Nu este pacat sa spui nu

22 octombrie

Text: Luca 4:38-44

Noroadele au inceput sa-L caute in toate partile, si au

ajuns pina la El; voiau sa-L opreasca sa nu plece de la ei.

 Luca 4:42

In timp ce Domnul Isus a fost pe pamant, a gasit uneori ca era
necesar sa spuna nu. In textul de azi, de exemplu, El a refuzat
sa ramana in Capernaum. Cu alta ocazie a refuzat planul fratilor
sai (Ioan 7:1-9), a refuzat sa faca un semn miraculos pentru a-i
convinge pe cei ce nu credeau (Marcu 8:11-13), a respins ideile lui
Satan (Matei 4:1-10). Isus nu a cazut niciodata in pacat, si n-a
devenit prea ocupat niciodata, deoarece El a stiut cum sa spuna
nu.

Unii credinciosi in Cristos nu stiu cum sa spuna nu. O tanara
mama a dat de necazuri din aceasta pricina. Cu doi copii prescolari
si cu un altul pe drum, a devenit atat de ocupata cu treburile
bisericii incat sanatatea ei era in pericol. A inceput sa predea lectii
de scoala duminicala la fetele din clasele 4 si 5. A acceptat sa fie
directoarea gradinitei bisericii. Cand a fost aleasa presedinta so-
cietatii misionare a femeilor, tensiunea a devenit prea mare. Intr-o
dimineata s-a prabusit. Doctorul i-a spus in termeni categorici s-o
ia mai incet! Si-a dat demisia din societatea misionara si a cerut sa
fie eliberata din functia de la gradinita. Acum o duce bine.

Poate ca si tu esti un crestin care crezi ca trebuie sa spui da, la
toate solicitarile ce merita atentie. Dar iti neglijezi familia. Esti
obosit si irascibil. Nu mai astepti cu nerabdare duminicile. Daca
este adevarat, atunci trebuie sa inveti ca nu este pacat sa spui nu!

– D.C.E.

Nu conteaza ce fac altii.

E important sa vad eu bine

Ca viata mea e dupa planul

Ce-l are Domnul pentru mine.”– Beers

Este mai bine sa fac un singur lucru

pentru Dumnezeu, decat sa promiti

patruzeci pe care nu le poti face.

Painea zilnica

Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul???

Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul? ? ?
Ev. Matei cap. 11:20-30

Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul? ? ?
Prin ploi sunt măturate și-urgii devastatoare,
Că prea mulți împietriți batjocoresc Cuvântul,
Fug de Hristos cu ură, rup jugul, legământul,
Cuprinși de întuneric își sapă ei mormântul,
Prin hotărâri nedrepte și legi prea imorale.

Cum să mai rabde oare Preasfântul Dumnezeu,
O lume întinată și-atât de răzvrătită?
Omul pierdut se crede, ceva, un fel de zeu,
Credința-n mulți e-apusă, doar piesă de muzeu,
Copiii mulți suspină, bătrânii o duc greu,
Dreptatea e cerută și trebuie-mplinită!

Mai marii lumii zilnic vorbesc de o schimbare,
Dar nu, nici pe departe în chipul lui Hristos.
Zidesc iar Babilonul cu falsă închinare,
Prin viclenii și teamă impun o resetare,
De toate cele sfinte deplină lepădare…
Vai neam necredincios, stricat și păcătos!

Azi strigă cu putere o lume apostată,
Că nu mai vrea sfințire, că-i place în păcat!
Biserica smerită? Să fie condamnată…
Familia creștină? Din dreptul ei picată…
Proprietatea? Poate, mai bine desfințată…
Globalizare vrea și-un mândru împărat.

Au încercat și alții mereu planuri, , mărețe, ,
Ce au adus în lume doar moarte și durere,
Dar fericiți au fost cei care-au vrut să învețe,
Credința, pocăința, a Domnului povețe…
Ei au adus lumina în negre fortărețe,
Ei au schimbat o lume, prin cruce și-nviere!

Tu omule să știi că încă poți alege,
În cine te încrezi, pe cine să slujești…
Dar nu uita e dată de Dumnezeu o lege,
Că tot ce semeni azi aceea vei culege,
Răsplata pentru bine și pentru fărdelege…
Alege-l pe Isus ca veșnic să trăiești!

Se-adună peste lume iar norii judecății,
Peste un leat de oameni profund necredincios…
Dar iată prin iubire încă mai răsar zorii,
Prin suflete-nrobite mai trec plăpând fiorii,
La glasul plin de har și dulce al chemării,
Păstorului milos și sfânt Isus Hristos!

Teodor Groza

Când drumul ți-e spre Dumnezeu

Lovește cel rău
Lovește că poate,
Lovește familia,
Lovește în toate,
Îți lovește și gândul,
Lovește și trupul,
Și luptă întruna.
Răbdarea-i cât lumea
Să te dărâme,
Ca să poți spune,
Că nu există Dumnezeu.

Îți aduce încercarea
Mare cât marea,
Îți ia alinarea
Din sufletul tău,
Nu știe că tu,
Ești făcut dintr-un lut,
Ce Domnul a modelat
Cu mâna Lui sfântă,
Bunătate ți-a dat
Chiar de ai păcat,
El curățește
Cu sângele Său.

Lovește cel rău
Lovește să ajungă,
Cumva de-ar putea,
La inima ta.
Nu știe că ea,
E a lui Isus,
A făcut legământ
Cu Domnul de Sus.
Cât bate în piept
Dumnezeu e cu tine,
Bătând cu putere,
Și la rău și la bine.

Lovește cel rău
Și vrea să îți fure,
Speranța și viața
Să nu mai trăiești,
O viață cu Isus,
Să păcătuiești,
Să poată să-ți spună
Că nu ești nimic,
Să-ți vâre încet
Teama în piept,
Că ești un pierdut.

Lovește în copii
În ce ți-e mai drag,
Să poată să-ți ia,
Liniștea din prag,
Să îți dea durere
Fără putere,
Să alunge credința
Din sufletul tău,
Să poți să disperi,
Și să nu mai ceri,
Ajutor, de la Dumnezeu.

Nu știe cel rău
C-al tău Dumnezeu,
Ce a început va termina,
Întotdeauna se va făcea,
Voia Lui, orirce-ar fi,
Și în cer, și aici pe pământ.
Domnul e bun,
Domnul e Sfânt,
Gloria toată
Și Slava curată,
E a lui Dumnezeu,
A Duhului Sfânt,
Ce Domnul Isus
La trimis pe pământ,
Mângâietor până El va veni,
În slavă pe nori,
Cu Isus noi vom fi.

Aleluia Aleluia Aleluia!

Anișoara Sirbu 

Tezește-te din somn iubită Românie

Tezește-te din somn iubită Românie,
Din somnul de păcate ce vrea să te cuprindă,
Mulți de-ar putea te-ar vinde, te-ar duce în robie,
Dar Domnul încă are în tine mărturie,
Mulți credincioși ce plâng între altar și tindă!

Teziți-vă români și nu uitați vreodată,
Că ați primit în dar o țară ca o floare,
Cu prețul multor vieți ea a fost apărată,
Dar astăzi e slăbită, trădată, neglijată,
Sub nori de asuprire și duh de dezbinare!

Treziți-vă aleși care conduceți țara,
Cinstiți-vă eroii, familia, neamul, glia,
Să nu ajungeți mâine ca să purtați povara,
Că v-ați vândut pe-arginți și cinstea și comoara
Și nici să nu petreceți în chinuri veșnicia!

Treziți-vă creștini și apărați credința,
De,  lumea ateistă,  de,  hoardele păgâne,
Vegheați în rugăciune cu toată stăruința,
Rămâneți în Scriptura și țineți pocăința,
Căci valul lumii trece, dar pietrele-or rămâne!

Treziți-vă români acum cu mic și mare,
Nu vă plecați în fața viclenilor,  jupâni,
Nu vă lăsați călcate valorile-n picioare,
Fiți oameni înțelepți dați Domnului onoare,
În țara asta voi sunteți de drept stăpâni!

Treziți-vă români din crunta nepăsare,
Sunt zilele din urmă, sunt vremuri tot mai grele,
Trăirea în păcate e moarte, disperare,
Dar în Mântuitorul e har și îndurare,
O viață fericită și dincolo de stele… !

Treziți-vă români acum cât se mai poate,
Cât încă printre voi mai arde o lumină,
Hristos Lumina lumii mai luminează-n noapte,
În El avem viața, iertarea de păcate,
Și-un loc de mângâiere în slava Lui divină!

Teodor Groza

Se lasă noaptea peste Ro…mânia!

Se lasă noaptea peste Ro… mânia,
Căci Dumnezeu nu a participat la vot!
A stat pe tron, în cer, să urmărească,
Cum luptă toți și dacă toți mai pot!

Se lasă noaptea, o noapte de păcat,
Pentru că ne-am obișnuit cu răul…
Mânia va veni și peste RO îndat
Că am iubit mai mult din noi, doar eul.

Și ce mă doare cel mai mult acum,
E că românii au crezut politic!
Nu au citit nici legi, nici spirit critic,
Ci s-au lăsat mânați de toți la drum…

Se vede noaptea peste Ro… mânia,
Nu v-a-ntârzia să vină, ba la timp,
Sosi-va ceasul, însă nostalgia,
După un vot: dar el va fi un gând…

Vom plânge cu amar după Octombrie
A zilelor în care am votat,
Ca viața noastră în pace să ne fie,
Dar vom avea: un suflet tulburat…

Așa e, când dormim și când ne credem
Creștini din pix, creștini cu titlul și atât…
Ne mână toți, roșcove ca să culegem,
Ca pe o turmă, cu un belciug în rât…

Puteam ca viața să ne-o dăm martiri,
Puteam ca să murim pentru credință!
Dar să votăm ne-a fost atât de greu,
Să îndoim, o mică hârtiuță…

Acum suntem minoritate, în Ro… mânia,
Însă chiar peste orice om ea va veni!
Românii ce și-au dat acordul NU,
Pentru orice păcat și rău ei vor plăti!

Dar Dumnezeu va ține El, familia!
Va binecuvânta românul drept, creștin
Care trăiește Biblia și nu titulatura,
Va duce pacea în suflet de român!

Bulzan Marian Gigel 

Familia

De când lumea și pământul
De la Facere încoace
Filozofii lumii noastre
N-au avut în suflet pace…
Meditează la amibă
La moluște, la țânțari
Și la regnuri vertebrate
La filozofii mai tari
Și la cele fără oase
Ori la regnul vegetal
Enunțând descoperirea:
Omul este animal! …

Judecând după structura
Și poziția de om,
E falsă filozofia
Că s-a coborât din pom! …
Maimuta cu ceas la mână,
Cravată si telefon?
Cu computer electronic
Și vorbind la microfon?
N-ai să vezi, cât va fi lumea,
În tot regnul vertebrat
Căci de la Creațiune,
Asta nu s-a întâmplat! …

Și de-ar fi ca maimutoiul
Să ne spună ce-ar dori
Prezentându-și interviul
N-ar mai sta a socoti…
Ar spune dintr-o bucată
Chiar dacă-ar părea hazliu
Am o singură dorință:
Mai c-as vrea ca voi să fiu! …
Să primesc un nobil nume
Cetățean cu drept de vot
Om întreg cinstit de oameni,
Fără coadă, fără bot!

N-aș mai merge-n patru labe
Să mă faceți voi de râs
La congrese mondiale,
S-am si eu ceva de spus…
Că de mult îmi umblă mintea
Să spun tare, răspicat
Ce-am văzut în lumea voastră
Printre voi ce s-a-ntâmplat…
Căci din pom se vede bine
Ce fac oamenii pe jos
Câte fapte-n astă lume
Cate ei le fac pe dos! …

Intr-o zi văzui pe unul
Ca mergea în patru labe
Și nu-nțelegeam ce spune,
Că vorbea așa-n silabe! …
Întrebându-l ce îl doare
De ce are pipa-n gura,
El imi spuse că azi noapte
Petrecu la băutura…
Că toți prietenii cu care
A băut pe la tarabe,
Toți plecară către casă
Mergând toți în patru labe…

De-atunci sunt confuz de-a dreptul
Am o singură-ntrebare:
Dintre noi  vreau ca să-mi spuneți
Care-i patrupedul oare?
Ce răspuns să dau la neamuri,
La copii și la nepoți
De m-or întreba vreodată
Și-or veni la mine toți?
De vor vrea junimea noastră
Un răspuns de la străbun
În filozofia voastră
Ce-aș putea eu să le spun?

Cand copilul vi se naste
N-aveti un raspuns de dat
Nu puteti sa recunoasteti
Daca-i fata sau baiat!
V-ati stricat, dama cu dama
Si barbat cu alt barbat
Ce in rasa maimuteasca
La noi nu s-a intamplat!
Sa oficiati prin lege
Cununii de-acelasi sex?
Toata rasa de maimute
Stie ca aveti complex!

Nu mai sunteti rasa pura
Ca barbati si ca femei,
Ca-n Sodoma si Gomora
Traiesc unii dintre ei!
Nu-i la noi ce e la oameni
Homosexuali, bigoti
Faceti fapte de osanda
Si-o tara plina de hoti!
Dumnezeu la ceatiune
Lege sfanta a lasat
Ca sa se casatoreasca
O femeie c-un barbat!

Din care încrengătură
Și din care regn sunteți
De umblați cu lucruri slabe,
Oare sunteți mai deștepți?
Ajutați-mă enigma
S-o dezleg să știu precis,
Oare filozofii voștri
Ce ar mai avea de zis?
Dacă mergem pe picioare
Toți la fel și noi și voi
Patrupezi în patru labe
Care-i omul dintre noi? …

Greu putem găsi răspunsul
Dragii mei ce m-ascultați
Acceptând filozofia
Oamenilor învățați…
Căci noi nu avem statutul
Patrupedului hidos
Noi toți suntem creatura
Domnului ISUS HRISTOS!
Neamul nostru nu-i din regnul
Ce știința îl descrie
Să nu ne înșele nimeni
C-o așa filozofie! …

N-acceptam rasa umana
Pangarita ca sa fie,
Casa noastra va fi pururi
Un barbat si o sotie!
Tot ce trece peste asta
E vadit, anomalie
Nu lasam ca rasa noastra
S-accepte o nebunie!
Noi suntem creati din gene
Cu puterea procreerii
Nu conceptii odioase,
Fapte impotriva firii!

Neamul nostru e-un neam mare
Suntem neam din Dumnezeu
Noi purtăm amprenta sfântă
Și-avem însuși chipul Său!
Avem suflet, rațiune,
Avem Duhul Său Cel Sfânt,
O susținem cu tărie
Și spunem la-ntreg pământ!
Spună filozofii lumii
Tot ce-ar vrea, noi una știm:
Dumnezeu e Creatorul
Si-al familiei! AMIN.

George Petre

Şi casa mea …

“Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Faptele Apostolilor 16.31)

Aceste cuvinte adresate unui om care îşi aştepta sfârşitul, sunt de asemenea vestea bună şi pentru mine. Dacă aş fi aproape de moarte, n-aş dori nimic altceva, şi aceasta este tot ce-mi trebuie, cât voi trăi. Întorcându-mi privirile de la mine însumi, de la păcatele mele şi de la toate ideile şi meritele mele personale, eu mă încred în Domnul Isus pe care Dumnezeu mi L-a dat. Eu cred în El, mă odihnesc în El şi-L primesc ca pe Mântuitorul meu desăvârşit. Doamne, sunt mântuit, şi sunt pentru toată veşnicia, căci cred în Isus. Binecuvântat să fie Numele Tău. Fă-mă să dovedesc zilnic prin viaţa mea că sunt mântuit de egoismul meu, de tot ce este lumesc şi de orice arătare a răului.

Dar nu vreau să mă mulţumesc cu jumătate de făgăduinţă, când Tu îmi dai una întreagă şi-mi vorbeşti şi de familia mea. Mântuieşte-i pe toţi, te rog fierbinte. Îngăduie de asemeni acest har servitorilor şi servitoarelor mele şi tuturor celor care sunt sub acoperişul meu sau care lucrează ceva pentru mine. Tu mi-ai dat această făgăduinţă mie personal şi eu cred în Domnul Isus; şi te rog împlineşte-mi această rugăciune pe care ţi-o aduc, după cuvântul Tău.

În rugăciunile mele zilnice îi voi aduce pe nume înaintea Ta pe toţi fraţii mei, pe surorile mele, pe părinţi, pe copii, prieteni şi servitori, şi nu-ţi voi da pace până ce nu vei împlini aceste cuvinte; “tu şi casa ta”.

Charles Spurgeon

Pedepsirea copilului, nu pentru totdeauna

“Voi smeri prin aceasta sămânţa lui David, dar nu pentru totdeauna.” (1 Împăraţi 11.39)

În familia cerească este disciplină, şi această disciplină este destul de aspră, pentru ca păcatul să fie privit ca un lucru grozav şi ca ceva amar. Solomon a fost tras de pe calea cea dreaptă de femeile străine; el a adus jertfe altor dumnezei şi în felul acesta L-a necinstit nespus de mult pe Dumnezeul tatălui său. Din această cauză zece părţi din cele douăsprezece câte avea împărăţia lui Israel au fost despărţite şi au ajuns ca un stat vrăjmaş. O mare durere a fost atunci pentru casa lui David, a cărei domnie a fost lovită astfel chiar de mâna lui Dumnezeu, ca urmare a purtării sale necredincioase. Domnul îi va pedepsi de asemenea pe slujitorii Săi cei mai buni şi cei mai scumpi, dacă ei se abat de la ascultarea legii Lui în totul; poate chiar în acest moment apasă asupra noastră o asemenea judecată. Să-I spunem Lui cu smerenie, ca Iov: “Arată-mi Doamne pentru ce te cerţi cu mine”.

Dar ce mângâiere la gândul că aceasta nu este “pentru totdeauna”. Pedeapsa păcatului este veşnică, dar aceea pe care Tatăl o dă copilului lui Dumnezeu este numai pentru o vreme. Boala, sărăcia, întristările sufleteşti vor trece după ce ele îşi vor fi făcut efectul pe care îl vrea Domnul. Aduceţi-vă aminte că noi nu mai suntem sub lege, ci sub har. Nuiaua lui Dumnezeu ne va face poate să suferim, dar sabia Lui nu ne va nimici. Povara noastră de azi are ca ţintă să ne aducă la pocăinţă, ca să nu pierim o dată cu cei răi.

Charles Spurgeon