Sentimentul fundamental

Text: Ieremia 8:1-13

Vor fi daţi de ruşine, căci săvarşesc astfel de uraciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine…” Ieremia 8:12

Ruşinea – cu toţii i-am simţit neplăcerea. Sociologul Thomas Scheff o numeşte „sentimentul fundamental”, unul dintre sentimentele de care este cel mai greu să scapi. Însă este adevărat că este posibil, să pierdem acest sentiment sănătos, de care avem cu toţii nevoie.
Biblia înfăţişează ruşinea ca pe un indicator a modului cum trebuie să răspundem la păcat. În Ieremia 8, Domnul îi acuză pe israeliţi că trăiesc într-o permanentă stare de rătăcire şi că stăruiesc în înşelătorii (v. 5). Sunt încăpăţanaţi (v. 6). Resping Cuvantul lui Dumnezeu (v, 9). Sunt lacomi (v. 10), Cu toate acestea, nu se ruşinează şi nici nu roşesc de păcatele lor (v. 12). Această imunitate la ruşine ni se poate întampla şi nouă. De aceea, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă asemenea copiilor, nu numai în încrederea în El, ci şi în sensibilitatea faţă de rău.


Nepotul nostru David, în vîrstă de 18 luni, şi-a dat îndată seama că fusese neascultător. Unchiul său Kirk i-a spus bland: „Nu trage de manerul uşii, David”, dar David a tras totuşi. Auzind zgomotul zarului, a căzut în genunchi, şi-a acoperit ochii cu manuţele lui grăsuţe şi şi-a pus capul pe podea. Un caz de ruşine instantanee!
Cat de repede ne pierdem o astfel de sensibilitate! Văzand imagini murdare la televiziune, curand vom trata imoralitatea cu uşurinţă. De aceea, avem nevoie ca permanent să fim expuşi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a ne păstra mereu conştiinţa în alertă. Dacă am devenit îngăduitori cu păcatul, să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea sentimentul sănătos al ruşinii. Sentimentul fundamental ne poate fi un aliat de nădejde pentru o viaţă evlavioasă. – D.J.D.

De iubeşti ce-i bun şi ce e bine,
Vei fi mereu cu sufletul curat.
Dar cand vei compromite adevărul,
Iţi vei pierde sentimentul de păcat. ”  – D.J.D.

pasa bună împotriva păcatului este să fim şocaţi de el”

Painea zilnica

Invitaţie la rugăciune

“Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33.3)

Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm. Ni se spune că rugăciunea este o deprindere evlavioasă care nu are înrâurire decât asupra sufletului care se luptă în rugăciune. Noi ştim altfel. Aici Domnul, Dumnezeul cel viu, făgăduieşte să răspundă la cererea slujitorului Său. Să-L rugăm şi să nu îngăduim nici o îndoială că El ne-ar asculta şi ne-ar răspunde. “Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?” El, care le-a dat părinţilor dragoste pentru copiii lor, va rămâne surd la strigătele fiilor şi fiicelor Sale? Da, Dumnezeul nostru va răspunde la rugăminţile poporului Său. El are resurse minunate pentru ei. Ceea ce ei n-au mai văzut, n-au mai auzit, nici chiar n-au visat, El va face pentru ei. El va da la iveală noi binecuvântări pentru ei, dacă este nevoie. Va goli pământul şi mările ca să-i hrănească, şi va trimite pe orice înger din cer ca să-i păzească când vor fi în primejdie. El ne va uimi prin harul Său şi ne va face să vedem lucruri cum n-au mai fost altele asemenea. Tot ceea ce cere El de la noi este să-L chemăm. Nu ne poate cere mai puţin. Deci să înălţăm cu bucurie rugăciunile noastre către EL.

Charles Spurgeon