Ramuri de finic au pus

Flori frumoase, minunate
Pentru Domnu au pregătit
Îl așteptau să Se arate
Să-I ureze bun venit!

Mulțimea-i nerăbdătoare
Căci Isus e așteptat;
Este plină de ardoare,
Slavă-I aduc ne-ncetat.

Iată că, Isus apare!
Noroadele-L însoțesc.
Pe un măgăruș, călare
Toți ochii spre El privesc…

Domnul spre mulțime vine,
Îi privește cu iubire;
Ai Săi după El se țin,
Este multă omenire.

Ramuri de finic au pus
Peste ele ca să treacă,
Chiar și straie au întins,
Cu dragoste Îl așteaptă…

Toată lumea-i încântată
De venirea lui Isus,
Cu sfințenie Îl așteaptă
Pe Împăratul cel de sus.

Strigăte și osanale
Peste tot se auzeau.
Isus venea-ncet, călare,
Însă ochii Lui plângeau…

Căci, știa ce va urma:
Vrăjmașii vor năvăli,
Totul se va ruina,
Nimicirea va veni.

Dar acum, se bucurau
Și Îl numeau Împărat.
Numele Lui Îl strigau,
Loc să treacă toți I-au dat.

Să treacă nestingherit,
Și de toți, văzut să fie;
Îl slăveau necontenit
Și-L primeau cu bucurie.

Florența Sărmășan 

Reclame

Isus intră în Ierusalim

Pe jos cu ramuri de finic
Pe Domnul, toți Îl așteptau
Afara, strânși mare și mic
Să-L vadă venind, își doreau

Ei, au aflt că va veni
Nerăbdători se-nghesuiau
Pe jos cu ramuri verzi și vii
Ei, haine-n calea Lui puneau

Voiau să știe că-I iubit
Și e dorit de toți ai Lui
Să fie onorat, cinstit
Ca și un Fiu al Cerului

Doi ucenici Domnu-a trimis
Un măgăruș ca să găseascăî
Ei au făcut tot ce Le-a zis
Împlinitori, să se numească

Cu măgărușul au venit
Isus, pe el a-ncălecat
Înspre cetate a pornit
Era de oameni așteptat

Mulțimea-L ovaționa
Căci toti minunile-au văzut
Cu bucurie-n El credea
Și-L lăudau atât de mult

Cu toți strigau în gura mare
Să fie binecuvântat
Și haine Îi puneau ăn cale
Cinstindu-L ca pe-un Împărat

Cu cât de ei se apropia
Simțea o milă grea, adâncă,
Căci El știa ce va urma
Și atunci a început să plângă

Bine știa ce va veni
Cetatea se va ruina
Nici urma de om, n-a mai fi
Și totu,l se va spulbera

Piatra pe piatră nu va sta
Că atunci când a fost cercetată
Nu a primit ce trebuia
Și morți cu toți, vor fi odată…

Florența Sărmășan

Poarta de Aur a inimii

„Porți, ridicați-vă capetele ! Ridicați-le porți veșnice, ca să intre Împăratul Slavei!”
Psalmul 24/9

Ierusalime, Ierusalime iubit !
Regele Isus, azi, la tine a venit,
-Inima mea, inima mea cea iubită,
A-L primi pe Isus esti tu pregătită?

El, Raza albă de soare din Răsărit,
Isus, pe Poarta de Aur s-a ivit;
-Inima mea, deschide Poarta de Aur!
Să intre pe ea al Lumii Mare Faur!

Isus intră blând şi smerit în Ierusalim,
Ca un Rege şi Fiu al Tatălui  divin;
-Inima mea, priveşte şi tu spre Isus,
Fii blândă şi smerită ca şi Cel de Sus !

Osana ! Osana ! poporul întreg striga,
Ramuri de finic la picioare-I aşternea;
-Inimă ! Cine e pentru tine Isus?
Un simplu proroc sau Fiul Celui de Sus?

N-ai tu ramuri  verzi, minunate  de finic,
Să aşterni la picioarele Celui Veşnic,
Tu ai  perle   albe  în ochi şi mult  suspin,
Ai cuvântul ”Indurare” şi ”Amin!”

Inchinare, Isus, încă mai primeşte,
Pe ramuri de finic, El încă păşeşte,
Poarta e deschisă, şi odaia de sus,
-Fii binevenit, slăvit Rege Isus !

Arancutean Eliza

Vino-n adunare!

Mă-ntreb nedumerită adesea: de ce oare?
Sunt multe locuri goale la noi în adunare.
Demult nu erau bănci, balcon nu era sus,
Mulţimea se îmbulzea să-l vadă pe Isus!

Cale de zile-ntregi din alte părţi veneau
Şi pot să vă asigur maşină nu aveau,
Dar ei ştiau un lucru: din orice parte eşti
Când Domnul e prezent n-ai voie să lipseşti.

Ba îmi aduc aminte  aşa de mulţi erau
Încât stăteau afară, căci nu mai încăpeau.
Dar câţiva doreau nespus să-ajungă la Isus
Au spart acoperişul şi au intrat pe sus!

Noi? Avem chiar două uşi, dar oare ce folos
Prea puţini le trec pragul să-L vadă pe Hristos.
Dacă ţi se pare greu să treci pragul Domnului,
Cum crezi că vei încăpea, sus, pe uşa raiului?

Poate alţii zic că-i mult prea dimineaţă,
Să vii la Cel care ţi-a pus în trup viaţă,
L-aţi auzit pe Petru zicând nemulţumit,
„Cum de mă trimiţi, căci de-abia m-am trezit!”

Când stai duminica acasă crezi că te odihneşti,
Amarnic te înşeli , căci  din greu munceşti ,
De fiecare data când stai nepăsător
Mai faci o cărămidă pentru faraon!

Găsim scuze uşor şi credem  c-am scăpat
Dar Domnul sus notează: Absent nemotivat!
Isus este aproape şi noi nu ştim când vine
Cum te-ai simţi de-n ceruri ar merge fără tine?

Demult creştini-L aşteptau cu ramuri de finic
Dar tu ce stai acasă nu ii oferi nimic
Chiar  crezi că trei ore e mult  aici a sta ,
Când pentru tine Domnul şi-a dat viaţa Sa?

E trist să vezi cum unii ratează întâlnirea
Cu cel ce pe o cruce le-a dat lor mântuirea.
Poate clepsidra vieţii puţin nisip mai are,
Trezeşte-te creştine şi vino-n adunare!

Mirela Olteanu