Dă-mi Dragostea !

Când toate rând pe rând au să se strice,
Căci vremuri tot mai rele-s pe pământ,
Pe noi, pe credincioși să nu ne-nfrice
Având speranța dată prin Cuvânt.

Când sfintele valori sunt demontate
Cuvântul va rămâne neschimbat
Lumina Lui, prin toate va străbate
Și-a Lui valori nu vor pieri vreodat’

Credința și Nădejdea vor rămâne
Și Dragostea la fel va rămânea
Pe-acest pământ nicicând nu vor apune
Dar cea mai mare este Dragostea.

O Dragoste, din Cer, Dumnezeiască,
Sublim fior venit din veșnicii
Ce inima o face ca să crească
Cu-atâta dor, mereu te-aștept să vii.

O, Doamne, dă-mi o dragoste mărită
Să pot și eu pe alții să-i iubesc
Și-atunci când nu mi-e calea însorită
Și-atunci când multe piedici întâlnesc,

O, Tată, dă-mi o dragoste-înțeleaptă
Discernământul sfânt să-l dobândesc
Să pot să-ndrept pe mulți pe calea dreaptă
Să pot mereu s-ajut… și să iubesc.

O dragoste atentă, iscusită
Să-mi dai în viața asta de pripas
Celor căzuți, loviți de vreo ispită
Chemarea împăcării să le-o las,

Te rog să-mi dai o dragoste agilă
Pentru acei ce sunt descurajați,
Căci sunt atâția ce-Ți imploră milă…
Să simt cu ei… să fie ascultați,

S-am dragostea ce chiar dacă-i ascunsă
De-acei orbiți, de-a lumii înțelepți,
Intrând pe-acea cărare nepătrunsă
Înspre Lumină, Doamne să-i îndrepți.

Aș vrea să am o dragoste vădită
Să-mi țină-aprins al sufletului dor
Ca-n ziua cea măreață, fericită
Cu-a ei aripi spre Tine ca să zbor,

Și-n palma Ta să stau o veșnicie
Să strălucesc mereu ca și o stea
Mulțumitor că Tu mi-ai dat și mie
Prin harul Tău Isuse, Dragostea.

Iar pentru Har, Nădejde și Credință
Și Dragostea primită de la Tine
Voi ridica un steag de biruință
Pentru minunea ce-ai făcut din mine.

Daniel Hozan

Din nou chemați la Cină

Din nou suntem chemați la Cină
Primind nemeritatul Har. .
Pe masa plină de lumină
Din nou e-o pâine și-un pahar.

Din nou în cugete cernite
Simțim atâtea apăsări
Vorbiri și stări nepotrivite
Împotriviri și acuzări.

După un timp de încercare
Cu lupte și cu provocări
Avem veșmintele murdare
Și-avem atâtea remușcări.

În coșurile pentru roade
Aducem iar așa puțin. .
Și din cascade în cascade
Mustrări în cugete ne vin. .

Am fost trimiși argați în vie
Ne-a dat talanți, doar să lucrăm. .
Și-acum, când Domnul ne îmbie,
Noi ce-am adus? Ce merităm?

Privind la pâinea ce-i ‘nainte
La vinul în pahar turnat
Ne stăruie mereu în minte
Acel ce-a fost crucificat.

Și rând pe rând în adunare
În fața Lui ne cercetăm
Și-n duh, atins e fiecare
De-un Har ce nu îl merităm.

Ce-adânc ne conștientizează
De jertfa Fiului Divin
Ce încă spală și salvează,
Ce are meritul deplin.

Iubirea Lui nemăsurată
Ne cheamă iarăși să venim
La masa binecuvântată
Ca împreună s-o servim.

Din nou primim a Lui iertare
Prin Har noi suntem ce suntem
Iubirea Lui aseamăn n-are. .
Noi nici un merit nu avem.

Căci numai Harul Lui ne ține. .
Nimic ce noi am fi adus
Tot meritul ii aparține
Doar jertfei Domnului Isus.

Cu inima deschisă, bună,
Adânc in duhul cercetați
Se-aude vocea ce răsună:
“Iubiții mei, luați, mâncați!

Din Pâinea care dă Viață,
Din trupul lui Emanuel,
Și-apoi din vinul pus în față
Luați acum, beți toți din el!”

Cu ființa-întreagă tremurândă,
Din sângele și trupul Sfânt
Luăm cu inima plăpândă
Reînnoind un legământ

Un legământ semnat cu sânge
Pentru acei răscumpărați
Ce-n jurul Tatălui îi strânge
Justificați și împăcați. .

Iar Duhul Sfânt ca mărturie,
În sufletul deplin predat,
Printr-un fior de bucurie
A Lui amprentă și-a lăsat.

Cu Sfânta Cină-împărtășită
Umpluți de Harul Lui deplin
Plecăm cu inima-înnoită
Și binecuvântați. . Amin!

Daniel Hozan

Dreptul de Autor

Am risipit comori vânând himere,
Din colbul lunii mi-am clădit castel,
Dar anii buni s-au dus ca o părere
Și-al lor tablou nu e-n culori pastel.

Eu socoteam că-mi țin în mâini destinul:
Cum îmi aștern așa mă odihnesc,
Că trandafirii vieții nu-și scot spinul
Cât voi îmbrățișa doar ce iubesc.

Gândeam c-ajunge dacă mi-e-nalt țelul
Și drepte năzuinți mă-nsuflețesc,
Nu m-așteptam să sune clopoțelul:
Din mersul prea grăbit să mă opresc.

Mi-ai arătat c-a Ta e stăpânirea
Când temeliile mi-ai clătinat,
Nerăstignită-și cerea dreptul firea,
Veșmântul dăruit mi-era pătat.

Mi-ai amintit că nu-mi va sta-n putere
S-adaug vieții nici măcar un cot,
La cârmă nu stă doar propria vrere,
Iar viitorul să-l prevăd nu pot.

Într-un târziu mi-am ridicat privirea
Descumpănită, cu-nghețat fior
Și-atunci mi-am limpezit nedumerirea:
Asupra vieții Tu ai drept de-Autor!

Olivia Pocol

Iubirea ne-nsoțește

Iubirea ne-nsoțește
Și în aprins cuptor
Ea nu ne părăsește
Și nu se ofilește
Și naște sfânt fior.

Ea e cu noi întruna
Oriunde-am fi, oricând
Poate-nfrunta furtuna
Ne-aduce-n dar cununa
O auzim cântând.

Pe drumul suferinței
Ne-aduce mângâieri
În starea neputinței
Mai dă avânt voinței
Fără întârzieri.

EA singuri nu ne lasă
Pe drum să pribegim
Ce mult, ce mult îi pasă!
Venind la noi în casă
Cântăm și o cinstim.

Cu noi în părtășie
Se bucură nespus
Cu multă duioșie
Ne spune, ne descrie
Cum e acolo Sus.

Iubirea ne-nsoțește
În ceasul cel mai greu
Când încercarea crește
Ea ne adăpostește,
Ne-aduce un trofeu.

Zadarnic vor dușmanii
Să nu mai fim cu ea
Oricâte-ar fi strădanii
Puterea lor, sau banii
Nu vor putea s-o ia.

O, Dragoste sublimă
În veci cu noi vei fi!
Spre Patria-n Lumină
Cu pacea ei deplină
Cu Tine vom sui.

George Cornici

M-am vaccinat

M-am vaccinat, și-mi amintesc momentul
Ce mi-a adus deplină libertate
Așa cum precizează Testamentul
Primit-am vindecarea de păcate.

Sunt vaccinat cu doza cea mai tare
Din serul Sfânt ce-i veșnic garantat
Potența lui e infinit de mare
Care din moarte viața mi-a salvat.

Sunt vaccinat cu doza de iubire
Produsă de-un Ceresc laborator
Eram pierdut, răutăcios din fire
De-atunci resimt al dragostei fior.

Iau periodic doza ce răsfrânge
În toată ființa un surplus de Har
Care constă-ntr-o Pâine și un Sânge
Simbolizând pe-acel de la Calvar.

Mai iau și rîvnă și înțelepciune
Ce-ajută sănătatea să sporească
Acestea le primesc prin rugăciune
Când inima-i curată, fără mască.

Îmi mai lipsește-o doză de iertare
Care conține pace și credință
Puterea ei egal în lume n-are
E bustul ce-ntărește-orice ființă.

Că-n lumea asta, tot mai tulburată
Nu-i cel mai important o carte verde
Ci ființa să îți fie transformată
De antidotul care nu se pierde.

Păcatul este boala nemiloasă
Care sfârșește într-un veșnic chin
Spiritual, nu-i ființă sănătoasă
Fără de Har și-a Duhului vaccin.

Iar tratamentul cel mai eficace
Nu-i scump deloc. . de fapt e gratuit. .
Plătind pentru păcatele rapace
Isus Cristos în chinuri a murit.

Prin Sângele Salvării de pe cruce
Care se dobândește prin credință
Isus Hristos, și azi salvare-aduce
Și vindecare pentru-a ta ființă.

Când ai luat vaccinul cum se spune
Devii schimbat deplin și bucuros
Făcând într-una numai fapte bune
Slujindu-L și iubindu-L pe Hristos.

Inoculat de Domnul pe vecie
Eu merg pe cale zilnic fericit
Cu-acei ce mă-nsoțesc spre-Împărăție
Având certificat de: Mântuit!

Daniel Hozan

Mi-e inima-mpăcată

Mi-e inima-mpăcată
Slujind pe Salvator
Nu e întemnițată
E prinsă-n sfânt fior.

În timpuri de ocară
Era robită greu
N-avea nici primăvară,
Nici mană pe traseu.

Era prizoniera
Doctrinei din infern
Nu-i plăcea atmosfera
Slăvitului Etern.

Dar a primit Lumina
Cu-al ei efect divin
Să ia cu Fiul Cina,
Să schimbe-al ei destin.

A fost armonizare
C-un plan dumnezeiesc
Și-a dat apoi crezare
La tot ce e ceresc.

Și-acum e-n siguranță
Și pe dușmani iubind
În orice circumstanță
Pe Creator slăvind.

Mi-e inima predată
Și vrea onor să dea
Celui ce-a fost odată
Zdrobit pe-o cruce grea.

Și liniștea și calmul
În ea s-au așezat
De-aceea cântă psalmul
Cel mai interpretat.

Mi-e inima unită
Cu Mirele ei drag
Și-așteaptă fericită
Cel mai sublim meleag.

George Cornici

Ne bazăm pe Tine…

Ne bazăm pe Tine
Bun și blând Păstor
Vorba-Ți ne susține
Cu un sfânt fior.

Ești tăria nooastră
Când furtuni se-abat
Deschizi o fereastră
Spre-un plai minunat.

Depindem de harul
Din Slavă trimis
Este plin paharul
E fapt, nu e vis.

Netezești cărarea
S-avansăm constant
Să fie umblarea
În stil captivant.

De Tine depindem
Oriunde, oricând
Credința n-o vindem
E-n suflet și gând.

Viața fără Tine
Un coșmar ar fi
Plină de suspine,
Fără melodii.

Din orice-ncercare
Ne-ajuți să ieșim
Vedem o scăpare
Căci Te prețuim.

Nu cunoaștem teamă
Când ne însoțești
Ești cu noi prin dramă
Zilnic ne păzești.

Ne bazăm pe Tine
Bun și Blând Păstor
Vorba-Ți ne susține
Spre-un veșnic Decor.

George Cornici

Al meu Domn

Al meu Domn, iubit și mare,
Vin ‘naintea Ta cu închinare,
Primește jertfa mea, Părinte,
Căci Ți-o aduc c-un dor fierbinte.

Mi-e dor să simt al Tău fior,
Să văd minuni înaintea ochilor,
S-aud cântări pline de har,
Aduse pe al Tău altar.

Ești necuprins și Minunat,
Domnul meu, Sfânt, Preaînalt,
Primește astăzi mulțumirea,
Și revarsă peste mine adierea Ta!

Vreau Duhul Tău și-a Ta putere,
Să lucreze-n ființa mea fără-ncetare,
Să fiu schimbat, prin al Tău Har,
Și prin Sfânta jertfă din Calvar!

Toți să poată să afirme,
Că Tu ai lucrat în mine,
Și-ai schimbat vechiul meu eu,
Făcându-mă un fiu de Dumnezeu!

Să pot mărturisi deschis,
Minunile-ți de nedescris,
Făcute-n toată viața mea,
Toată gloria să fie a Ta!

Nu voi uita nicicând de Haru-ți mare,
Ce-l reverși peste ființa mea-n orice încercare,
Și-mi dă puteri să pot să Te slăvesc,
Și cu-ajutorul Tău să biruiesc!

Rămâi mereu lângă familia mea,
Și-ajută-ne să Te putem urma,
Cu râvnă mare și credință tare,
Pân’ ne vei chema la Marea Sărbătoare! ! !

Florica Igna 

Culmea iubirii

Ce sentiment de bucurie
Imi umple inima intreaga
Ce scump fior si ce faclie,
Ce dragoste de Tin´ ma leaga!

Ce bine ca Te am pe Tine
Ca-mi esti mereu in greu, aproape
Caci doar dragostea Ta ma tine
Ca-mi stergi lacrima de pe pleoape.

Ce fericire am in mine
Pace dulce, de nedescris
Si cat de mult doresc cu Tine
Sa-ajung odata-n Paradis…

Ce scump fior de implinire
Ma trece tainic dar, prin corp
Cu gandul cuget la iubire
Si-n pasi rapizi spre ea ma-ntorc.

Caci ce-i mai tainic ca iubirea
Ce sentiment e mai divin?
Caci dragostea ne e menirea
Si prin iubire noi traim…

Si ce e mai frumos ca taina
Iubirii Lui in noi s-o-avem?
De-ti ia camasa, da-i si haina
Ne cere Isus, sa facem!

Ce sentiment e mai deplin
Ca plinatatea de iubire
Ce ma inunda azi din plin
Si face parte din traire?

Cum sa iubesc eu pe aproape?
Eu, tocmai eu? Nu pot, mi-e greu…
Dar asta cere Domnul, frate,
Si departare de-al tau eu…

Iti cere sa traiesti iubirea
Si zilnic dragostea sa-arati
Sa-ti dovedesti neprihanirea
Ura din suflet s-o cureti.

Ce tainic vei pluti prin lume
De-n dragoste o sa te-nalti
Iubind pe toti in al Sau nume
Si-n toate, pacea Sa s-o cauti.

Bine ma simt ca-Mi esti alaturi,
In toate, sprijin si-ajutor
Si Te iubesc si-ale Tale sfaturi
Suspin dupa Tine cu dor…

Unde sa plec de langa Tine?
Iubirea mea-eterna, sublima
Caci vreau pe-ale dragostei coline
Sa scriu de dragostea Ta-n rima…

Megyesi Calin

Un fulgusor de nea

Mi-a cazut usor pe mana
Intr-o seara cand ningea,
Ca o mantie de zana,
Lin, un fulgusor de nea.

Am simtit atunci ca-mi trece
In tot corpul un fior,
De parca din zarea rece
Imi venea un vestitor.

Ma gandeam, Ce frumusete,
E-ntr-un fulg ce-a coborat
Intr-o lume de tristete,
Pe un drum asa urat!

Dar ma-ntreaba el indata,
-De ce porti atat amar,
De ce-ai fata intristata,
Si-ti faci grijuri in zadar?

-Fulgusor alb de zapada,
Stii cate necazuri sunt?
Cate mii nu vor sa creada,
Si ce ura-i pe pamant?

Stii ce doina-n mine canta,
Si ce greu e drumul drept?
Cate visuri se framanta,
Si se sting la mine-n piept?

Nu-i durere mai amara,
Decat sa fi parasit,
Sa fii aruncat afara,
Si-apoi sa fii rastignit…

Fulgul diafan imi spune:
-Tatal tau, si Tatal meu,
Toate le va face bune,
De aceea-i Dumnezeu…!

-Da, dar chiar Mantuitorul
Suferea cand L-au batut,
Cand Il condamna soborul,
Si El doar tacea, ca mut!

…L-am privit a doua oara:
Fulgul cristalin de nea
Se topise-n lacramioara,
Si tacut, acum plangea…

Valentin Popovici