Fericirile de pe munte

Când duhu-i frânt, lovit, mâhnit
Și apăsat de tot ce lumea zice
A lor e-mpărăția cerurilor
De cei săraci în duh, ferice!

Și dacă lacrimi curg cu-amar
Și nu e nimeni să-i ridice
Ei mângâiați de Cer vor fi
De cei ce plâng, ferice!

Și când împrăștie doar bunătate
Iar ca răspuns doar lovituri de bice
Ei tot pământu-or moșteni
De cei ce-s blânzi, ferice!

Și când pustiul îi doboară
Sunt la pământ, nu pot să se ridice
Neprihănirea îi va sătura
De cei flămânzi și însetați, ferice!

Și când nu-i nimeni ca să ierte
Ci doar o Lege să aplice
De milă, parte vor avea
De cei miloși, ferice!

Își vor păstra viața în lumină
Indiferent ce lumea zice
Păstrându-și inima curată
Îl vor vedea oe Dumnezeu, ferice!

Când pacea-i tot ce le-a rămas
Căci restu-au început ca să se strice
Ei sunt copiii Tatălui de Sus
De cei ce-s împăciuitori, ferice!

Și dacă-s alungați și doborâți
Cu vorbe, pietre sau chiar bice
A lor e-mpărăția Sa
De cei ce-s prigoniți, ferice!

Și când în Viata de Apoi
„Veniți la Mine!”, le va zice
Răsplată lor e mare-n Ceruri
Deci bucurați-vă și veseliți-vă, ferice!

 Bodea Florina

Fericirile

Cine vrea să fie fericit,
n-are multe lucruri, și grele de’mplinit.
Să ascultăm a lui Isus cuvinte,
cum le vorbise ucenicilor pe munte:

Ferice va fi de cei
ce’s mereu săraci în Duhul
Căci a lor e’mparatia
care a pregătit’o Domnul.

Ferice va fi de cei
care-și plâng a lor păcat,
Căci Isus, Domnul vieții,
îi mângâie neîncetat.

Ferice va fi de cei
c’es mereu blânzi și smeriți,
Căci vor moșteni pământul,
și vor trăi ca niște sfinți.

Ferice de cei flămânzi,
și setoși după dreptate,
Căci Isus, Neprihănitul,
le va da pe săturate.

Ferice va fi de cei
care milă vor avea,
De săraci și de străini,
ducându’i in casa Mea.

Fericiți vor fi acei
ce au inima curată,
Vor vedea pe Dumnezeu,
și’L vor proslăvi că Tată.

Ferice va fi de cei
care pace vor avea,
Căci fiii lui Dumnezeu
toți acei se vor chema.

Ferice va fi de cei
care lumea-i prigonește,
Căci Isus, împarăția,
pentru ei o pregătește.

Iar acuma, frații mei,
bucurați-vă întruna,
Că Isus, Cerescul Mire,
vă așteaptă cu cununa.

Ioan Chiuzan

Fericirile

Referințe
Cine vrea să fie fericit,
N-are multe lucruri, și grele de-mplinit.
Să ascultăm a lui Isus cuvinte,
Cum le vorbise ucenicilor pe munte.

Fericiți vor fi aceia,
Ce-s mereu săraci în Duhul,
Căci a lor e-mpărăția,
Care-a pregătit-o Domnul.

Ferice este de cei,
Care-și plâng a lor păcat,
Căci Isus, Domnul vieții,
Îi mângâie neîncetat.

Ferice va fi de cei,
Ce-s mereu blânzi și smeriți,
Căci vor moșteni Pământul,
Și vor trăi ca niște sfinți.

Ferice va fi de cei flămânzi,
Și-nsetați după dreptate,
Căci Isus, Domnul vieții,
Le va da pe săturate.

Ferice va fi de cei,
Care milă vor avea,
De săraci și de străini,
Ducându-i în Casa Mea.

Fericiți vor fi aceia,
Ce au inima curată.
Vor vedea pe Dumnezeu,
Și-L vor proslăvi ca Tată.

Ferice va fi de cei,
Care pace vor avea,
Căci fiii lui Dumnezeu,
Toți acei se vor chema.

Ferice va fi de voi,
Când lumea vă prigonește,
Căci Isus, Împărăția,
Pentru voi o pregătește.

Iar acuma, frații mei,
Bucurați-vă întruna,
Că Isus, Cerescul Mire,
Ne așteaptă cu cununa.