în adorare:
Duhul Sfânt a săvârșit prima Revărsare…!

Mănescu Mihaela 

Duhul Sfânt de la Rusalii

„Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic… . Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt.”
Faptele apostolilor 2

Floarea își întoarce capul după soare,
Cerbul însetat atras e de  izvoare,
Sufletu – mi  ridică ochii spre înălțimi:
-Doamne, trimite -mi ploaie vie și sprijin!

Păsări călătoare, pe aripi de vânt,
Caută semințe, pe holde, și pe câmp,
Sufletul meu  tot așteaptă mana din cer:
-Îndură – te, Dumnezeul lui Israel!

Barca cu pânzele albe, ridicate,
Tăcută, așteaptă ca vântul  s – o poarte,
Sufletul meu așteaptă al cerului vânt:
-La cârma vieții să vii, Duhule  Sfânt!

Inima  întunecată, de boli și de nori,
Așteaptă limbi de foc să – i aducă noi zori:
-Duh Sfânt de la  Rusalii, adu balsam de sus,
Să pot să strig lumii,”M- a vindecat Isus!”

Duh Sfânt de la  Rusalii, de la Dumnezeu,
Adu – mi iar Cântarea ce o știm doar Tu și eu!
Ochii sufletului se tot uită la cer,
Îndură – te, Dumnezeul lui Israel!

Duhul Sfânt  pornește ca o vijelie,
Glasul Său devine dulce melodie,
În inimă, sădește un crin alb și sfânt;
-Aduc ploaie târzie, din cer, un Cuvânt;

„-Sunați cu trâmbița pe Muntele Meu Sfânt,
Răspândiți în lume al Domnului Cuvânt,
Întoarce-te la Domnul, vino iar la El!
E vremea din urmă, ascultă, Israel!”

-Vino, Duh Sfânt, Tu, al Nordului  Vânt  de foc,
Fala și mândria gonește-le pe loc!
Și fă să crească  crinul cel alb și frumos,
Însetat de ploaie cerească și Cristos!

Arancutean Eliza 

Strainul

Pe drum inspre Emaus paseam. Cu ochii tristi,
Descurajati si singuri, lasam in urma dorul,
Inmormantat in stanca; am fost idealisti
Punandu-ne nadejdea-n Isus Invatatorul.

Lipsiti de bucurie, vorbeam. Dar un Strain,
Se-apropie si merge la pas cu noi de-odata;
Nu-I recunoastem chipul, nici glasul Lui blajin,
Nici blanda Lui privire. El ne intreaba-ndata:

-„Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati?”
-‘Cum, esti Tu singur care nu stii cele-ntamplate? ‘
-„Ce?” a-ntrebat Strainul. Iar noi, debusolati,
I-am povestit de Isus cu inimi tulburate.

Credeam ca El e-Acela ce ne va izbavi,
Insa, mai marii nostri L-au osandit la moarte;
Si iata, sunt trei zile de cand Isus muri,
Si-a noastre idealuri s-au dovedit desarte.

Ba inca in uimire ne-au pus niste femei,
Marturisind c-avura-o vedenie de ingeri,
Spunand ca viu e Domnul, dar nu avem temei,
Oprit e orologiul acestei mari infrangeri.

„O”, a-nceput Strainul, ‘nepriceputi sunteti
Cand este ca sa credeti tot ce a spus Scriptura,
Hristos veni sa moara’, voi pace sa aveti,
O pace care-mpaca cu Dumnezeu faptura.

Si ne-a deschis Cuvantul, si tot ne-a talcuit
Ce-i scris despre Mesia, dand valul la o parte;
In inimile noastre un foc s-a intetit:
„Ramai cu noi”, Straine, nu merge mai departe.

Si a ramas Strainul, si paine-a frant cu noi,
In clipa-aceea ochii ni s-au deschis pe data,
Si focul, ca un fluviu, nestavilit suvoi,
Porni ca sa cuprinda fiinta noastra toata.

Isuse, Domnul nostru, esti viu cu-adevarat!
Ai mers cu noi alaturi; si epica-ntristare,
Si dorul frant din inimi, si visul spulberat,
Le-ai transformat pe toate in zi de sarbatoare.

Tu ne-ai deschis Scriptura, si ochii ne-ai deschis,
Si-a inimii obloane-au fost date la o parte.
„Ramai cu noi”, Isuse, pe veci, caci ne-ai promis
Ca de a Ta iubire nimic nu ne desparte.

Inspirata din Luca 24:13-35.

Anca Winter 

25 Aprilie

„Scoală-te, iubito, si vino, frumoaso!” Cântarea Cântărilor 2:9

Aud vocea Prea Iubitului meu! El îmi vorbeşte chiar mie. Primăvara zâmbeşte pe pământ, şi El nu mă lasă să dorm spiritual când întreaga natură din jurul meu se scutură de asprimea iernii. El mă îndeamnă „scoală-te” şi bine face, fiindcă am zăcut destul printre câmpurile de maci ale lumii. El s-a sculat, şi trebuie să mă scol şi eu. De ce să nu mă despart de praf? De la iubirile, dorinţele, scopurile şi aspiraţiile mele josnice, trebuie să mă întorc spre el. El îmi spune „iubito” şi mă consideră frumoasă; acesta este un motiv în plus să mă scol. Dacă El mă înalţă şi crede că sunt frumoasă, cum aş putea să mai zăbovesc în corturile Chedarului şi să mă însoţesc în Continuare cu fiii oamenilor?

El îmi spune „vino”. Mă cheamă să mă îndepărtez de tot ce este egoist, înjositor, lumesc, păcătos; da, fiindcă religia lumii nu II recunoaşte şi nu respectă taina vieţii înalte, El mă cheamă. „Vino” nu este o chemare aspră, fiindcă ce ar putea să mă ţină legat de deşertăciunea lumii şi păcat? O Doamne, dacă aş putea aş veni, dar nu pot scăpa pe deplin de chemările lumii. Aş vrea, dacă este posibil să nu am nici ochi, nici urechi, nici inimă pentru păcat. Tu m-ai chemat spunându-mi „vino”, şi aceasta este o chemare melodioasă. Să Vin la Tine înseamnă să mă întorc acasă din exil, să ajung la ţărm din mijlocul furtunii, să mă odihnesc după o trudă nesfârşită, să ajung pe culmea dorinţelor şi visurilor mele.

Dar Doamne, cum poate să se ridice o piatră, şi un bulgăre de pământ să se înalţe? O, ridică-mă; condu-mă. Harul Tău o poate face. Trimite Duhul Ţău să-mi aprindă inima cu foc sfânt, şi mă voi ridica până voi părăsi vechea viaţă, ca să pot veni spre Tine.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Carul de foc

Mă gândesc așa, o, Doamne, dacă aș fi fost Ilie
Aș urca-ntr-un car de foc ca să mă desprind de glie?
Mă oprește numai faptul c-acel car era de foc
Și mă-nfricoșez la gândul: „Oare n-aș fi ars pe loc?”

Oare ce primește focul dacă nu tot foc în el?
Căci orice e diferit, l-ar fi mistuit de fel
Mă gândesc că și Ilie tot un foc în el avea
De-a putut să urce-n carul care sus în cer ducea.

Toți știau că Domnul ‘nalță pe Ilie sus la cer
Poate se-așteptau să urce într-un car făcut din fier
Ce măsură de credință a avut în el Ilie
Te rog, Tată scump din ceruri, să îmi dai puțin și mie!

Fă-mi ca inima sa ardă pentru Tine necurmat
Ca să pot să trec prin Focu-Ți, ca să ies tot mai curat
Orice vas e curățit și e întărit prin foc
Fără încercarea asta nu e bun, nu-i bun deloc!

Vei descoperi prin foc tot ce facem și clădim
De e aur, pietre scumpe, sau e fân tot ce zidim
Dacă ai aduce carul ca să urc în el și eu
Oare n-aș arde ca fânul? Cred că, Doamne, n-ar fi greu…

Dă-ne vremi de pocăință ca s-ajungem în grânare
Și ferește-ne de pleava aruncată spre pierzare
Și când carul Tău de slavă pogorât-ai să ne-aduni
Dă-ne inimi ca să ardă, pentru ceruri fă-ne buni!

Camelia Stîngaciu  

Convingere mistuitoare

19 decembrie

Text: Ieremia 20:1-12

„Apoi am zis: „Nu voi mai vorbi”,… dar iata ca Cuvantul
Lui este in inima mea ca un foc mistuitor.„

Ieremia 20:9

Pentru a persevera in fata opozitiei si pentru a-L sluji pe Cristos,
in ciuda marilor sacrificii pe care le cere aceasta slujire, este
nevoie ca in inima ta sa existe o convingere care sa te mistuie. O
tanara misionara a continuat sa lucreze printre membrii unui trib
foarte primitiv, an dupa an, in ciuda muscaturilor de insecte si a
caldurilor tropicale. Un doctor crestin continua sa trateze pacientii
fara sa le ceara plata intr-o clinica din lumea a treia, cu toate ca
putini dintre ei si manifesta recunostinta. Un prieten si-a lasat un
serviciu foarte bine platit ca sa devina liderul unei organizatii ce
lupta impotriva pornografiei, cu toate ca serviciul acesta din urma
este foarte slab platit. Acesti oameni sunt convinsi ca Dumnezeu i-a
chemat sa faca ceea ce fac, si nimic nu-i poate impiedica sa
slujeasca in acest fel.

Ieremia a avut acelasi impuls launtric. El a predicat fara frica
despre judecata, dar putini au fost cei care au ascultat. A fost pus
cu picioarele in butuci (Ieremia 20:2). A inceput sa se descurajeze.
Pe de-o parte, ar fi dorit sa poata sa nu mai transmita mesajul pe
care Dumnezeu voia sa-l transmita lui Israel, dar a vazut ca este
nevoie sa-l transmita si a simtit un puternic imbold de a face lucrul
acesta. Cuvantul lui Dumnezeu era un foc mistuitor in sufletul lui.
Cata nevoie este astazi de aceasta convingere mistuitoare! Se
pare ca aceia care lupta pentru cel rau sunt mult mai zelosi decat
aceia care sunt de partea binelui. Oamenii au nevoie sa auda
Evanghelia. Avorturile la cerere trebuie oprite. Industria porno-
grafica trebuie combatuta. Sa-I cerem lui Dumnezeu sa aprinda un
foc in inimile noastre, asa incat sa abordam aceste probleme prin
rugaciune si printr-o actiune ferma. – H.V.L.

„Daruieste-mi, Doamne, zelul mare, sfant,

O torta vie in suflet arzand.

Un zel ca al Tau de-adevar si Cuvant

De care sa nu ma-ndepart nicicand.” – D.J.D.

„Prea multi crestini tin adevarul pe gheata
in loc sa-l tina pe foc.”

Painea zilnica

Muzica atunci cand bate vantul

10 decembrie

Text: Psalmul 66:1-12

„Am trecut prin foc si prin ape : dar Tu ne-ai scos si ne-ai dat belsug .” (Psalmul 66:12)
Am citit despre un baron german care a intins paralel mai multe fire de sarma intre cele doua turnuri ale castelului . Facand lucru acesta , El a sperat sa poata construi o uriasa harpa eoliana, un instrument muzical care scoate un sunet minunat atunci cand aerul intretaie corzile ei .

La inceput nu a auzit nimic , fiindca nu batea vantul . Curand insa a inceput sa bata o briza usoara , si el a inceput sa auda muzica stinsa a harfei. Dar sunetele cele mai armonioase nu s-au auzit pana cand puternicile si vijelioase vanturi de iarna nu au izbit in fire .
Atunci o muzica glorioasa umplea spatiul dintre cele doua turnuri si valea de dedesubt. Cele mai frumoase sunete se nasteau pe timp de furtuna .

Ceva similar se poate intmpla si in viata noastra . Deseori gasim ca atunci cand furtunile necazului si ale impotriviri bat cel mai tare, benificiem cel mai mult de harul si de indurarea lui Dumnezeu . Daca aceste dificultati n-ar „lovi deloc in corzile” vietii noastre , Dumnezeu nu ar avea prilejul sa ne arate victoria pe care numai El ne-o da.

Te-ai zbatut vreodata sa intelegi de ce ti se intampla lucruri rele ? Te-ai saturat de furtunile vietii? Nu te mai zbate , ci lasa-l pe Dumnezeu Tatal nostru din ceruri , sa produca in viata ta calitati asemanatoare cu cele pe care le-a avut Domnul Isus Hristos .

Incercarile si dificultatile te pot aduce la o stare de maturitate , iar vanturile de impotrivire creeaza muzica in viata ta prin care sa-L glorifici pe Dumnezeu si care sa fie o binecuvantare pentru altii.-P.R.V.

„De n-am fi cunoscut furtuna,

N-am fi stiut nici pacea niciodata

Ce ne-o da Isus intotdeauna

Si linistea pe marea zbuciumata.” – Roberts

„Cei care-L binecuvanteaza pe Dumnezeu

in incercarile lor vor fi binecuvantati

de Dumnezeu prin ele.„

Painea zilnica

Ma tem de Dumnezeu

18 noiembrie

Text: Evrei 12:25-29

„…sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu

evalvie si cu frica; fiindca Dumnezeul nostru este un foc

mistuitor.” Evrei 12:28, 29

De multe ori a trebuit sa le vorbesc oamenilor despre nevoia
de-a ne teme de Dumnezeu si i-am auzit raspunzand cam asa:
„Doar nu te temi de Dumnezeu? N-as putea crede intr-un asa
Dumnezeu”.

Da, ma tem de Dumnezeu, si nu mi-e frica s-o recunosc. De
asemenea ma tem si de apa. Aceasta nu inseamna ca nu-mi place
sa pescuiesc sau sa inot. Dar nu vreau sa uit niciodata despre
puterea de-a lua vieti a raului, a lacului sau a oceanului. In acelasi
mod, ma tem de electricitate si de benzina. Sa-mi asum numai
beneficiile lor fara sa recunosc puterea lor distructiva, ar fi un act
necugetat. Apoi, intr-un mod mult mai personal, ma tem de tata.
Il iubesc si stiu ca si el ma iubeste si urmareste binele meu. Dar si
respect autoritatea lui de tata. Cand eram copil, ma temeam de
masurile lui disciplinare pe cale le lua asupra mea atunci cand
faceam rele.

Acelasi lucru este valabil si despre relatiile mele cu Dumnezeu.
Ma tem de El, in sensul ca am reverenta fata de El si stau cu
veneratie in fata sfinteniei Sale. Si pentru ca fac astfel, Il iubesc si
vreau sa fiu cat mai aproape de El. Dorinta mea este de-a iubi ce
iubeste El si de a uri ce urate El. Doresc sa traiesc toata viata cu
constiinta ca El merita sa ma tem de El mai mult decat de orice sau
de oricine in lume. Satan si oamenii pot sa ne distruga trupul, dar
Dumnezeu este „un foc mistuitor” pentru toti aceia care actioneaza
contrar Lui. Astfel numai atunci cand ma tem de El Il iubesc cu
adevarat. Si numai atunci cand iubirea mea pentru El creste, am
garantia ca frica mea de El este o frica buna. – M.R.D.II

„Teme-te si vino astazi
La Cristos, increzator –
Numai El iti poate-aduce
Un sfarsit mantuitor.” – Traian Dorz

„Teme-te de Dumnezeu
si nu te vei mai teme niciodata de nimic„

Painea zilnica