Când suntem bătuți de valuri

Când suntem bătuți de valuri
Și suntem loviți de stânci,
Când furtuna grea ne poartă,
Înspre apele adânci,
Când cel rău cu înverșunare,
Vrea viața să ne frângă,
Domnul zice un cuvânt
Și tot răul îl alungă.
El mai vine blând pe valuri,
Când ne tremură ființa,
Poruncește iar furtunii
Și ne-aduce biruința.
Doamne ești Stăpânul lumii,
Noi, doar praful și țărâna,
Gata să ne scufundăm,
Dacă nu-ți întinzi Tu mâna.
Mai întindeți mila Doamne,
Peste cei ce-n boli suspină,
Poruncește vindecarea,
Pentru slava Ta divină!
Lasă-n inimile noastre,
Pacea-Ți sfântă și căința,
Și în mersul către mal,
Întărește-ne credința!

Ooo prea bunule Părinte,
Zilele sunt tot mai grele,
Fii al nostru scut în lupte,
Har, lumină, mângâiere,
Pune-n inimile noastre,
O iubire mai fierbinte,
Ca prin orice încercare,
Noi să mergem înainte.
Vremurile de necaz,
Lacrimile din pustie,
Să aprindă-n noi mai mult,
Dorul după veșnicie.
Orice gând să fie rob,
Ascultării de Hristos,
Toată închinarea noastră,
Jertfă de un bun miros.
Ca nimic să nu ne-abată,
Din a Ta cărare dreaptă,
Conștienți că sus în ceruri,
O răsplată ne așteaptă!


de Teodor Groza

Rugăciune

Rugăciune, rugăciune, ceas preasfânt și minunat
Tu ești unda ce mă leagă de Eternul Împărat!
Rugăciune, ceas fierbinte, ce nu te-oi uita nicicând
Căci prin tine stau de vorbă cu al meu veșnic Stăpân!

Rugăciune, rugăciune, ești comoara mea aleasă,
Chiar în schimbul bogăției, nu aș da măcar un ceas,
Fiindcă totul ce se vede piere din această viață,
Însă tu rămâi cu mine… tu ești tot ce mi-ai rămas!

Zi de zi în rugăciune, când îmi plec genunchii mei
Eu vorbesc, iar El răspunde, chiar și atunci când este greu!
Când înalț spre ceruri ruga, ridicând ochii în zare,
Tata vine negreșit, dându-mi binecuvântare!

Și-apoi când vorbește El, eu ascult cu reverență,
Iar când El spune o dată, eu de două ori aud
Căci Cuvântul Lui cel veșnic este plin de existență
Și orice s-ar întâmpla, nu pot ca să mă ascund!

Rugăciune, rugăciune, viața sens nu ar avea
Nici măcar o mică parte, fără existența ta!
Tu ești tot ce mă susține ca să dovedesc putere,
Și credință, și răbdare până voi zbura spre stele!

Rugăciune, rugăciune darul cel mai prețios,
Nu voi renunța la tine, chiar dacă îmi va fi greu!
Doar prin tine-L simt aproape pe Domnul Isus Hristos,
Rugăciune, rugăciune, te voi prețui mereu!

Rugăciune cale sfântă, taină și mister ascuns,
Tu mă porți spre veșnicie, spre Mirele meu Isus!
Și mă rog ca orice om, într-o zi să te iubească,
Și să caute părtășia până-n Patria Cerească!

Andreia Ungureanu 

Nemulţumirea

În pustia cea fierbinte, unde cerul e închis,
Se văd corturi aşezate după un tipar precis.
Soarele de-abia se vede, spre Sinaiul cel stâncos,
Când poporul se trezeşte şi priveşte curios.

Împrejurul lor se vede un nisip alb-lucitor,
Însă unii încep s-adune şi să-l pună în ulcior.
Şi bogatul şi săracul strângea numai un omer,
Căci era egalitatea, sub porunca cea din cer.

Multe zile adunară hrană bună şi curată
Când puterea lui Yehova se arătase minunată.
Dar să tot mănânce mană, Israel s-a săturat,
Aducându-şi el aminte ce mâncase altădat’.

– Ţie-ţi place mana asta? întrebase un bătrân
Pe un tânăr de alături, ce strânsese mai puţin.
– Oh, mi-a devenit o scârbă, toată ziua o mâncăm!
De-am putea întinde arcul, căprioare să vânăm…

– Da! , sări de-alături, iute, o femeie oţărâtă,
– Viaţa noastră de acum este mult mai amărâtă.
Mi-amintesc de ce grătare consumam noi în Egipt:
Cu mâncare fără seamăn, lângă peştele cel fript.

Numai Moise ne-amăgeşte cu o ţară-mbelşugată
Însă eu gândesc că acolo, n-om ajunge niciodată.
Câte legi ne-a pus pe umeri, nu ne-a pus nici faraon…
Numai el le născoceşte, şi cu frate-său Aron.

Dumnezeu văzu din slavă cum cârtea-n pustia Sin
Un popor ce-l izbăvise după planul Său divin.
S-a mâhnit adânc Stăpânul şi atunci carne le a trimis:
Un lung stol de prepeliţe, cum în lege este scris.

Dar apoi necumpătarea i-a cuprins în mreaja ei,
Căci s-a strâns prea multă carne în poporul de evrei.
Când se veseleau mai tare, mestecându-şi carnea-n dinţi,
O urgie îi loveşte pe copii şi pe părinţi.

De s-ar pedepsi asemeni multele nemulţumiri
Ce se-aud în  adunarea cu diverse  denumiri,
Ai vedea căzând grămadă sute de nemulţumiţi
Ce de poftele din lume sunt atât de amăgiţi.

Dar Stăpânul nostru mare ne-a învăţat: – Fiţi mulţumiţi!
Şi de ziua cea de mâine nicidecum nu vă-ngrijiţi.
Pentru tot ce se întâmplă, nu da vina pe păstor,
Nici nu jindui vreodată la păgâni un ajutor!

Hrană ia Cuvântul Vieţii, orişicând şi-n orice loc.
Pentru soarta ta din lume tu să nu cârteşti deloc.
Lasă prazul şi friptura, că sunt lucruri trecătoare
Şi priveşte înspre Domnul, preaiubitul nostru Soare!

Tudor Maier 

Simfonia primăverii

S-a răsculat lumina, revendicându-şi timpul
Şi calendarul însuşi a nechezat din file,
Când s-a schimbat cu zumzet de viaţă anotimpul
Şi-o diademă pus-a, de zâmbete, pe zile.

Îmbălsămata sevă îmi primeneşte versul
Şi-l pârguieşte dorul din soarele ce arde,
Când dedulcit cu muguri îngână Universul
O simfonie nouă în inimă, pe coarde.

S-a-naripat culoarea, curgând pe săturate,
Înfiorând petale din flori cu gustul mierii,
E o-ncântare totul, dar, mai presus de toate,
E anotimpul vieţii, e vremea învierii!

Şi-n simfonia care încet, încet se naşte,
Pe partitură punem, din „dolorose” uliţi,
În cadenţare tristă, şi paşii-n prag de Paşte
Ai Celui ce spre moarte mergea împuns de suliţi.

Redeşteptaţi de focul aducerii aminte
În primăvara caldă şi castă care vine,
Să ne trăim viaţa în dragoste fierbinte,
Şi, spre-nvierea noastră, să ne sfinţim, creştine!

Simion Felix Marţian 

Dacă Domnul azi mă-ntreabă

Dacă Domnul azi mă-ntreabă:, , Mintea îți mai este trează
Sufletu-ți mai e-n veghere
Mâinile-ți mai au putere
Ochiul mai vede departe
Unde este miere, lapte
Ruga-ți mai este fierbinte
Te hrănești din Har sau linte
Calea îți mai este Cale
Pentru sărac mai știi jale
Ești o santinelă-n noapte
Faci truditului dreptate
Te avânți spre veșnicii
Cu ai Mei iubiți copii
Ești mereu în mijlocire
Lupți cu pământeasca-ți fire
Te mai duci pe la bolnavi
Pe la cei, ce sânt azi sclavi
Să le spui de vindecare
Despre cum dau liberare
Le vorbești celor din stradă
Despre Sfântul Ceresc Tată
Cum a dat pe Fiul Său
Să-l răpună pe cel rău
Ca oricine-L va cunoaște
Să-L proclame al său Paște?
Știu eu oare să-I răspund? ? ? ? ?

Berbec Ion

Lucrurile sfinte

De multe ori îmi cer să fac
Doar lucrurile care-ți plac
Fiind neștiutor, căci toate
Te duc direct, direct spre moarte

Eu vreau să-ți dau doar lucruri sfinte
Ce-ți fac dorința mai fierbinte
Pentru acei cu viața frântă
Pentru împărăția sfântă

Acele lucruri numai care
Te fac ca să privești în zare
Cu dor s-aștepți a Lui venire
A Sfântului și Iubit Mire

Eu vreau să ți le dau în dar
Căci pline sânt cu al Meu Har
Cu ele-n cer să-ți strângi averi
Să fii cu-ai Mei copii sinceri.

Să nu-mi mai ceri ce-i pământesc
Căci Dumnezeu sânt, te iubesc
Și știu mai bine decât tine
De ce-ai nevoie-n astă lume

Învață din al Meu Cuvânt
Și lasă-n tine Duhul Sfânt
Să cerceteze a ta viață
Cu blânda, sfânta Mea Povață.

Primește lucrurile sfinte
Și nu umbla printre morminte
Ci folosește-le în grabă
Pentru eterna-Mi vie Slavă

Adună roade printre lacrimi
Și nu lăsa acele patimi
Ce te îndreaptă catre Mine
Să-Mi ceri doar lucruri pentru tine

Ci cere-Mi ungere divină
Ca viața să îți fie plină
Cu lucrurile ce-s doar sfinte
De la cerescul tău Părinte.

Berbec Ion

Înaintea Ta

Mi-aplec genunchii înaintea Ta
Şi azi te rog, iubit Părinte,
Deschide-mi pentru Tine inima
Şi rugăciunea fă-mi-o mai fierbinte.

Mi-aplec genunchii, să Te proslăvesc,
De-atâta dragoste de TATĂ,
De-atâtea lucruri ce primesc
Prin bunătatea-Ți minunată.

Mi-aplec genunchii să Îţi spun
Ce bine-i, Doamne, lângă Tine
Şi fericirea de acum
Nu aş schimba-o-n veci cu nimeni.

Că Tu adusu-mi-ai odată,
Din cer trimis-ai pentru mine
O dragoste adevărată –
Eu am primit doar de la Tine.

Tu m-ai iubit cum niciodată
Aici nu m-ar putea iubi,
M-ai căutat în lumea toată
Că ai vrut TATĂ să îmi fii.

Şi cu ISUS m-ai făcut frate,
Prin El odat’ m-ai înfiat,
Că numai El, singurul, poate
Să-mi ierte multul meu păcat.

El e prietenul în care
Putut-am cu adevărat
Găsi salvare şi iertare,
Cu tine, TATĂ, m-a-mpăcat.

De-atunci, mereu, în rugăciune
Îi mulţumesc şi-s fericit,
Că sus în cer şi al meu nume
E scris de Domnul meu iubit.

Că preţul fericirii mele
Doar Domnul Isus l-a plătit
Şi-a Lui iubire şi putere
Viaţa mea a mântuit.

Şi-n rugăciune vreau fierbinte
Să-I mulţumesc neîncetat
Şi să mă rog de azi ‘nainte
Mai mult şi mai înflăcărat.

Monica Schiersner 

Poți să știi…

Dacă setea nu te-ajunge când Mă vezi că-s însetat,
Dacă foamea nu te prinde când sunt slab și-nfometat,
Atunci poți să știi că încă nu iubești cu-adevărat
De nu simți că te frământă
Setea vie, foamea sfântă,
Când în duh un frate rabdă iar tu ești îndestulat…

Dacă inima nu-ți arde astăzi, când Eu trec prin foc,
Dacă nu-ți pasă de Mine când sunt țintuit în loc,
Atunci poți să știi că încă vezi Iubirea ca un joc
De nu simți focul fierbinte,
Cuiul gândului în minte,
Când în duh un frate geme iar tu nu te-nduri deloc…

Dar dacă te-apleci cu milă înspre cel ce e căzut,
De-arunci funia Iubirii după cel ce s-a pierdut,
Atunci poți să știi c-acestea pentru Mine le-ai făcut
De lași mila și-ndurarea
Să-și dea binecuvântarea
Când în duh un frate plânge. Tu din Tatăl ești născut!

Mănescu Mihaela

Cum Ana s-a rugat

De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi,
să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
Marcu 11:24

E linişte-n cer căci o inimă plânge
în lumea durerii, aici jos pe Pământ.
O rugă fierbinte, ce vocea o frânge,
se înalţă spre Dumnezeu, purtată de vânt:

“ De-Ţi vei aduce aminte, Stăpâne iubit,
de vei privi spre-a roabei Tale-ntristare;
dacă îmi vei oferi copilaşul dorit,
va creşte pentru Tine, în a Ta lucrare.

Atât de profund sufletul meu doreşte
«mamă» s-audă spunand, un glas cristalin…
Ascultă-mă Doamne şi ruga-mi primeşte,
n-am unde sa merg, doar la Tine vin!”

***
Penina, Eli şi ceilalţi n-au înţeles,
că Dumnezeu avea un plan desăvârşit.
În loc s-o mângâie, ei o batjocoresc,
dar Ana totuşi a crezut şi a primit.

Cântarea ei de mulţumire e actuală:
nu este nimeni aşa sfânt ca Domnul!
El este Cel ce faptele-omului măsoară
şi-I gata ca din cer să trimită-ajutorul.

Serban Lavinia

Dragostea dintai

Ce scumpa-mi esti tu floare
A dragostei dintai,
Ce gingase petale, de timpuriu,
Iti pui,

Ce bine-ar fi s-avem,
Aceasta dragoste curata,
Insa pe cum se vede,
Tot mai putini o poarta;

Caci dragostea fierbinte ,
Cea binefacatoare,
Ea nu se oboseste;
Raimine in rabdare,

Nadajduieste,iarta,
Si nu se lauda pe sine,
E dragostea din Tatal,
In El isi are radacina!

Verifica-te astazi ca aceeia din Efes,
Sa nu ti se ia sfesnicul din locul ce-a fost pus,
Caci cel ce -aude astazi,cel ce va birui,
Va trebui sa aiba si dragostea dintai!