Castigarea respectului

Daniel s-a hotărît să nu se supună…” Daniel 1:8

In calitate de creştini, ar trebui să fim oamenii care să caştige respectul celor necredincioşi. Dacă sîntem curaţi, cinstiţi, amabili şi prietenoşi, vom fi respectaţi chiar şi de către aceia care au o atitudine negativă faţă de Evanghelie.
Cînd un muzicant profesionist, poreclit „Fericitul”, s-a convertit, s-a lăsat de cantat prin barurile de noapte şi şi-a oferit serviciile unei misiuni. Peste cîteva zile, a primit un telefon de la unul din directorii cluburilor de noapte pe care le frecventase şi care îi cerea să facă ceva ce i-ar fi adus foarte mulţi bani. Dar „Fericitul” a refuzat oferta, spunîndu-i directorului că intenţiona să cante pentru misiune. „M-a felicitat, a redat mai departe „Fericitul”. Acest lucru m-a surprins. Aveam de-a face cu un om care dorea să cant pentru el şi care mă felicita pentru că îi refuzasem oferta”.
„Fericitul” cîştigase respectul omului.

Daniel şi prietenii lui erau captivi într-o ţară străină, dar nu şi-au uitat principiile religioase. Nu puteau, cu o conştiinţă curată, să mănance carnea care în ţara aceea era închinată unui zeu păgan.
Au cerut să li se aducă doar legume şi apă. Supraveghetorul lor şi-a riscat viaţa ca să onoreze această cerere. Cred că el a făcut-o din cauza respectului pe care şi l-au cîştigat ei prin comportarea lor nobilă.
Lumea priveşte cu dispreţ la creştinii care nu trăiesc conform cu credinţa lor. De aceea trebuie să fim sinceri şi să rămanem tari în convingerile noastre. Numai atunci vom caştiga respectul altora. – H.V.L.

Vei fi respectat atunci cand lumea
Va vedea credinţa în Cuvantul Său.
Deşi nu toate îţi vor accepta,
Dar şti-vor că-L iubeşti pe Dumnezeu.” – D.J.D.

Cand creştinii trăiesc Evanghelia, păcătoşii vor asculta ce spune Evanghelia.”

Painea zilnica

Lucruri bune-rezultate rele

Text: Filipeni 1:1-14

…împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” Filipeni 1:12

A fi în închisoare nu este un lucru plăcut, dar poate duce la rezultate bune. De fapt, cunosc cateva persoane care au fost convertite în urma acestei experienţe. Apostolului Pavel nu i-a plăcut că a fost întemniţat pentru predicarea Evangheliei, dar a fost mulţumitor lui Dumnezeu chiar şi în închisoare. Oficialităţile şi gardienii au auzit şi au crezut Evanghelia. Exemplul său i-a impulsionat pe mulţi creştini să aibă un zel mai mare şi să fie fără frică în proclamarea lui Cristos. Să ne gîndim la John Bunyan. Cînd a scris Călătoria creştinului, era în închisoare. Mereu, mereu, Dumnezeu transformă situaţiile neplăcute şi dureroase în ceva folositor. Să ne gîndim numai la masacrarea lui Jim Elliot şi a celor patru tovarăşi ai lui misionari,de către indienii Auca din Ecuador, în 1956. Martirajul lor i-a provocat pe mulţi tineri să-şi predea vieţile pentru slujirea misionară. El a fost un factor care a dus ca mulţi din tribul Auca să devină creştini deosebit de buni. Să ne gîndim apoi la Joni Eareckson Tada. În adolescenţă, în urma unui accident, a rămas paralizată. Dar azi conduce o misiune unică şi de mare folos comunităţii creştine.


Dacă eşti prins în împrejurări potrivnice, nu te lăsa cuprins de disperare, de auto-compasiune, sau de amărăciune. In schimb, încrede-te în Domnul pentru a primi putere. Mii de oameni pot mărturisi cum vieţile le-au fost schimbate în bine tocmai de vremurile rele. In ceruri, mulţi martiri se bucură că prin moartea lor au contribuit la înaintarea cauzei lui Cristos. Da, pentru un copil al lui Dumnezeu, lucrurile rele pot duce la rezultate bune.    H.V.L.

Suferinţa pentru Domnul
nu-i cădere ci înălţare,
nu e pierdere în viaţă,
ci-i cîştigul cel mai mare. ”   Traian Dorz

Dificultăţile vieţii sînt lăsate să ne facă vieţile mari bune, nu pline de amărăciune.

Painea zilnica

Cum sa schimbi lumea

Text: Faptele 17:1-15

Oamenii aceştia care au răscolit lumea, au venit şi aici.” Faptele 17:6

In primul secol, duşmanii Evangheliei au trebuit să admită că creştinii au avut un impact extraordinar în societate. Vieţile celor ce L-au primit pe Isus au fost atît de radical diferite de ale celorlalţi, încît i-au influenţat pe aceştia în bine. Trezirea din Ţara Galilor (1904-1906) a schimbat totul în acea ţară. Oamenii care s-au pocăit au început să-şi plătească datorii care figurau ca imposibil de colectat. Si-au curăţit vieţile devenind modele de integritate si hărnicie la locurile de muncă. Efectele au durat multă vreme. Mulţi ani mai tîrziu, preotul englez W.E. Sangster a făcut o declaraţie publică ce n-a fost contestată niciodată. El a spus că extrem de rar s-a înregistrat o încălcare a legii de către minorii ce frecventau biserica sau şcoala duminicală. Nu s-a auzit ca dintr-o casă creştină să se fi ridicat vreun tînăr bătăuş şi vagabond.


Azi, milioane pretind să fie creştini şi sprijină lucrarea Evangheliei. Dar răscolim noi lumea, aşa cum s-a spus despre primii creştini din primul secol? Poate pentru că nu suntem creştini în atitudini şi în acţiuni aşa cum ar trebui să fim. Poate atunci cînd ne vom plăti datoriile, vom munci cinstit ziua de lucru la serviciul nostru, alungand distracţiile care promovează violenţa şi imoralitatea, respingand comportamentul imoral şi construind cămine, avîndu-L pe Cristos ca centru, vom avea un impact în societatea de azi. Atunci duşmanii noştri ne vor spune: „Au răscolit lumea”. H.V.L.

Domnul meu, numele de Creştin
Am să-l port cu cinste pe pămant!
Ajută-mă, Isuse, Salvator divin,
Şi fă-mă să merit Numele-Ti sfant.”  – Freeman


Lumea judecă creştinismul după ceea ce vede ut creştini.

Painea zilnica

Chipul Lui Dumnezeu

Suntem făcuți după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu
Și ca oameni noi suntem trecuți și prin bine și prin rău
Alegem ca să purtăm or chipul veacului acestuia păcătos
Or chipul Sfânt al Domnului nostru Isus Hristos.

Apostolul Pavel ne scrie la Romani să nu ne potrivim
Chipului veacului acesta, ci pe Dumnezeu să-L proslăvim
Prin înoirea minții noastre să putem deosebi bine și explicită
Voia Lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită.

Și după cum am purtat un timp chipul celui pământesc
Așa vom purta prin harul cel primim chipul celui ceresc.
Trebuie să ne îmbrăcăm în omul cel nou omul Duhovnicesc
Făcut după chipul Lui Dumnezeu, în chipul acesta strălucesc.

Chipul Lui Dumnezeu este de o neprihănire și sfințire cerească
Pe care adevărul Lui ne-o dă, ca El în noi în sfințire să trăiască
Căci Dumnezeu este Dragoste și noi din belșug să-o avem
Am fost chemați și transformați și fii de Dumnezeu suntem

Noi vedem strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos
Care este chipul Lui Dumnezeu ce schimbă pe orișice păcătos
Îți mulțumim Tată din ceruri că ne asemănăm cu Tine
Și l-ai trimis pe Fiul Tău pe care-l așteptăm, căci vine.

Constantin Sferciuc  

Ploaia dragostei

Mai adă Doamne, ploaia dragostei pe pământ,
Îndură-Te de noi Doamne, toarnă prin Duhul Sfânt,
Umple-ne de putere Sfântă, credința ne-o crește,
Înaintarea Evangheliei Sfinte, în ogorul Tău, sporește.

Doamne, întărește pe cei ce aduc, vești de pace
Ocrotește-i Doamne, pe Cale, în tot, ce vor face,
Să lase lumină în beznă, la cei pierduți în vale,
Deschide-le porți tari, descuie grele, zăvoare.

Scriptura Sfântă, să fie vestită, la orice făptură,
Îmbracă-ne Doamne, cu Sfânta Ta, armură,
Dă-ne din pacea Ta Cerească, o liniște dulce,
Să ne amintim, de suferința Ta, la fioroasa, cruce.

Toarnă ploaia dragostei, peste cei, ce nu au iubire,
S-au răcit, nu mai iubesc Cuvântul, spre a lor peire,
Doamne, lasă o picătură de iubire, peste inimi goale,
Cel rău, se luptă, urâlând, să-i subjuge, să-i omoare!

Udă cu ploaia Ta de dragoste, peste poporul Tău,
Să crească, iubirea de frați, iubirea de Dumnezeu,
Lăsând, picătura de iubire, să spele ura și răzbunarea,
Pacea Ta, să dăinuiască mereu, în toată adunarea.

Picătura de iubire, să atingă inimi, ce se îndoaie,
Ploaia târzie, să ude ogorul însetat, de a Ta, ploaie
Rodul lui, să înflorească, să înmulțească, în Sfântul ogor,
Udat la vreme, să rodască dragoste, peste al Său, popor.

 Stelian Ciobanu

Constrângerea chemării

Vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!

1 Corinteni 9:16

Ai grijă să nu-ţi astupi urechile la chemarea lui Dumnezeu. Orice om mântuit este chemat să mărturisească despre mântuirea lui; dar aceasta nu înseamnă chemarea la predicare, ci este doar o ilustrare care poate fi folosită în predicare. Pavel vorbea despre durerea lăuntrică pe care o producea în el constrângerea de a predica Evanghelia.

Nu încerca niciodată să aplici aceste vorbe ale lui Pavel la sufletele care vin la Dumnezeu pentru a fi mântuite. Nu e nimic mai uşor decât să fii mântuit, deoarece aceasta este numai lucrarea suverană a lui Dumnezeu: „Veniţi la Mine şi Eu vă voi mântui“. Domnul nostru niciodată nu desemnează condiţiile uceniciei ca fiind condiţiile mântuirii. Noi suntem chemaţi la mântuire prin crucea lui Isus Cristos. Ucenicia, însă, implică o opţiune: „Dacă vrea cineva…” Cuvintele lui Pavel vorbesc despre faptul de a fi făcut rob al lui Isus Cristos şi în acest caz nu ni se mai cere permisiunea cu privire la ce să facem sau unde să mergem. Dumnezeu face din noi pâine frântă şi vin turnat, pentru plăcerea Lui.

Să fii „pus deoparte pentru Evanghelie” înseamnă să auzi chemarea lui Dumnezeu; când un om începe să audă această chemare, atunci începe o agonie care îşi merită acest nume. Orice ambiţie este înăbuşită în faşă, orice dorinţă a vieţii este stinsă, orice perspectivă este cu totul ştearsă şi uitată, în afară de un singur lucru: „pus deoparte pentru Evanghelie”. Vai de omul care încearcă să-şi îndrepte paşii în orice altă direcţie, o dată ce a auzit această chemare. Acest Colegiu există pentru a se vedea dacă Dumnezeu are aici vreun om care să fie preocupat de proclamarea Evangheliei Sale; pentru a se vedea dacă Dumnezeu te constrânge. Fereşte-te de alte chemări ce ar putea interveni atunci când Dumnezeu într-adevăr te constrânge.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

Partasia la Evanghelie

Împreună lucrator la Evanghelia lui Cristos. 1 Tesaloniceni 3:2

După sfinţire este dificil să stabileşti care este scopul tău în viaţă, pentru că Dumnezeu te-a inclus în planul Său prin Duhul Stău. El te foloseşte acum pentru împlinirea planurilor Sale oriunde în lume, aşa cum L-a folosit pc Fiul Său pentru mântuirea noastră. Dacă urmăreşti lucruri mari pentru tine însuţi – „Dumnezeu m-a chemat să fac cutare sau cutare lucru” -. pui o barieră în calea lui Dumnezeu şi El nu te mai poate folosi. Cât timp manifeşti un interes personal faţă de propriul tau caracter sau faţă de vreo ambiţie bine înrădăcinată în tine, nu poţi să te identifici cu interesele lui Dumnezeu. Poţi ajunge acolo numai dacă renunţi pentru totdeauna la orice planuri personale şi dacă-L laşi pe Dumnezeu să te cuprindă direct in scopul Său pentru lume; atunci nu vei mai putea să-ţi ştii dinainte căile, întrucât ele sunt hotărâte de Domnul.

Eu trebuie să înţeleg că scopul vieţii Îi aparţine lui Dumnezeu, nu mie. Dumnezeu mă foloseşte din marea Lui perspectivă personală şi tot ceea ce-mi cere este să mă încred în El şi să nu spun niciodată: „Doamne, asta imi frânge mima”. Dacă vorbesc în felul acesta, devin o piedică. Când încetez să-i spun lui Dumnezeu ce vreau, El mă poate lua şi folosi după voia Lui, fără nici o întârziere sau piedică. El mă poate zdrobi sau înalţa, poate face orice doreşte. El îmi cere doar să am o credinţă implicită în El şi în bunătatea Sa. Autocompătimirea este de la diavolul; dacă alunec în direcţia aceea, nu pot fi folosit de Dumnezeu pentru scopurile pe care le are în lume. Dacă procedez astfel, înseamnă că am o lume a mea în care trăiesc şi Dumnezeu nu va putea niciodată si ma scoată din ea, pentru că-mi este teamă să nu „îngheţ”.

Oswald Chambers

Miracolul credinţei

“Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare” 1 Corinteni 2:4

Pavel a fost un învăţat şi un orator de prim rang; el nu vorbeşte dintr-o umilinţă nedemnă, ci spune că ar umbri puterea lui Dumnezeu dacă, atunci când predică Evanghelia, i-ar impresiona pe oameni prin “vorbirea lui strălucită”. Credinţa în Isus este un miracol produs numai prin puterea Răscumpărării, nu printr-o vorbire impresionantă, nu prin insistenţă şi succes, ci numai prin puterea lui Dumnezeu.

Puterea creatoare a Răscumpărării vine prin predicarea Evangheliei, dar niciodată nu se datorează personalităţii predicatorului. Adevăratul post al predicatorului ar trebui să fie nu abţinerea de la mâncare, ci abţinerea de la oratorie, de la a face impresie printr-un stil ales de exprimare, de la orice ar putea împiedica prezentarea Evangheliei lui Dumnezeu. Predicatorul este acolo un reprezentant al lui Dumnezeu – “ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi”.

El este acolo ca să prezinte Evanghelia lui Dumnezeu, nu idealuri umane. Dacă oamenii vor să fie mai buni doar datorită predicării mele, ei nu se vor apropia niciodată de Isus Cristos. Tot ceea ce mă măguleşte în predicarea Evangheliei va sfârşi prin a face din mine un trădător al lui Isus; împiedic puterea creatoare a Răscumpărării Lui să-şi facă lucrarea.

“Şi după ce voi fi înălţat…. voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Oswald CHAMBERS

Sentimentul onoarei spirituale

„Eu sunt dator şi grecilor, şi barbarilor.” Romani 1:14

Pavel era copleşit de sentimentul datoriei sale faţă de Isus Cristos şi a trăit ca să arate aceasta. Cea mai mare inspiraţie din viaţa lui Pavel era faptul că-l vedea pe Isus Cristos drept creditorul lui spirital. Am eu acest sentiment al datoriei faţă de Cristos cu privire la orice suflet nemântuit? Onoarea spirituală a vieţii mele ca sfânt este să-mi îndeplinesc datoria faţă de Cristos cu privire la aceste suflete.

Orice părticică din viaţa mea care are valoare se datorează răscumpărării prin Isus Cristos; fac eu ceva care să-I permită Lui să răscumpere prin mine alte vieţi? Pot face aceasta numai în măsura în care Duhul lui Dumnezeu pune in mine acest sentiment al datoriei. Eu nu sunt chemat a fi o persoană superioară celorlalţi oameni, un rob al Domnului Isus. “Nu mai sunteţi ai voştri…” Pavel s-a vândut” lui Isus Cristos.

El spune: “Sunt dator fiecărui om de pe faţa pământului, datorită Evangheliei lui Isus; sunt liber doar pentru fi cu totul rob”. Aceasta este caracteristica vieţii atunci când se atinge acest punct al onoarei spirituale. Încetează să te mai rogi pentru tine şi trăieşte pentru alţii ca rob al lui Isus. Aceasta înseamnă să fi în realitate “pâine frântă” şi “vin vărsat”‘.

Oswald CHAMBERS

Libertate pe baza profunzimii Evangheliei

„Rămâneţi dar tari în libertatea pentru care ne-a eliberat Cristos.”

Galateni 5:l

Un om cu o gândire spirituală nu va veni niciodată la tine să-ţi ceară: „Crede cutare şi cutare lucru”, ci îţi va cere să-ţi conformezi viaţa standardelor lui Isus. Nouă nu ni se cere să credem Biblia, ci să-L credem pe Cel pe care ni-L revelează Biblia (vezi Ioan 5:39-40). Suntem chemaţi să prezentăm libertatea conştiinţei, nu libertatea opiniilor. Dacă avem libertatea lui Cristos, atunci şi alţii vor fi aduşi la aceeaşi libertate – libertatea care vine din înţelegerea supremaţiei lui Isus Cristos.

Măsoară-ţi întotdeauna viaţa doar după standardele lui Isus. Apleacă-ţi gâtul numai sub jugul Lui, nu sub alt jug; şi ai grijă să nu pui niciodată asupra altora un jug care nu este al lui Isus Cristos. Ii trebuie mult timp Iui Dumnezeu să ne elibereze de ideca că, dacă ceilalţi nu gândesc exact ca noi. ei greşesc categoric. Acesta nu este niciodată modul lui Dumnezeu de a vedea lucrurile. Există doar o singură libertate adevărată, libertatea lui Isus care lucrează în con­ştiinţa noastră dându-ne puterea să facem ceea ce este bine.

Nu fi nerăbdător cu alţii! Aminteşte-ţi cum a lucrat Dumnezeu cu tine, cu răbdare şi blândeţe; dar nu dilua niciodată adevărul lui Dumnezeu. Lasă-l să lucreze în felul Lui şi nu-ţi cere niciodată scuze  pentru El. Isus a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici”, nu: „Convertiţi oamenii la opiniile voastre”.

Oswald Chambers