De ce suntem fericiți?

Suntem atât de fericiți
Că ne-a chemat Mântuitorul
Suntem, oricând, de El iubiți
În El suntem adăpostiți
Când dă atac ispititorul.

În urma noastră am lăsat
Valul de deșertăciune
Cuvântul vieții ne-a schimbat
Un trai plenar din trai uscat
A fost, desigur, o minune.

Privind în urmă la ce-a fost
(Un trai lipsit de împlinire)
Azi știm că s-a plătit un cost
S-avem un țel, s-avem un rost
Și-acces deplin la moștenire.

Suntem atât de mulțumiți
De tot ce ne trimite Cerul
Pe cale suntem însoțiți,
În luptă suntem întăriți,
Stăpân e Tatăl, nu misterul.

Călătorind spre o Cetate
Cu un statornic fundament
Ne bucurăm că-n Trinitate
Găsim și har și demnitate
Și Adăpostul permanent.

Trăim atâta bucurie
Cu-al nostru Mire pe traseu
El nu stă la periferie
Ci e în noi, așa cum scrie
Cu vorbe de la Dumnezeu.

Nu ne doboară vreo durere
Știm că răsplata e în Rai
Să ne rugăm e o plăcere
Căci vine-o dulce adiere
Să îndulceasc-al nostru trai.

Nu în reclame-s satisfacții
Nici în avutul monetar
Ci în divine revelații
Și-n părtășiile cu frații
Pe drum spre veșnicul Hotar.

George Cornici

Și eu… și tu

Și eu și tu de-atâtea ori
Ne zbatem între da și nu
Agonisind mereu valori
Deși noi suntem trecători
Și eu… și tu.

Deși noi suntem diferiți,
Căci astfel Domnul ne făcu
Dar suntem oare fericiți?
Sau tot mereu nemulțumiți?
Și eu… și tu.

E drept că am căzut și noi
Atuncea când Adam căzu
Și până-n ziua de apoi
Eram lipsiți de Slavă, goi
Și eu… și tu.

Dar Dumnezeu, ce minunat!
În planul Său așa făcu
Ca omul aspru condamnat
Să poată fi eliberat
Și eu… și tu.

Păcatu-întregii omeniri
Pe Fiul Său întreg căzu
Iar noi prin fapte și gândiri
Luat-am parte la loviri…
Și eu… și tu.

Plătind pentru a nost’ păcat
Isus ca jertfă se dădu
Prin sângele nevinovat
Oricine poate fi salvat
Și eu… și tu.

Din zori de zi când ne trezim
Alegem între da și nu
Însă de-am ști să-I mulțumim
Pentru tot Harul ce-l primim
Și eu… și tu…

Dacă adânc am medita
La șansa ce ni se dădu
Plecându-ne la Crucea Sa
Din inimă I-am spune –Da!
Și eu… și tu.

Și n-am mai merge liniștiți
Pe drumul spre pierzare… nu!
Ci-am alerga neobosiți
Spre Cer… de-un Duh călăuziți
Și eu… și tu.

Și când Isus va apărea
Ce mântiurea ne-o dădu
Vom fi și noi la masa Sa
Și-o veșnicie vom serba
Și eu… și tu.

Daniel Hozan

O, trebuie să vină…

O, trebuie să vină
odată, oarecând
Acel ce-a spus Cuvântul:
„Eu, iată, vin curând!”
– şi fericiţi aceia
ce vor fi-aflaţi veghind,
ei vor intra la Nuntă
cu Domnul – strălucind!

O, trebuie să intre
odată, neapărat
Acel ce-a zis: „Eu, iată,
la uşă stau şi bat!”
– şi fericiţi aceia
ce uşa I-au deschis,
ei vor cina cu Domnul
aşa precum le-a zis.

O, trebuie să vină
odată tot ce-i spus,
căci Credincios şi Tare
de-a pururi e Isus
– şi fericiţi aceia
care-au murit crezând;
cât nimenea nu ştie
ei vor primi-n curând!

Traian Dorz 

Fericiți vor fi aceia

Fericiți vor fi aceia
Ce-s săraci in duhul lor
Căci doar El ne dă Tăria
Să lucrăm al Lui Ogor.

Bine-i să semeni cu lacrimi
Şi să ceri azi ajutor
Ca Isus sa schimbe inimi
Şi-apoi sa cânți biruitor!

Să fim blânzi întotdeauna
Caci mânioşi… multi sunt
Si nu s-au ales cu niciuna
Nici moştenire pe pământ

Cei ce flămânzesc într-una
Si înseteaza după Har
Aceia vor primi arvuna
Căci nimic nu-i in zadar.

Si ca să ai parte de milă
Se cere aici sa fii milos
Chiar si-atunci cand dai cu silă
Uită-n mila lui Hristos!

Doar cei cu inima curată
Ca si Caleb vor cerceta
Si c-o Speranță de Sus dată
La presiuni vor rezista

Şi vei fi gata să faci pace
Pe cârtitori sa-i potoleşti
Şi ca să o poți face
Fiu al Lui să te numeşti!

Şi apoi să te aştepți, măi frate,
La cei ce nu-s de-acord cu tine,
Păstrează-n pace a ta dreptate
Fii bucuros, răsplata vine!

A. Ion-Lucian 

Foame potolită

“Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sunetul flămând.” (Psalmul 107.9)

E bine să suspinăm şi, cu cât suspinele vor fi mai mari, cu atât mai bine. Dumnezeu găseşte plăcere să împlinească dorinţele sufletelor noastre, oricât ar fi ele de adânci şi mari. Ca Dumnezeu să dea mult, noi să dorim mult. Starea noastră sufletească nu este sănătoasă atâta timp cât suntem mulţumiţi de noi înşine şi nu simţim alte nevoi. Aceste dorinţe după un har mai mare şi aceste suspine care nu se pot spune sunt greutăţi care cresc, dar astfel de greutăţi am vrea să le simţim totdeauna mai mult. Oh, dacă Duhul Tău ne-ar face să suspinăm şi să strigăm cu tot mai multă ardoare după cele mai bune lucruri!

Foamea nepotolită nu este plăcută; dar fericiţi sunt aceia care au foame şi sete după neprihănire. Nu numai că foamea lor va fi potolită, dar ea va fi săturată din belşug. Ei vor primi nu numai o hrană oarecare, ci li se va da o hrană potrivită cu slava Domnului şi vor primi bunuri care vin din bogăţiile lui Dumnezeu.

De aceia să nu se tulbure deloc cei care suspină din cauza foamei pe care o simt, ci să-şi unească glasul lor cu glasul psalmistului care de asemeni tânjeşte după slava lui Dumnezeu şi Îl laudă pe Domnul pentru bunătăţile şi minunile Lui printre fiii oamenilor.

Charles Spurgeon

Întărit şi păzit

“Credincios este Domnul; El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.” (2 Tesaloniceni 3.3)

Adesea oamenii sunt lipsiţi de pricepere, ca şi de credinţă. Întâlnim oameni neştiutori şi răi, cu care nu trebuie să discutăm ci să căutăm să rămânem în pace. Inima lor este făţarnică şi limba lor e înşelătoare. Trebuie pentru aceasta să ni se tulbure inima? Nu mai degrabă să ne întoarcem spre Domnul, care este credincios? Nu vom fi lipsiţi de nici una din făgăduinţele Lui; niciodată nu ne va cere ceva care n-am putea sa împlinim. Noi avem un Dumnezeu credincios. Iată o pricină de bucurie.

El ne va întări în aşa fel, încât vrăjmaşii noştri nu ne vor putea face să cădem, şi ne va păzi atât de bine, încât nici un rău care ne ameninţă nu ne va aduce pagubă. Să ne socotim fericiţi când nu vom avea să ne certăm cu oamenii, şi să ne refugiem la Domnul Isus, a cărui dragoste nu ne va înşela. La El găsim o inimă sinceră, o dragoste neschimbătoare în care ne putem odihni, în care ne putem încrede. Domnul va împlini în noi, robii Săi, toate planurile harului Sau; deci să nu îngăduim ca teama să ne vie măcar în minte. Toţi oamenii şi toţi diavolii adunaţi nu ne-ar putea smulge de sub această ocrotire sfântă. Dumnezeu să ne întărească în această zi.

Charles Spurgeon