Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici