Te laud Părinte ceresc!

Te laud Părinte ceresc
Prin cântul și fapta iubirii!
Mai sfânt, mai curat să trăiesc,
Și daruri în mine să cresc
În Chipul și Taina Zidirii!

Te chem, suspinând, în tăcere
Când spinii mă-nțeapă cu ură.
Și-atunci când mă sting de durere,
Când firea tributul și-l cere,
Te laud cu Sfânta Scriptură!

Primește-mi umila cântare
Cu harul puterii de sus!
Din mine să curgă izvoare
În dulcea, preasfânta chemare
Așa cum au curs din Isus!

Oriunde, cu drag, și oricând
Să duc, preamărind, Noul Har!
Și-n greu, și-n ușor, mulțumind,
Cu Tine să merg, biruind,
Slăvind mântuirea în dar!

Cu inima nouă, senină
Spre Tine privesc, sfinte Tată!
Pășind către Țara divină,
Cu pace și cânt, și lumină,
Pe scara de îngeri purtată!

Mă-nchin voii Tale Părinte!
Cu focul iubirii în piept.
Și-n hainele albe și sfinte,
Urmând ale Tale cuvinte,
Chemarea în Cer o aștept!

Gelu Ciobanu

Bucură-te cât ești tânăr, dar…

Motto:””Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și
păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce
orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este
ascuns, fie bine, fie rău.””Amin! Eclesiastul 12:13-14.

Ce frumoasă este viața
când ești tânăr și-n putere!
Bucură-te, dar, de ea!
Dă-i inimii tot ce-ți cere!
Lasă-te purtat pe calea
plăcută ochilor tăi;
Veselia te-nsoțească
când umbli pe-a tale căi.

Dar să știi că pentru toate
va veni vremea odată
Când Dumnezeul tău cel viu
te cheamă la judecată;
Deci, gonește-orice necaz,
fapte rele și murdare,
Că tinerețea nu-i eternă,
tinerețea-i trecătoare.

Așadar, adu-ți aminte
chiar din anii tinereții,
De Cel care te-a făcut
și ți-a dat un duh al vieții.
Până nu s-apropie anii,
până nu vin zile rele
Când vei zice:”Nu-mi găsesc
nicidecum plăcerea-n ele.”

Când paznicii căsuței tale
tremură peste măsură;
Cele tari se încovoaie
de atâta umblătură;
Privitorii la ferestre
se uită tot mai placid,
Iar ușile dinspre uliță
amândouă se închid.

Cei ce macină se-opresc
fiindcă s-au împuținat,
Uruitul tare al morii
este tot mai scăpătat.
Ciripitul unei păsări
poate somnul să ți-l strice
Și te temi de înălțime,
drumul lung o să te-nfrice.

Iar migdalul înflorește,
perii albi îl încunună;
Poftele rămase-n urmă
au trecut ca o furtună.
Și omul ca și lăcusta
când vin vremurile reci,
Se târăște implacabil
spre căsuța lui de veci.

Tânăr frate! Nu-i târziu
pentru a alege bine,
Până funia de argint
nu se rupe și mai ține;
Până când vasul de aur
nu se sfarmă în frânturi
Și găleata de la șipot
Încă nu are spărturi.

Până când roata fântânii
încă-i bună, nu s-a frânt;
Până când trupul, țărâna,
Nu se-ntoarce în pământ;
Până nu vin zile rele,
până nu simți că ți-i greu,
Până când nu se întoarce
duhul tău la Dumnezeu.

Că atunci DAC-AI PUTEA
ai da timpul înapoi;
Ai dori să ștergi trecutul,
toate să se facă noi:
Alte fapte, alte căi,
și ținta ta va fi mereu
Să te porți încă de tânăr
cu teamă de Dumnezeu.

Să păzești și să iubești
ale Domnului porunci,
Că vine ziua judecății
și Biblia spune că atunci
Domnu-aduce-n judecată
tot ce-i scris în dreptul tău,
Tot ce-ai făptuit în viață,
ori de bine, ori de rău.

Deci, bucură-te cât ești tânăr
că nu vei fi așa mereu,
Dar să fii clipă de clipă
cu teamă de Dumnezeu;
Depărtează-te de rele,
de ispită, de păcat;
Fii o pildă-n curăție,
fii creștin adevărat! Amin!

Scrisă după Eclesiastul, capitolul 12.

Ioan Vasiu

De n-ai fi Tu

Ce-ar fi viața fără Tine
Fără lacrimi de iubire
Fără vocea Ta cea blândă,
Fără lăcrima arzândă?

O, ce tulburare, ce ispită mare
Mă-oprește-n ceasul meu
Mă atrage zi de zi,
Să păcătuiesc mereu.

Nu am pace, nici iubire,
Fara a Ta Dumnezeire,
Nu am viață, n-am nimic,
Trec zilele așa cumplit.

Dacă nu te am pe Tine,
Nu am nici o țintă-n viață,
Încotro m-oi îndrepta,
Unde merge viața mea?
Pentru cine eu doresc,
Zi de zi să mă opresc?
Să mă uit la cel flămând,
Să întind un colț de pâine,
Să mă bucur pentru fapta ,
Ce-am făcut-o pentru Tine.

Căci în Cartea Ta cea Sfântă,
Tu așa ne-nveți mereu,
“ Dacă-ți cere chiar și haina,
Tu să-i dai și-a ta cămașa,
Limba tu s-o  ai mereu,
Înfrânata, cu sare dreasă.
Cel ce-ți cere de mâncare,
Sătura-l și vei vedea,
Cine dă la cel sărac
Pe Domnul va imprumuta”.

O, de n-ai fi Tu O, Tata
Zi de zi amicul meu
Aș muri singur pe lume
Fără pic de bucurie,
Ce ar fi viața toată,
Dacă Tu n-ai exista
Cine s-ar griji de toate
Păsările ar mai cânta?
Raul ar mai curge lin?
Soarele ar răsări?
Cine-n lume s-ar griji
Dacă Tu nu ai mai fi?
Pomii n-ar mai înflori
Peștii nu ar înota,
Animalele din lume
Cine le va proteja?
Unde ar fi bunătatea
Dacă Tu nu ai mai fi,
Cine ar stăpâni din ceruri,
Cine ne-ar mai îngriji?
Cine ar mai da vreo ploaie,
Pe uscatul negricios,
Cine ar uda recolta,
Doamne veșnic credincios?

Căci Tu în mila Ta cea mare,
Reverși deplin a Ta suflare,
Și peste cel viclean și nemilos,
Și peste cei buni cu suflet credincios.

Căci Tu ești bun, gata să ierți deplin,
Păcatul mare, murdar și întunecat,
La crucea Sfântă un legământ ai încheiat,
Să fiu iertat prin sânge sfânt spălat.

Mulțumesc Isus iubit,
Pentru mine ai venit,
Te-ai făcut om pentru mine,
Să mă scapi de-a mea rușine.
Tot păcatul meu Tu l-ai purtat,
Să am acum o haină albă,
Să fiu deplin curat,
În fapte, în gândire și trăire,
Să lupt a mă sfinți mereu,
Isuse pentru Tine.

Chiar dacă ispită este grea,
Te rog Isuse, să pot a o răbda,
Să nu pierd alergarea,
Către cerul Tău,
Și zi de zi Isuse,
Să fiu copilul Tău.
Simidreanu

Aşa cum e viaţa

“Dacă aveţi din belşug în voi aceste lucruri, ele nu vă vor lăsa nici leneşi, nici neroditori.” (2 Petru 1.8)

Dacă vrem să slujim Domnului printr-o viaţă rodnică, trebuie să avem unele lucruri sigure înăuntrul nostru; căci nimic nu poate ieşi afară din noi, dacă nu a fost mai întâi înăuntrul nostru. Trebuie să începem prin credinţă, care este baza tuturor virtuţilor, apoi să ne silim să unim cu ea fapta, cunoştinţa înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Toate aceste lucruri vor aduce în viaţa noastră ca roadă, o activitate folositoare; aceste lucruri sfinte trebuie să fie din belşug în noi, altfel vom fi sterpi. Fructul pomului trebuie să fie plin de suc, pentru a avea gust plăcut.

Am văzut oameni cu daruri duhovniceşti bogate, fără însă să fi făcut vreun bine real pentru pocăinţa sufletelor. După cercetări serioase, ne-am dat seama că le lipseau unele haruri absolut trebuitoare pentru a ajunge la acest rezultat. Pentru a fi cu adevărat folositori, harurile sunt mai presus ca darurile. Cum e omul, aşa şi lucrul său; pentru a face mai bine, el trebuie să fie mai bun. Să fie acest verset un îndemn pentru cei nerodnici, dar oricum şi pentru mine însumi.

Charles Spurgeon

Fii fecioara chibzuita

Fii fecioară chibzuită
cât e vremea potrivită

şi adună pas cu pas
untdelemnul sfânt în vas.

Fii fecioară înţeleaptă
în credinţă şi în faptă.

Luptă şi te ţine tare,
nu cădea în nepăsare.

Cât sunt zilele frumoase
pune untdelemn în vase;

se apropie zile grele
şi se sting în jur candele,

dar ascultă azi îndemnul
şi adună untdelemnul.

Cât credinţa nu apune
luptă-te în rugăciune,

cât mai ai în viaţă rost
stai jertfindu-te în post.

Cât mai curge lin izvorul
tot spre cer înalţă-ţi dorul

şi de-i Harul o fântână
stai atunci la îndemână,

Duhul Domnului să vină,
sa te umple, să fii plină.

Va veni o aţipire
şi la miezul nopţii-un Mire.

Daca n-ai nimic în vas,
va fi cel mai groaznic ceas.

Fii fecioară chibzuită,
fii tot timpul pregătită!

Singeorzan Dorin