Ai grijă!

Nu te băga-n discuții inutile,
Vorbește atunci, doar, când ești întrebat.
Mai bine-i să fii înțelept, copile,
Decât flecar să fii considerat.

Nu-ți spune nimănui secretul tău,
Nici prietenilor noi, nici celor vechi,
Căci vorba ta poate avea ecou
Și adesea și pereții au urechi.

Să nu te-ncrezi în omul muritor,
Nici chiar în haina de pe tine;
Căci omul este schimbător
Ca vremea-n zilele senine.

Să nu calci pragu-aproapelui prea des
Ca nu cumva să te urască,
Crezând că poate ai vreun interes
Și apoi să te disprețuiască.

Nu-ți vinde taina nimănui
Și nu-ți dori ce nu-i al tău.
Spune ce ai doar Domnului,
Puternicului Dumnezeu.

Nu te pripi să iei vreo hotărâre
La nervi sau chiar la supărare,
Fii cumpătat în fapte și-n vorbire
Și ține-ți pasul drept pe-a Sa cărare.

Te apropie, mai bine să asculți,
Decât să-nșiri cuvinte fără rost;
Nu fi și tu așa ca cei mai mulți,
Căci tot ce scoți pe gură are un cost.

Puiu Chibici  

Timpul

O nouă zi a început
Și curge ca un râu în vale
Se duce; dar eu ce-am făcut?
M-am depărtat, mai mult… pe cale.

Și trece timpul făr’ să-ntrebe
Nu-l poți opri sau să-l grăbești
Se duce; ce-ai să faci atunci?
Când cerul sfânt, tu n-o să vezi?

Și iată timpul, nu te-ntreabă
Ce ai făcut? Sau ce-ai să faci?
Nu vrea să știe, amice dragă
De viața tu ți-ai rezolvat.

Nu vrea să știe de-mpăcarea
Sau mântuirea, tu de-o ai
Nu vrea să știe timpul frate
De cu Isus viața o ai.

Nu vrea să știe de credință
Nu vrea să știe nici de fapte
Nu știe că credința mare
Fără de fapte este moartă.

Și de iubire nu te-ntreabă
Indiferent i-e de iubești
Dacă urăști lui i-e tot una
Nu te împinge să iubești.

De ierți? Nu te întreabă veac!
Dacă te cerți nu vrea să știe
El are doar o-ndatorire
O slujbă ce i-e pregătită.

El e supus, nu-ți da răgaz
Cu el nu poți negocia
El este-n slujba lui Isus
Și n-o să poți a-l amâna.

Și firul vieți-a fost decis
Chiar înainte să te naști
Pământul nu era creat
Când numele îți era dat.

Nici dealuri, mări și nici suflare
Nici orizonturi nu erau
Când Domnul se juca cu tine
Și sufletul îți cunoștea.

Deci crede cu toată ființa
Nu amâna, nu este timp
Nu mai te duce la răscruce
Tu timpul nu o sa îl schimbi.

Maria Rank

Tu ești Felinarul…

Cad pe genunchi când mă mângâie zorii,
Plin de speranță, mă trezesc din vis,
În urmă las și fapte și memorii,
Banale reușite iluzorii,
Căci calea către cer mi s-a deschis!

Din beznă m-ai răscumpărat cu Harul
Și vreau cu bucurie-a Te sluji;
În noaptea lumii, Tu ești Felinarul
Ce pentru veci a limitat hotarul
Între-ntuneric și-o eternă zi!

Nu mă lăsa s-alerg după himere,
Nici să râvnesc ispititoare căi!
Porunca Ta mă-mbrace cu putere
Și să-mi impună sfinte bariere,
Ca să pot fi plăcut în ochii Tăi!

Las pacea sfântă-a Ta să mă inunde…
În harul Tău mi-e dragostea dintâi,
Lumina Ta ființa îmi pătrunde,
Cuvântul Tău, pe-ale iertării unde,
E stea și cartea mea de căpătâi!

Nu, mântuirea nu-i doar pentru mine,
Ci pentru fiecare păcătos
Ce vine cu regrete către Tine,
Cu lacrimi sau cu viața în ruine,
La crucea jertfei îl aștepți, Cristos!

Laura Minciună 

Lipit de Tine vreau să fiu

Lipit de Tine vreau să fiu
Isuse, pe vecie;
Pe nimenea ca Tin’ nu ştiu,
Eşti totul, Doamne, mie.

Ascunde-mă la pieptul Tău
În orişice clipită,
Să fiu păzit de orice rău,
Să nu cad în ispită.

Unit în Tin’ să fiu mereu
Cu cei de lângă mine,
Smerit să fie duhul meu
‘Nălțându-te pe Tine.

Umplut de Duhul Tău cel Sfânt
Doresc să fiu, Stăpâne,
Prin gând, prin fapte şi cuvânt
Să fiu lumină-n lume.

Scăldat în haru-ți minunat
Păstrează-mă, Isuse,
Până la cer voi fi luat,
În frumuseți nespuse.

Te laud, Domnul meu iubit,
Şi te iubesc fierbinte,
Abia aştept să fiu primit
În brațele-ți, Părinte.

Paula D 

Cugetare

Gânduri, sentimente, fapte,
Lucruri dragi și trecătoare,
Cum să fac cu ele oare
Ca în trecerea prin „noapte”
Să le fac nemuritoare
Și în „Zori” să-audă șoapte
Dulci și îmbucurătoare?

O, le fac pe toate roabe
Ascultării de Hristos,
Lepădând orice „podoabe”
Și comori de-aici de jos,
Ca să-adun câteva „boabe”
În „Grânarul” luminos…

Ioan Hapca

Alături de tine

Sunt Tatăl tău ce te iubește
Cununa vreau să-ți dăruiesc
O clipă stai și te oprește
Ce mult aștept să îți vorbesc.

Iubirea curge înspre tine
Ai fost și ești de preț mereu
Nu asculta șoapte străine
Ce te despart de Dumnezeu.

N-aștept să faci fapte mărețe
Lucrări cu care te supun
Ci să Mă recunoști în toate
Să-ți fiu alături pe-al tău drum.

Nu vreau strădanii chinuite
În legea morții să te zbați
Ci vreau să ai zidiri rodite
Prin legea vieții să străbați.

Nădejdea vin să-ți dăruiesc
Credința pentru veșnicie
Făptura-ți nouă să zidesc
Cu pace și în bucurie.

Grigore Hurdubae

Leneşul spiritual

“Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune, nepărăsind strângerea noastră laolaltă.” Evrei 10:24-25

Noi toţi putem fi nişte leneşi spirituali; nu vrem să avem de-a face cu duritatea şi problemele vieţii aşa cum sunt ele; obiectivul nostru principal este să “ne pensionăm”. Provocarea din Evrei 10 este de a ne îndemna unii pe alţii şi de a rămâne împreună. Amândouă cer iniţiativă: iniţiativa de a deveni asemenea lui Cristos, nu iniţiativa împlinirii proprii. O viaţă solitară, retrasă, închisă este diametral opusă vieţii spirituale pe care a predicat-o Domnul Isus Cristos.

Adevăratul test al spiritualităţii noastre vine atunci când ne confruntăm cu nedreptatea, răutatea, nerecunoştinţa şi tulburarea – lucruri care au tendinţa de a face din noi nişte leneşi spirituali. Noi vrem să folosim rugăciunea şi citirea Bibliei cu scopul de a ne izola. Venim la Dumnezeu de dragul păcii şi al bucuriei, adică nu vrem să devenim asemenea lui lsus Cristos, ci numai să ne bucurăm de El. Acesta este primul pas în direcţia greşită. Toate aceste lucruri pe care le căutăm sunt efecte, dar noi încercăm să facem din ele cauze

“Socotesc că este drept – a spus Petru – să vă ţin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13). Este un lucru foarte deranjant să fii lovit în coaste de cineva trimis de Dumnezeu, de cineva care este activ spiritual. Munca activă şi activitatea spirituală nu sunt acelaşi lucru. Munca activă poate fi o falsificare a activităţii spirituale. Pericolul leneviei spirituale este acela că nu vrem să fim însufleţiţi, singurul lucru despre care vrem să auzim este pensionarea spirituală. Isus Cristos nu încurajează niciodată această idee a pensionării. ..Du-te şi spune fraţilor Mei…”.

Oswald CHAMBERS