Ai grijă cum sărbătoreşti

Deuteronom 12: 7:  “Acolo să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru”.

Ieremia 29:11:”  Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Când inima ţi-e fericită
Ai grijă cum sărbătoreşti!
Să n-ai o inimă-mpărţită
Când bei, mănânci, te veseleşti!

‘Naintea Domnului te pleacă
Să-I mulţumeşti de tot ce ai,
Cu tine şi El să petreacă
Şi ca o jertfă sa-I dai

Rodul sfinţit al gurii tale
Din curăţia inimii
Şi cântă-I glorii, osanale
Cu toţi ai cerului, copii.

Domnul se bucură de tine
Când El e desfătarea ta
Şi tot ce ţi se-ntâmplă bine,
Vine din bunătatea Sa.

Împărtăşeşte-ţi bucuria!
Când pruncii tăi sunt sănătoşi
Transformă-le copilăria
În rai, iar anii cei frumoşi

Care-i petreceţi împreună,
Să fie arii dintr-un cânt
Care spre ceruri se-ncunună
Cu mulţumiri, prin Duhul Sfânt.

Şi dacă-ţi e bogată masa,
Slăveşte-L tot pe Dumnezeu
Că-ţi binecuvintează casa
Şi te fereşte de ce-i rău.

Chiar de-ai avea vreo supărare,
Nu sta în carapacea ta!
Vino şi spune-I ce te doare
Şi Domnul te va ajuta!

El totdeauna stă s-asculte
Şi vrea să-i povesteşti ce faci
Iar dacă nu mai ai cuvinte,
Rămâi cu El şi-atunci când taci.

El are gânduri doar de pace,
Cum ţi-a promis. Şi alor tăi
Un viitor bun le va face,
Căci îi iubeşte pe ai Săi.

Dar şi când ai o bucurie
Şi când îţi râde inima,
Spune-i tot Lui, căci vrea să fie
Parte din bucuria ta.

Prea mulţi unesc azi sărbătoarea
Cu stricăciune şi păcat!
Tu fă din ea numai scrisoarea
Spre Tatăl binecuvântat.

În tot adâncul vieţii tale
De Tatăl cel ceresc s-asculţi
Să-L chemi atunci când eşti în vale
Dar şi atunci când urci pe munţi.

Pavel Mariana Florica  

Pecetea aprobării dumnezeieşti

“Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iacov 1.12)

Da, chiar în timp ce rabdă ispita, credinciosul este fericit. Aceasta n-o poate pricepe decât numai ochiul care a fost uns cu alifia dumnezeiască. Dar ispita el trebuie s-o rabde şi niciodată să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, nici să dea îndărăt, nici să se lase corupt. Este fericit acela care trece prin focul încercării, fără să fie distrus cum se întâmplă cu cei falşi.

Când încercarea s-a sfârşit, i se aplică pecetea aprobării dumnezeieşti: “Cununa vieţii”. Este ca şi când Domnul ar zice: “Lăsaţi-l să trăiască; el a cântărit greu în cântar şi n-a fost găsit uşor”. Viaţa este răsplata sa; nu numai viaţa obişnuită, ci o viaţă sfântă, biruitoare, fericită, împlinind planul dumnezeiesc cu privire la el. Dacă viaţa de aici este o bucurie sufletească, cu cât mai mult este încununat acela care a trecut biruitor prin încercarea arzătoare a credinţei şi dragostei.

Domnul a făgăduit cununa vieţii acelora care-L iubesc. Numai aceia vor rămâne statornici în clipa încercării; ceilalţi vor cădea, vor cârti sau se vor întoarce în lume. Suflete al meu, iubeşti tu pe Domnul? ÎI iubeşti într-adevăr, adânc şi mai presus de orice? Dacă da, atunci iubirea ta va fi încercată; dar valurile nu te vor distruge şi râurile nu te vor îneca. Doamne, fă ca dragostea Ta să o hrănească pe a mea până la sfârşit.

Charles Spurgeon

O, vino! Masa-i pregătită

O, vino! Masa-i pregătită…
Am pus și pâine, am adus și vin;
Să fie seara asta cea mai fericită!
Că-i seara Cinei cea de taină și alin…

O, vino cum mi-ai spus în Carte;
Să nu mai fiu nici singur, nici pribeag.
Să am de Tine și cu Tine parte.
Aprinsă-i candela; Te-aștept în prag.

O, vino! Noaptea-i pe sfârșite…
Încins cu haina albă ce mi-ai dat-o-n dar,
Cu gândurile toate răstignite,
Presar cu sare jertfa de pe-altar.

O, vino! Masa-i pregătită.
Am pus și pâine, am adus și vin;
Să fie seara asta cea mai fericită!
O, vino Doamne mai curând! Amin!

Manescu Mihaela

El ne este părtaş

“Eu voi locui în mijlocul lor, şi voi umbla cu ei. Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6.16)

Aici se găseşte reciprocitate de interese. Fiecare aparţine celuilalt. Dumnezeu este partea poporului Său, şi poporul ales este partea Dumnezeului său. Sfinţii găsesc în El bunul lor de seamă, şi El îi socoteşte ca o comoară a Sa. Ce izvor de mângâiere se găseşte în aceasta pentru orice credincios!

La această reciprocitate de interese se adaugă o reciprocitate de sentimente. Dumnezeu îl va iubi totdeauna pe poporul Său, şi ai Săi Îl vor iubi.

Astăzi Dumnezeu va face totul pentru mine; şi eu, ce voi face pentru El? Gândurile mele ar trebui să zboare spre El în tot timpul, căci El Se gândeşte la mine. Să nu mă mulţumesc numai admiţând ca aşa trebuie să fie.

Aceasta ne conduce apoi la o părtăşie binecuvântată. Dumnezeu locuieşte în noi şi noi locuim în El. El merge cu noi şi noi mergem cu El. Neîncetat şi peste tot avem însoţirea Sa. Fericită părtăşie!

Deci să socotesc pe Domnul ca Dumnezeul meu, încrezându-mă în El şi slujindu-I cum I se cuvine. Să-L iubesc, să-L cinstesc, să mă închin Lui în Duh şi adevăr, ascultându-L în toate privinţele. Iată dorinţa inimii mele! Când voi atinge acest ideal, voi găsi cerul.

Doamne, ajută-mă! Fii Dumnezeul meu, învăţându-mă să Te cunosc ca Dumnezeul meu, pentru dragostea Domnului Isus.

Charles Spurgeon

Câştigarea victoriei

“Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.” (Romani 16.20)

Iată o făgăduinţă care o completează pe cea de ieri. Potrivirea cu modelul nostru divin nu trebuie să ni se arate numai prin muşcătura din călcâi, ci şi prin biruinţa asupra celui rău. Balaurul trebuie zdrobit şi sub piciorul nostru. Adunarea din Roma era bântuită de lupte interne, dar Dumnezeul lor era ”Dumnezeul păcii” şi le dădea odihna sufletului. Vechiul vrăjmaş poate reuşea să-i facă să se poticnească şi să-i amăgească pe cei simpli; dar până la urmă, el va trebui să fie călcat în picioare chiar de aceia pe care-i tulburase. Poporul lui Dumnezeu nu obţine această biruinţă nici prin puterea lui nici prin dibăcia lui. Dumnezeu însuşi îl va zdrobi pe Satan; va fi zdrobit sub picioarele noastre, da, Dumnezeu îl va zdrobi.

Să pornim cu bărbăţie să-l întâmpinăm pe Ispititor, şi nu numai duhurile răutăţii, ci, însuşi domnul întunericului va fugi din calea noastră. Să nădăjduim într-o grabnică biruinţă, păstrând o încredere nezdruncinată în Dumnezeul nostru. ”Curând”! Fericită nădejde, vom pune piciorul nostru pe şarpele cel vechi! Puterea răului va fi anihilată şi Satan va avea capul zdrobit într-un mod ruşinos sub piciorul omului. Prin credinţa în Domnul Isus să punem de acum piciorul pe Ispititor.

Charles Spurgeon

Căutându-L pe Domnul

“…tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfa o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.” (Evrei 9.28)

Aceasta este nădejdea noastră. Acela în care am crezut că a venit o dată pentru a lua păcatele celor mulţi, Se va arăta a doua oară fiilor oamenilor. Aceasta este o nădejde fericită. Această a doua arătare însă va avea anumite trăsături speciale care o vor face mai slăvită.

Domnul nostru nu va mai avea nimic a face cu păcatul. El l-a şters pe deplin de la poporul Său, a suportat pedeapsa într-un mod atât de desăvârşit, încât nu Se va mai ocupa de păcat la această a doua venire. El nu Se va mai aduce jertfă pentru păcat, pentru că a nimicit păcatul.

Domnul va desăvârşi atunci lucrarea de mântuire a poporului Său care va fi în final şi pe deplin izbăvit şi se va bucura în toate privinţele de plinătatea acestei mântuiri. El nu vine ca să poarte urmările păcatului nostru, ci ca să ne aducă urmarea ascultării Sale; nu pentru a îndepărta osânda noastră, ci pentru a desăvârşi mântuirea noastră.

Mântuitorul nostru Se va arăta astfel numai acelora care îl aşteaptă, dar El nu Se va arăta nicidecum în acelaşi fel acelora ai căror ochi i-a orbit egoismul şi păcatul. Pentru ei, El va fi un Judecător teribil şi nimic mai mult.

Charles Spurgeon