Ce har că încă se mai poate

Ce har că încă se mai poate,
Să ne unim în rugăciune,
Iar Duhul Sfânt cu blânde șoapte,
De întuneric ne desparte,
Și-orice deșertăciune!

Ce har că încă se mai poate,
Cânta cântările iubirii…
Cât încă ard lumini în noapte,
Inimile împovărate,
Primesc chemările sfințirii…

Ce har că încă se mai poate,
Vesti în zorii dimineții,
Solia despre libertate,
Despre iertarea de păcate,
Cuvintele vieții!

Ce har că încă se mai poate,
Să te întorci cu mulțumire,
Că Domnul te-a salvat din moarte,
Să-i poți sluji cu demnitate,
Eternă fericire!

Ce har că încă se mai poate,
dar harul este spre sfârșit,
Vine Hristos, în miez de noapte,
Tu îl aștepți prieten și frate?
Deplin te-ai pregătit?

Teodor Groza

Mă-mbrățișează Iubirea

Întâia dată când i-am simțit căldura
(Când cu surâsu-i dulce m-a îmbrățișat)
Am înțeles că Ea este măsura
Să știu ce-nseamnă un Fiu crucificat.

De-atunci Iubirea, constant, este cu mine
În necazuri mici sau mari nu m-a părăsit
Din Ea se nasc bucuriile depline
Cu Ea, ci numai cu Ea sunt fericit.

Mi-a pus în suflet dorul veșniciei
Din starea neputinței m-a eliberat
M-ajută să păstrez starea vredniciei
Plânge cu mine când sunt întristat.

Mă-mbrățișează și iar mă-mbrățișează
Cu gingășie mă mustră când greșesc
Seninătate-n ființă îmi așează
Unde e Ea stările uscate-nfloresc.

O, cum să n-o păstrez în visterie?
Cum să n-o iubesc? Și cum să n-o ador?
Mă-nvață practică, nu teorie
Al Ei izvor e-atât de înviorător.

Mă contopește cu eternitatea
Căci n-are început și nu are final
Susține tot ce-i sfânt, susține Trinitatea
Al Ei obiectiv e fundamental.

De n-ar exista în viața noastră
Am fi ca pleava suflată de vânt
Iubire eternă, iubire măiastră
Vei trece cu noi dincol’ de mormânt.

George Cornici

În afara planului divin

În afara planului divin,
Am fi ca frunze zburătoare
Purtate de un vânt meschin
Spre zone pline cu teroare…

Și-am fi purtați în spații reci
(Fārā cālduri din veșnicie)
Ne-ar ataca mereu berbeci,
De urā și nevrednicie.

Neimplicându-l în lucrāri,
De fapt, ar fi o nebunie,
Ar fi în faliment intrāri,
Ar fi numai ceremonie.

În afara planului ceresc
E rāzvrātire și sfidare
La tot ce e dumnezeiesc:
E cea mai joasā degradare.

“Și noi putem sā reușim
În faptele cotidiene”
Așa spun mulți cu glas sublim
Cuprinși în patimi și în lene.

O, dac-ar ști ce împliniri
Gāsesc în faptul aplicārii!
Ar semāna neprihāniri
Pe-ogorul sfânt al închinārii.

Și dac-ar ști cā pot trăi
Înalte stāri de satisfacții
Imediat s-ar pocăi
Și ar avea spre Rai atracții.

Zece porunci; doar zece sunt
Și n-au mai vrut sā le-afișeze
Iar rezultatul este ciunt
Având și cârje, și proteze.

De ce planeta s-a aprins
De largul foc al rāzvrātirii?
E cā, în muritori s-a stins
Un sacru dor al nemuririi.

L-au scos pe Dumnezeu din școli
Înlocuindu-L cu mamona
Și e invazie de soli
Ce și-au expus mai sus icoana.

Cā-s înțelepți ei se fālesc
Dar ce le spune sfânta Carte?
Nebunii-n țarā se-nmulțesc
Și vor avea de flācāri parte.

Ne întrebām de ce-s nebuni?
De ce pācatul nu îi doare?
De ce nu vor cerești cununi?
Ei vor plācerea trecātoare.

Nimic nu vor din Paradis
Din viața lor, exclus e Cerul
Că n-au crezut în ce e scris
Și-au deformat și caracterul.

Noian și munți de-mpotrivire
E opera ce-o construiesc
Dar cum va fi a lor privire
Văzând cum demoni îi muncesc?

Nicicând sā nu ne-aventurām
În spații fārā de Luminā
Ci pe Hristos sā-L onorām
Și-n veci sā stām cu El la Cinā.

Nici prin gând să nu ne treacă
Să pășim în alt hotar
Credincioșia să ne crească
Că-i cel mai scump mărgăritar.

Doar împlinind ce El ne-a spus
Cu pasiune și ardoare
Vom fi în viața fār-apus
La o eternă sărbătoare.

George Cornici

Ce-mi creează bucurie

Mă bucur că Ceru-și deschide
Poarta, să trimită har
Ca și-n stările toride
Să putem, liniștiți, decide
Cum să slujim exemplar.

Mă bucur văzând slujitorii
Atașați la crezul etern
Așteptând și alte victorii
Pe frontul îngust al valorii
S-alunge atacul extern.

Mă bucur că-n Țara promisă
E loc pentru toți cei predați,
Că soarta lor nu-i decisă
De legea din gheenă trimisă
Ci sunt pentru Slavă păstrați.

Mă bucur că vin revelații
Să-mbrace ființa cu zel,
Că primim de Sus inspirații
Să putem menține relații
Cu cei ce se duc la Betel.

Mă bucur de cei care-ntruna
Apără credința lor
Ei pot înfrunta furtuna
Și își vor primi cununa
Lângă al lor Mântuitor.

Ce-mi Creează bucurie?
Ascultați și-o să aflați:
Ascultând o mărturie
Prezentată cu tărie
Despre toți cei vindecați.

Mă bucur să văd programe
Transmise cu zel divin
Nu-nvăluite-n reclame
Ci gata, oricând, să proclame
Tot ce e “Da” și “Amin”

DAR… marea exaltare va fi
Când ochii-L vor vedea pe Mire
Nimic nu va putea umbri
Ce vom simți și vom gândi
Într-o eternă moștenire.

George Cornici

Așteptarea Mirelui

Atunci când va veni Mirele, Să-și ia mireasa lui, iubită
S-o răpească la Cerul Sfânt, ea, Îl așteaptă pregătită
Profeția se va împlini, așa cum scrie în Cuvântul Sfânt,
Va zbura pe nori de slavă, de pe acest blestemat pământ.

Va sta la dreapta Tatălui Ceresc, în Sfânta Sa, adunare
Pregătită în haine sfinte, pentru marea sărbătoare
Să serbeze nunta curată și Sfântă, la mare ei splendoare
Cerul nemărginit, va străluci atunci, în Sfântă desfătare.

Vom naviga pe marea de smarald, n-am văzuto niciodată
Vom privi în zarea nesfârșită, Tărâmul nou, pentru prima dată
Ne vom scălda ochii în Lumină și slavă, de marea strălucire
Plutind în desfătări Sfinte, cuprinși de Sfânta și marea fericire.

Acolo, nu vor mai fi lacrimi și suferințe, nici chin și nici durere
Acolo, va fi numai slavă și Lumină, veșnicia va dăinui în plăcere
Vom păși pe străzi de aur, printre flori frumoase, nemaivăzute
Cerul tot ne aparține, vom moșteni lucruri Sfinte, nemaiîntâlnite.

Ce frumuseți negrăite, vom vedea acolo, în Cerurile de sus
Atunci când vom fi cu Mirele nostru, Regele regilor, Isus,
Mireasa aleasă, pură, fără pata,și Sfântă, fără urmă de zbârcitură
S-o ducă în palate Sfinte, într-o pace eternă, acolo, nu este ură.

Și Duhul și mireasa zic: Maranata, vino Mirele nostru, Isus,
Răpește-Ți mireasa pe nori de slavă, în Împărăția Ta, de sus
Cui îi este sete, să vină și să bea, apa Sfântă din izvorul vieții
În Cerul nemărginit și Sfânt, în noii zori de lumină a dimineții.

Stelian Ciobanu 

Toamnă târzie

Plutesc frunze poleite,
Duse de vântul rătăcit.
Fuge timpul pe negândite,
Vremea sub ploaie s-a răcit.

Copacii golași, solitari în vânt,
Amorțiți visează la verdele crud,
Ce-n Primăvară se umple de cânt.
Acum vijeliile tot mai des se aud.

Se apropie Iarna cu puritatea ei.
Ne încălzește cu plapuma albă.
Și steluțele jucăușe ca niște scântei,
Împletite în a nemuririi salbă.

Toamnă târzie e viața mea trecută.
Aleargă zilele spre iarna vieții, anii mei,
Sub harul Domnului am fost renăscută.
Credința mă poartă pe aripile veșniciei.

– Vino, Doamne, sfințește-mi ființa,
Se apropie Iarna vieții, Te aștept.
Primăvara eternă o așteaptă credința,
Atât cât mai bate inima în piept.

Dan Viorica 

Ridică-mă Tu

Ridică-mă Tu, Stăpâne atunci
Când inima-i tristă şi plină de-amar,
Când sufletul bea din cupa-ncercării
Revarsă în el un strop sfânt de har.

E crudă viaţa şi aprigă-i lupta
Şi mulţi dintre noi, suntem răpuşi
Nu doar ispita îşi pune amprenta.
De valu-ntristării mereu suntem duşi.

Nu doar satana, cu-a lui mari oferte
Ne prinde în laţul de el ferecat,
Nu doar momeala ce-o vezi în vitrine
Sau tehnica ce astăzi a evoluat.

Ci chiar deznădejdea şi lipsa speranţei
În lumea aceasta cuprinsă de rău,
Te poate răpune în clipele grele
Şi duce departe de-al tău Dumnezeu.

Ridică-ne Doamne Stăpâne atunci
Când ploaia-ntristării la geamul nost bate.
O lasă-Ţi Tu harul ce-aduce cu el
Pacea divină, şi-a ei nestemate.

Să mângâie duhul, să lege el rana
Să-alunge-ntristarea şi roadele ei,
Amarul lăsat în noi de satana
Alungă-l Isuse! Şi-apoi dacă vrei,

Cereştile stări, cântarea eternă
Ce-o cântă în cor oastea cerească,
Din pulberi ridice pe cei ce-au căzut
Şi facă în ei nădejdea să crească.

Adu-ne momentul de mult aşteptat
Când toate lăsa-vom aicea în vale,
Şi-n sfânta cetate, la masă cu Tine
Prin harul Tău sfânt, avea-vom intrare.

Minodor Suteu 

Mi-e dor de cer

Mi-e dor de cer, de Locul sfânt desăvârșit,
De Cetatea eternă, de Mirele iubit,
Mi-e dor de toți cei dragi, ce sunt acolo sus,
Mi-e dor de veșnicie, de-al meu Mire Isus.

Mi-e dor de cer, de locul binecuvântat,
De miile de îngeri, de al meu Împărat,
Mi-e dor de pomul vieții ce rodește mereu,
De Tronul plin de slavă, mi-e dor de Dumnezeu.

Mi-e dor de cer, de străzile ce strălucesc,
De porțile mărețe ce cu drag mă primesc,
Porți de mărgăritare și ziduri de iaspis,
De măreția sfântă, splendori de nedescris.

Mi-e dor de cerul nou, de Cetatea de vis,
De Locul mult dorit, eternul Paradis,
Mi-e dor de locul unde nu vor mai fi dureri,
Nici tânguiri, nici lacrimi, ci sfinte privegheri.

Mi-e dor de cer, mi-e dor de Locul glorios,
De-al meu Mântuitor, de Domnul meu Hristos,
Mi-e dor de Râul vieții, limpede, cristalin,
De Cel Atotputernic, de Domnul meu, Amin!

Ica Drăgoi

Testul simplu

“Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; Şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2

Această afirmaţie nu este o presupunere întâmplătoare, ci o lege eternă a lui Dumnezeu. Indiferent ce judecată emiţi, cu aceea vei fi judecat. Există o diferenţă între răzbunare şi răsplată. Isus spune că baza vieţii este răsplata – “cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă ai fost aspru în găsirea defectelor altora, aminteşte-ţi că aceasta va fi exact măsura cu care vei fi judecat.

Viaţa te plăteşte cu aceeaşi monedă. Această lege funcţionează de la tronul lui Dumnezeu până jos la noi (Psalmul 18:25-26).Romani 2 o aplică într-un mod şi mai clar spunând că cel care îi critică pe alţii este vinovat de acelaşi lucru. Dumnezeu nu priveşte numai la faptele în sine; El se uită la posibilitatea de a le face. Mai întâi, noi nu credem ceea ce spune Biblia. De exemplu, credem oare aceste cuvinte, şi anume că noi înşine suntem vinovaţi de lucrurile pe care le criticăm în alţii? Motivul pentru care vedem ipocrizie, înşelăciune şi lipsă de sinceritate în alţii este deoarece toate acestea există în propriile noastre inimi. Cea mai mare caracteristică a unui sfânt este umilinţa – “Da, toate acele lucruri şi alte rele s-ar fi manifestat în mine dacă n-ar fi fost harul lui Dumnezeu; de aceea, nu am nici un drept să judec”.Isus a spus:

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”; dacă judeci, vei fi măsurat exact după felul cum ai judecat. Care dintre noi ar îndrăzni să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună: “Dumnezeul meu, judecă-mă aşa cum i-am judecat eu pe semenii mei?” Noi i-am judecat pe semenii noştri ca păcătoşi; dacă Dumnezeu ne-ar judeca în felul acesta, am fi în iad. Dumnezeu ne judecă pe baza minunatei Ispăşiri făcute de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Ploua spre oameni cu ingeri si flori

Cerul si-a facut azi, aripi din nori
Si ploua spre oameni cu ingeri si flori
Soarele s-a rosit, ca un copil stangaci,
Iar campul s-a umplut de flori de maci.

O raza vrand sa fie mai cocheta,
S-a asociat discret cu-o margareta,
Caci ambele aveau acelasi gand
Sa fie diademe pentru cei de pe pamant.

Se-mbraca pomii-n verde strai,
Usor suiera vantul o balada  pentru nai
Se-aduna pasarile-n cant si ciripit
E Primavara si sunt fericit!

Dansez cu stelele seara de seara,
Mi-e gandul la Eterna Primavara,
Imi picura in suflet, lin un strop de Rai,
Ah, cat e de frumoasa luna Mai!

Marius Alexandru