Justificat prin credinta

31 octombrie

Text: Romani 3:19-28

Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin
credinta, fara faptele Legii.” Romani 3:28

Cand ne punem increderea in Isus, suntem justificati”. Toate
pacatele noastre au fost iertate, Si suntem acceptati intru totul
de Dumnezeu. Experimentam aceste beneficii spirituale extraor-
dinare pe baza vietii desavarsite a lui Cristos si a mortii Sale ca
jertfa pentru plata pacatelor noastre. Noi nu meritam aceasta; noi
nu o putem plati. Dimpotriva, noi suntem justificati, fara plata,
prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Cristos Isus”
(Romani 3:24).

Rowland Hill, predicatorul englez neconformist (1744-1833), a
participat la un targ unde a observat ca toti oamenii isi vindeau
produsele. A spus: „Am sa vand si eu ceea ce am de oferit, bine-
cuvantarile mantuirii, fara bani si fara plata. Ceilalti comercianti
au greutati sa se tocmeasca cu clientii asupra preturilor; dificul-
tatea mea este sa-i atrag, ceea ce nu costa. Marfa mea se primeste
prin credinta”.

Comentand incidentul, C.H. Spurgeon a spus: „Asa se petrece cu
oamenii. Daca in predicile mele as spune ca justificarea trebuie
cumparata, sau ca poate fi obtinuta numai umbland pe jos o suta
de kilometri, sau prin supunerea la torturi, cine nu ar cauta-o? Dar
cand este oferita gratuit, oamenii se intorc si pleaca… Ce idei
saracacioase mai pot avea oamenii despre valoarea Evangheliei lui
Cristos daca cred ca ar putea s-o cumpere!” Da, suntem justificati
prin credinta”.

Ai ajuns in relatii corecte cu Dumnezeu? Daca nu, primeste-L pe
Cristos ca Mantuitor al tau, si bucura-te de nneprihanirea data de
Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus” (Rom. 3:22). – R.W.D.

„Iertarea-i fara plata, deplina,

Obtinuta la cruce de-al nostru Salvator;

Si-o da oricarui suflet ce-o cere

Si se-ncrede n Domnul si-al Lui ajutor.” – D.J.D.

Justificare inseamna
ca intreaga vina a omului a disparut,
si bunatatea tui Cristos a fost daruita.

Painea zilnica

Fapte-nu sentimente!

14 octombrie

Text: 1 Ioan 5:1-13

V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi… aveti viata
vesnica. 1 Ioan 5:13

Siguranta mantuirii noastre trebuie sa se intemeieze pe fapte si
nu pe sentimente. Emotiile pot fi nestatornice si inaltatoare.
Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi,
care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica”.
Domnul vrea ca noi sa ne bizuim mai degraba pe faptele inre-
gistrate in Cuvant pentru a avea siguranta mantuirii decat pe sen-
timentele noastre schimbatoare.

Cand George B. McClellan a fost desemnat general maior al
armatei americane, a scris sotiei sale: „Nu ma simt cu nimic
deosebit de felul in care m-am simtit ieri. Intr-adevar, nu mi-am
pus inca noua uniforma. Sunt sigur, totusi, ca sunt comandantul
armatelor Uniunii deoarece ordinul presedintelui Lincoln dat in
sensul acesta este chiar in fata mea”.

Acceptand autoritatea cuvantului comandantului suprem, Mc-
Clellan a fost increzator de pozitia sa. In mod similar, toti cei ce
L-au primit pe Isus Cristos ca mantuitor pot sa se increada cu
desavarsire in Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, care spune ca noi
suntem Justificati prin credinta” (Romani 5:1) „Si am trecut din
moarte la viata” (1 Ioan 3:14).

Prietene, poti spune: …stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat
ca El are putere sa pazeasca ce l-am incredintat pana in ziua
aceea?” (2 Timotei 1:12). Este un lucru minunat sa ai deplina
siguranta ca esti destinat cerului. Poti avea aceasta incredere,
bazandu-te pe Isus Cristos, Cuvantul viu, si pe Biblie, si nu pe
sentimentele tale oscilante. – H.G.B,

Atat de dulce-i sa te-ncrezi in Isus

Si sa-L crezi pe Domnul pe Cuvant.

Eu stau pe fagaduintele-I de sus –

Asa vorbeste Domnul” meu Cel Sfant.” -Stead

Cand cineva este in Cristos, este in siguranta;

tot ceea ce poate sa-i faca diavolul

este numai sa-l ingrijoreze.

Painea zilnica

Fapte sau sentimente?

Text: 1 Ioan 3:16-24

„…ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osandeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decat inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.” 1 Ioan 3:19, 20

Cat de lipsită de culoare ar fi viaţa fără sentimente! Gandiţi-vă numai la o petrecere fără rasul spontan, la o înmormantare fără vărsare de lacrimi. Muzica lui Bach, Beethoven şi Handel ar suna în urechile unor stoici. O execuţie magnifică a unei orchestre simfonice nu ar starni aplauze. Emoţiile sunt parte a ţesăturii vieţii şi în ele însele sunt bune, dar nu te poţi bizui pe ele atunci cand este vorba de morală şi adevăr. De aceea, trebuie întotdeauna să depindem de Cuvantul lui Dumnezeu. Un cantec popular spune: „Nu poate fi greşit cand pare atat de bun”. Acest lucru e periculos! Dacă ne încredem în Cristos ca Mantuitor, unele adevăruri rămîn constante indiferent de fluctuaţia sentimentelor noastre.
Sentimentul spune: „Sunt păcătos, pierdut, condamnat”. Adevărul răspunde: „Suntem justificaţi prin credinţă”(Rom. 5:1). Sentimentul spune: „Nu pot face faţă responsabilităţilor”. Adevărul răspunde: „Pot totul în Cristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Sentimentul spune: „Mă simt singur şi mi-e frică”. Adevărul răspunde: „Niciodată n-am să te părăsesc” (Evrei 13:5).


Apostolul Ioan recunoaşte că sentimentele pot să reprezinte în mod greşit adevărul. El spune că numai cand iubim cu fapta şi cu adevărul, vom şti că suntem ai lui Cristos (1 Ioan 3:18-20). Cuvantul ne spune că astfel „ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osandeşte inima noastră”, ori cand ne simţim pierduţi. Dumnezeu ne-a dat o gamă bogată de emoţii. Dar atunci cand sentimentele noastre sunt contrare adevărului – adevărul Cuvantului lui Dumnezeu – nu trebuie să ne încredem în ele.     – D.J.D.

Pe Stancă stau şi tremur cate-odată 
Genunchi-s slabi şi inima s-a-ngrijora,
Dar Stanca cea de veacuri neclintită
Sub mine niciodată nu va tremura.  ”       – Anonim

Sentimentele nu sunt înlocuitorii adevărului si ai credinţei

Painea zilnica

Șapte lucruri urâte

Prov. 6:16-19

Dintre-atât de multe fapte
Ce vre-un om le săvârșește
Șase lucruri, ba chiar șapte
Domnul însuși le urăște.

Ochii trufași, totdeauna
Urâciune vor rămâne
Sau privirile ce-întruna
Se consideră stăpâne.

Limba care izvodește
O vorbire stricăcioasă
Fiincă Dumnezeu urăște
Orice limbă mincinoasă.

Domnul ura și-o revarsă
Când e vorba de păcat
Înspre mâna care varsă
Sângele nevinovat.

Tot la fel Domnul urăște
Mințile nesăbuite
Inima care urzește
Planuri ce-s nelegiuite.

Și picioarele ce-aleargă
Repede răul să-l facă
Calea lor e una largă
Și-n urgie o să zacă.

Domnul încă mai urăște
Caracterul vicios
Ce neadevăr rostește,
Martorul cel mincinos.

În sfârșit, Domnul urăște
Dintre cei enumerați
Și pe-acel care stârnește
Certurile între frați.

Doamne dă-ne-nțelepciune
Ce urăști să nu iubim
Făcând numai fapte bune
Cum dorești, așa să fim.

Nici să nu urâm vreodată
Ce iubesti, Părinte Sfânt
Și c-o inimă curată
Să-Ți urmăm pe-acest pământ.

Ne călăuzește pasul
Iar când vom ajunge-acasă
Fericiți s-auzim glasul:
Bine! slugă credincioasă!

Daniel Hozan

Un șirag de nestemate!

Un șirag de nestemate
Este înțelepciunea Sa
De la Domnul adunate
Ce-mi mângâie inima.

Una dintre nestemate
Bunătate se numește
Fapte alese, adunate
Ce Domnul le cântărește.

Și iubirea-i prețioasă
Pentru cel care o are
Puternică, glorioasă
Ea aduce împăcare.

Mila, e la loc de cinste
Dar e rară pe pământ
E calea spre cele sfinte
E drumul spre Cerul sfânt.

Iertarea e și ea în frunte
Și este apreciată
Și ea printre cele multe
Credința noastră, arată.

Refuzul de a vorbi
Despre alții-i de dorit
Calea înspre veșnicii
O deschide, negreșit.

Refuzul de-a judeca
Pe cel ce aproape-ți este
Arată credința ta
Că duci a Domnului veste.

Toleranța și ea-i bună
Atât cât e îngăduit
Ea-ți aduce o cunună
E răsplata ce-ai primit.

De respecți Cuvântul Sfânt
Și urmezi doar a Sa cale
Trecător pe acest pământ
Știi că ești, dar Domnu-i mare.

S-a jertfit eterni să fim
Sângele Său ne-a spălat
El e viu în Cerul sfânt
Și e mare Împărat.

El e jertfa grăitoare
Să pășim pe urma Sa
Și a Cerului splendoare
Veci de veci, o vom vedea.

Florenta Sarmasan

Toamna

Toamna este anotimpul
Cu bogate, multe roade
Ea însă ne-aduce aminte
De-ale noastre multe fapte…
Fapte bune, fapte rele,
Toate vor avea răsplată,
Căci ni-s scrise într-o Carte,
Ce rămâne neschimbată.
De-am sădit spre veşnicie
Vom culege bucurie,
De-am sădit pentru ce-i sus,
Veşnic fi-vom cu Isus.
Dar dac-am sădit în ură,
Roade rele, fiere-amară,
Vom avea pe veci ocară
Şi nu vom ajunge-n slavă.
Doamne dă-ne-nţelepciune
Să alegem fapte bune,
Să trăim ca şi Isus,
S-ajungem în ceruri sus.
Ca prin noi alţii să vină
La al Său tron de lumină,
Să-L cunoască pe Cel Sfânt,
Cel ce-I Bun, Curat şi Blând.
Doamne, dă-ne azi putere
Să trăim doar în veghere,
Ca fecioare înţelepte,
Veghetoare, bune, drepte;
S-aşteptăm a Ta venire
Necăzând în aţipire,
S-avem candelele-aprinse,
Suflete mereu deschise
Pentru tot ce-i bun şi sfânt,
Cât vom fi pe-acest pământ!

Toma Paul Sergiu 

Ai grijă!

Nu te băga-n discuții inutile,
Vorbește atunci, doar, când ești întrebat.
Mai bine-i să fii înțelept, copile,
Decât flecar să fii considerat.

Nu-ți spune nimănui secretul tău,
Nici prietenilor noi, nici celor vechi,
Căci vorba ta poate avea ecou
Și adesea și pereții au urechi.

Să nu te-ncrezi în omul muritor,
Nici chiar în haina de pe tine;
Căci omul este schimbător
Ca vremea-n zilele senine.

Să nu calci pragu-aproapelui prea des
Ca nu cumva să te urască,
Crezând că poate ai vreun interes
Și apoi să te disprețuiască.

Nu-ți vinde taina nimănui
Și nu-ți dori ce nu-i al tău.
Spune ce ai doar Domnului,
Puternicului Dumnezeu.

Nu te pripi să iei vreo hotărâre
La nervi sau chiar la supărare,
Fii cumpătat în fapte și-n vorbire
Și ține-ți pasul drept pe-a Sa cărare.

Te apropie, mai bine să asculți,
Decât să-nșiri cuvinte fără rost;
Nu fi și tu așa ca cei mai mulți,
Căci tot ce scoți pe gură are un cost.

Puiu Chibici  

Timpul

O nouă zi a început
Și curge ca un râu în vale
Se duce; dar eu ce-am făcut?
M-am depărtat, mai mult… pe cale.

Și trece timpul făr’ să-ntrebe
Nu-l poți opri sau să-l grăbești
Se duce; ce-ai să faci atunci?
Când cerul sfânt, tu n-o să vezi?

Și iată timpul, nu te-ntreabă
Ce ai făcut? Sau ce-ai să faci?
Nu vrea să știe, amice dragă
De viața tu ți-ai rezolvat.

Nu vrea să știe de-mpăcarea
Sau mântuirea, tu de-o ai
Nu vrea să știe timpul frate
De cu Isus viața o ai.

Nu vrea să știe de credință
Nu vrea să știe nici de fapte
Nu știe că credința mare
Fără de fapte este moartă.

Și de iubire nu te-ntreabă
Indiferent i-e de iubești
Dacă urăști lui i-e tot una
Nu te împinge să iubești.

De ierți? Nu te întreabă veac!
Dacă te cerți nu vrea să știe
El are doar o-ndatorire
O slujbă ce i-e pregătită.

El e supus, nu-ți da răgaz
Cu el nu poți negocia
El este-n slujba lui Isus
Și n-o să poți a-l amâna.

Și firul vieți-a fost decis
Chiar înainte să te naști
Pământul nu era creat
Când numele îți era dat.

Nici dealuri, mări și nici suflare
Nici orizonturi nu erau
Când Domnul se juca cu tine
Și sufletul îți cunoștea.

Deci crede cu toată ființa
Nu amâna, nu este timp
Nu mai te duce la răscruce
Tu timpul nu o sa îl schimbi.

Maria Rank

Tu ești Felinarul…

Cad pe genunchi când mă mângâie zorii,
Plin de speranță, mă trezesc din vis,
În urmă las și fapte și memorii,
Banale reușite iluzorii,
Căci calea către cer mi s-a deschis!

Din beznă m-ai răscumpărat cu Harul
Și vreau cu bucurie-a Te sluji;
În noaptea lumii, Tu ești Felinarul
Ce pentru veci a limitat hotarul
Între-ntuneric și-o eternă zi!

Nu mă lăsa s-alerg după himere,
Nici să râvnesc ispititoare căi!
Porunca Ta mă-mbrace cu putere
Și să-mi impună sfinte bariere,
Ca să pot fi plăcut în ochii Tăi!

Las pacea sfântă-a Ta să mă inunde…
În harul Tău mi-e dragostea dintâi,
Lumina Ta ființa îmi pătrunde,
Cuvântul Tău, pe-ale iertării unde,
E stea și cartea mea de căpătâi!

Nu, mântuirea nu-i doar pentru mine,
Ci pentru fiecare păcătos
Ce vine cu regrete către Tine,
Cu lacrimi sau cu viața în ruine,
La crucea jertfei îl aștepți, Cristos!

Laura Minciună 

Lipit de Tine vreau să fiu

Lipit de Tine vreau să fiu
Isuse, pe vecie;
Pe nimenea ca Tin’ nu ştiu,
Eşti totul, Doamne, mie.

Ascunde-mă la pieptul Tău
În orişice clipită,
Să fiu păzit de orice rău,
Să nu cad în ispită.

Unit în Tin’ să fiu mereu
Cu cei de lângă mine,
Smerit să fie duhul meu
‘Nălțându-te pe Tine.

Umplut de Duhul Tău cel Sfânt
Doresc să fiu, Stăpâne,
Prin gând, prin fapte şi cuvânt
Să fiu lumină-n lume.

Scăldat în haru-ți minunat
Păstrează-mă, Isuse,
Până la cer voi fi luat,
În frumuseți nespuse.

Te laud, Domnul meu iubit,
Şi te iubesc fierbinte,
Abia aştept să fiu primit
În brațele-ți, Părinte.

Paula D