Vorbind de sfârșitul lumii

Ev. Luca 18:1-8

Vorbind de sfârșitul lumii,
C-un oftat, cu întristare,
Sfătuindu-Și ucenicii,
A pus Domnul o întrebare,
Care până azi ne îndeamnă,
La adâncă cercetare…
, , Când pe nori Mă voi întoarce,
Pentru dreapta judecată,
Ca pe toți să-i răsplătesc,
După crez și după faptă,
Printre cei mulți lepădați,
De-al Scripturilor cuvânt,
Voi mai găsi câțiva oameni,
Cu credință pe pământ? … , ,

Domnul veșnic nu Se schimbă
Tot la fel și azi întreabă:
Mai sunt oameni ce-L urmează,
Cu o inimă întreagă?
Oameni ce nu cred în basme,
În miraje închipuite,
Însă cred Sfânta Scriptură,
Și cuvintele-I slăvite!

Oameni care să se roage,
Dar nu din obișnuință,
Ci din suflet, cu speranță,
Cu o mare stăruință.
Oameni care să slujească,
Cu o inimă curată,
Așteptând doar de la Domnul,
Să primească o răsplată.
Oameni care se silesc,
Tot mai mult în har să crească,
Când greșesc, se pocăiesc,
Răul să nu-i biruiască.

Oameni care nu renunță,
La valori când dau de greu,
Răbdători își poartă crucea,
Spre slava lui Dumnezeu! …
Oameni care nu se vând,
Nici pe linte, nici pe-arginți,
Chiar de trag la jug plângând,
Merg pe calea celor sfinți.
Oameni care sunt statornici,
Luptători pentru dreptate,
Chiar la bătrânețe rodnici,
Credincioși până la moarte!

În curând, în miez de noapte,
Toți vom auzi strigarea:
Vine Mirele pe nori!
Pregătiți întâmpinarea!
Cei cu candelele stinse,
Își vor plânge nepăsarea.
Doar fecioarele înțelepte,
Ce din timp s-au pregătit,
Vor intra toate la nuntă,
Cu Alesul lor iubit.

Doamne, ajută-ne să fim
Printre cei ce din iubire,
Tu îi vei găsi veghind,
La a doua Ta venire.
Până vei veni curând,
Cu pedeapsa, cu răsplata…
Noi să Te-așteptăm cântând:
Vino Doamne! Maranata!

Ev. Matei 25:1-13
1 Corinteni 16:22
Apocalipsa 22:12-21

Teodor Groza

Mai e puțin…

Se vede-o negură în zare
Şi-n depărtări se-aud sunând trompete;
Iar Domnul strigă: „Deşteptați-vă, fecioare!
Nu mai dormiți, fecioare înțelepte!”

E vremea să lucrăm din greu,
E vremea să lucrăm mai mult, mai bine!
Să ne trezim din somnul cel adânc!
Mai e puțin şi Domnul vine!

Vom sta cu toții-n fața Celui Sfânt,
Şi poate nu ne vom opri din plâns…
Ce vede ochiul nu va mai conta,
Ci va conta cât am lucrat ascuns…

De-am mângâiat pe-acela întristat,
De-am ajutat pe cei lipsiți…
De ne-am rugat cu-acela apăsat
Sau de am plâns cu cei năpăstuiți…

Şi-atunci vom vrea să fi făcut vreun bine
Fără ca cei din jur să vadă;
Căci lauda de jos nu ține,
Ci se transformă repede în pleavă…

Să fim, dar, înțelepți şi sfinți
Ca Tatăl să se bucure de noi!
Să ne-nălțăm mereu spre culmi,
Să nu ne umplem de noroi!

Viorica Robu 

Treziţi-vă fecioare!

E vremea de pe urmă,
E vremea de necaz.
Isus Cristos ,,Lumină,,
Împarte ceas de ceas.
Mai dă şi azi trezire
Mai lasă semne mari,
Că-I gata de venire
Pe nori s-apară iar.

Fiţi gata voi, fecioare!
Treziţi-vă din somn!
Se strigă: DEŞTEPTARE!
Soseşte-al nostru Domn!
Nu staţi în aţipire,
Veniţi să-L întâmpinaţi,
E vremea de răpire
Pe ,,MIRE” să-L urmaţi.

El nu mai zăboveşte
Mireasa să Şi-o ia.
Păcatul se-nmulţeşte,
Răpirea va urma.
Treziţi-vă popoare,
Pe Domnul să-L urmaţi!
Strigaţi azi ‘deşteptare!’,
Surori, şi iubiţi fraţi.

Venirea Ta-i aproape,
La uşa vieţii baţi.
De Tine, cerul ne desparte,
Copiii Tăi şi fraţi.
Aur curat ne vrei să fim
Şi gata de-ntâlnire,
Isuse drag, asta dorim
Pe Tine, iubit ,,MIRE”

Doina Ketterer 

Ultima strigare către fecioara nechibzuită

E trist sa lupti o viata sa te pastrezi in Domnul
Și sa te-nșeli tu singur ca mergi pe Calea Sa
Să cazi de oboseală și sa te prinda somnul
Sa te-nfasoare-n vise de glorie firea ta….
E trist sa n-ai uleiul, sa nu ai nici de unde
Sa-l iei, cand dintr-odata din somn te vei trezi
Căci chiar de-ți spun: fii gata! acum nu poti raspunde
Te vei trezi la urma dar prea tarziu va fi!….
Ești legănat de vise: visezi frumos…ca-n basme
Gramezi de bani si case, că zbori, dar nu in cer
Ai adormit in glorie, te vei trezi in spasme
Si zborul se va frange si va cadea-n infern….
Si dupa ce in zare se va inchide zarea
Cu cele cinci fecioare in zbor cu Cel iubit
Tu vei iesi afara, vei auzi cântarea
Ce se va pierde-n larguri, departe in zenit…
Si-atuncea rascolită de-o framantare-aprinsa
Îl vei chema pe Mire dar iti va fi-n zadar…
Vei flutura în mana candela goala, stinsa
Privind spre cer zadarnic vei plange-atat de amar…
Pierdută de durere îL vei striga: ai milăăă!…
Nu mă lăsa in urmă aici jos pe Pământ
Întoarce-te scump Mire ,sa-Ți vad fața senină
Chiar de-am greșit mă iartă, și du-mă-n cerul sfânt!
Nu va fi nici o milă!.. și ultima speranță
Frântura cea firava, în plâns se va-nneca
Pierdută de durere în bezna fara viață
Pe veci jos va rămâne fragilă ființa  ta…
Si ce se va alege de visele glorioase
Care ca-n pânze sumbre in somn te-au leganat?
Cui vor ramane zboruri, gramezi de bani si case?
Tot ce-ai avut in vise, tot iți va fi luat!……
Acum insa in noapte se strigă:-fiți dar gata!
Cu candela aprinsa si cu ulei in vas
Ca-i gata sa apara Iubitul cu rasplata
E-aproape miezul noptii, e-aproape sfantul ceas!
Acum se vrea veghere insa la miezul noptii
Se va deschide zarea spre cerul stralucit
Si va striga o voce dincol’ de pragul porții:
-„Fecioare, desteptarea!, Iubitul a venit!
Grabiți-vă deci toate să îi iesiti in cale
Cu candela aprinsa, plina de untdelemn!”
Iar Mirele cel vesnic cu cele cinci fecioare
Se va ‘nalta pe cale de slava spre etern!
*
E trist sa-L pierzi pe Mire si odaia cea de nuntă
E tot ce o fecioara poate avea mai scump…
Nu poate fi durere mai mare si mai crunta
Decat sa îți pierzi nunta cu Mirele Preasfant
De aceea cu iubire mai fac inc-o strigare:
Fecioară, oare acuma macar te vei trezi?…
Trezeste-te ca-i clipa aproape de plecare
E miezul noptii aproape, când te vei pregăti?…..

Emanuel Hasan