Focul Sfânt

Focul sfânt de la Rusalii, peste-apostoli s-a lăsat;
Dar nu s-a oprit acolo, ci, nicicând n-a încetat.
Limbi de foc s-au coborât, peste toti ce stăruiau;
Iar ei toti umpluți de Duhul, Pe Mesia-l lăudau.
Dar, nu s-au oprit acolo, Duh Profetic au primit;
Și mari taine de la Domnul, fiecare au rostit.

Tot așa și-n astă vreme, Domnul dă celui ce cere;
Și ma rog ca și tu astăzi, să primești acea putere.
Duhul Sfânt lucrează încă, la fel ca si in vechime;
El e-același, nu se schimbă, ci blocajul e în tine.
Ooo… de-ai rupe, lanțurile necredinței. .
Cel Ce-i Sfânt îți va-nmâna, cheile biruinței!

Vuietul de la Rusalii, lasă-L, Doamne tot mai des;
Și poporul să primească, Botez cu foc Dumnezeiesc.
Iar atunci când vei rosti, legiunilor să piară;
Ca de Pavel vor fugi, si cu groază se-nfioară
Intr-o lume-ncătușată, fii tu cel plin de putere;
Armă făurită Sfântă, ce va sta doar în veghere.

Lasă, Doamne, limbi de foc, peste cei ce se dedică;
Și prin dealuri si prin gropi, toți să fie fără frică.
O trezire ne dorim, însă… fără foc divin. .
Cerem Duhul, dar nu Daruri, și de-aceea pribegim. .
Oo. . ce vremuri, și ce chin. . Doar obstacole clădim. .
Toarnă, Tată a Ta putere, căci lumea se-nrautățește;
De nu se ridică-acum apostoli, lumea-n iad se adâncește.

Așteptați doar pe Enoh, împreună cu Ilie;
Ca să vină să trezească țara ce-i în adormire…
Însă, tu de ce aștepți? Tot om ești ca și Ei doi;
Doar că ei au fost în rugă, nu doar oameni, ci eroi.
Din doar două mari cuvinte, sunt descriși acești doi sfinți:
S-au Rugat, spune Scriptura, și în Cer au fost răpiți.

Ce aștepți? Ce zăbovești? Tot mai vrei să lenevești? ;
Cheamă azi puterea Sfântă, și oștirile Cerești!
Caută să capeți focul, plinătatea cea de Sus;
Și învinge goliații, prin Harul Sfânt ce ți-a fost pus.
Pregatește-te de luptă, stai în Carul lui Hristos;
Nimic nu-ți va sta-mpotrivă, deci, să nu privești în jos.

Cristian Dănăilă 

Umblarea în pas cu Dumnezeu

„Enoh a umblat cu Dumnezeu.” Genesa 5:24

Testul vieţii creştine şi al caracterului unui om nu este ceea ce face el în momentele excepţionale din viaţă, ci ceea ce face în momentele obişnuite, atunci când nu există nimic extraordinar sau palpitant. Valoarea unui om se vede în atitudinea pe care o are faţă de lucrurile obişnuite, atunci când nu este în faţa reflectoarelor (vezi Ioan 1:35-36). Este greu să înveţi să umbli în pas cu Dumnezeu, aceasta înseamnă să experimentezi o nouă energie pe plan spiritual. Atunci când înveţi să mergi cu Dumnezeu e întotdeauna dificil să intri în ritmul Său; dar când ai intrat în ritmul Lui, singura caracteristică ce se manifestă în tine este viaţa lui Dumnezeu. Omul iese din vedere, fiind unit cu Dumnezeu, şi nu se mai văd decât ritmul şi puterea lui Dumnezeu.

E dificil să mergem în pas cu Dumnezeu, pentru că. atunci când începem să umblăm cu El, descoperim că El este în faţa noastră înainte ca noi să fi făcut măcar trei paşi. El are un mod diferit de a acţiona şi trebuie să fim instruiţi şi disciplinaţi în căile Lui. S-a spus despre Isus că nu va obosi, nici nu Se va descuraja” (Isaia 42:4, Bucureşti 2001), deoarece El n-a lucrat niciodată de pe poziţia Lui, ci numai de Depoziţia Tatălui Său; şi noi trebuie să învăţăm să facem la fel.

Adevărurile spirituale se învaţă în atmosfera prezenţei lui Dumnezeu, nu prin raţionamente intelectuale. Duhul lui Dumnezeu schimbă modul în care privim lucrurile; lucruri care n-au fost niciodată posibile devin deodată posibile. A umbla în pas cu Dumnezeu nu înseamnă altceva decât a fi una cu El. E nevoie de mult timp ca să ajungi la aceasta, dar perseverează! Nu renunţa din cauză că acum îţi este foarte greu -continuă şi, în scurt timp, vei descoperi că ai o viziune nouă şi un scop nou.

Oswald CHAMBERS

Umblarea în pas cu Dumnezeu

„Enoh a umblat cu Dumnezeu.” Genesa 5:24

Testul vieţii creştine şi al caracterului unui om nu este ceea ce face el în momentele excepţionale din viaţă, ci ceea ce face în momentele obişnuite, atunci când nu există nimic extraordinar sau palpitant. Valoarea unui om se vede în atitudinea pe care o are faţă de lucrurile obişnuite, atunci când nu este în faţa reflectoarelor (vezi Ioan 1:35-36). Este greu să înveţi să umbli în pas cu Dumnezeu, aceasta înseamnă să experimentezi o nouă energie pe plan spiritual. Atunci când înveţi să mergi cu Dumnezeu e întotdeauna dificil să intri în ritmul Său; dar când ai intrat în ritmul Lui, singura caracteristică ce se manifestă în tine este viaţa lui Dumnezeu. Omul iese din vedere, fiind unit cu Dumnezeu, şi nu se mai văd decât ritmul şi puterea lui Dumnezeu.

E dificil să mergem în pas cu Dumnezeu, pentru că. atunci când începem să umblăm cu El, descoperim că El este în faţa noastră înainte ca noi să fi făcut măcar trei paşi. El are un mod diferit de a acţiona şi trebuie să fim instruiţi şi disciplinaţi în căile Lui. S-a spus despre Isus că nu va obosi, nici nu Se va descuraja” (Isaia 42:4, Bucureşti 2001), deoarece El n-a lucrat niciodată de pe poziţia Lui, ci numai de Depoziţia Tatălui Său; şi noi trebuie să învăţăm să facem la fel.

Adevărurile spirituale se învaţă în atmosfera prezenţei lui Dumnezeu, nu prin raţionamente intelectuale. Duhul lui Dumnezeu schimbă modul în care privim lucrurile; lucruri care n-au fost niciodată posibile devin deodată posibile. A umbla în pas cu Dumnezeu nu înseamnă altceva decât a fi una cu El. E nevoie de mult timp ca să ajungi la aceasta, dar perseverează! Nu renunţa din cauză că acum îţi este foarte greu -continuă şi, în scurt timp, vei descoperi că ai o viziune nouă şi un scop nou.

Oswald CHAMBERS

Ca eroii Vechiului Testament

Precum Ilie, să ne îmbrăcăm cu curaj
Să nu ne înfrice un dezolant peisaj
În lupta cu uriași să fim temerari
C-așa procedează vitejii stegari.

În orice-mprejurare ca Daniel să fim
În rugă pe Domnul vieții să-L întâlnim
De la eroii Scripturii putem să-nvățăm
Mireasma ființei spre Cer s-o-nălțăm.

Ca Noe, cu credincioșie, să construim
Tot ce ne spune Tatăl, pe care-L iubim
Râdă lumea în hohote; știm Cine-i El
Nicicând nu respingem neprihănitu-I apel.

Ca Iov cu răbdare traiul să-l ornăm
C-atunci recunoștință Păstorului dăm
Vom depăși necazuri ce vin să ne ia
Bucuria din suflet cu tot ce-are ea.

Să fie-n noi, ca-n Neemia, dorul aprins
Să putem reaprinde un foc ce s-a stins
Și tot ce vântul a dat jos în țărână
Să fie-nălțat la starea unde-i lumină.

Umblarea cu El, Tatăl eternelor glorii
De la Enoh o-nvățăm, nu din sumbre istorii
Pierduți am fi fără prezența-I constantă
Ne-am prăbuși pe-acea nesfârșită pantă.

De-nțelegem rostul, ca-n vechime Estera,
Întâi va fi slujirea și-apoi cariera
Și-or răsări rezultate cum nu ne-am gândit
Și-om fi împliniți prin ce-am dobândit.

Fiind pilde vii, toți, pot să ne-nvețe,
Să dea vorbe-nțelepte și multe povețe
De le urmăm exemplul la fiecare pas,
Oricând, vom depăși al încercării ceas.

George Cornici

O neîntreruptă legătură

“Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7)

Trebuie neapărat să fim în Domnul Cristos, pentru a trăi pentru El; şi trebuie să rămânem în El, pentru a ne putea bucura de această făgăduinţă. A rămâne în Domnul, înseamnă a nu-L părăsi niciodată pentru vreo altă dragoste şi a rămâne cu el într-o legătură vie, strânsă, de bună voie. Creanga nu este numai lângă copac, ci chiar primeşte de la el viaţa şi rodnicia ei. Orice adevărat credincios, rămâne cu adevărat în Domnul Cristos; dar aceste cuvinte au un înţeles mai înalt, la care trebuie să ţintim mai înainte de a putea câştiga puteri nelimitate înaintea scaunului harului. Cuvintele “cereţi orice veţi vrea” sunt pentru unii ca Enoh, care a umblat cu Dumnezeu 300 de ani, ca unii ca Ioan, care se odihnea pe pieptul Domnului, pentru aceia a căror legătură cu El este neîntreruptă.

Inima trebuie să rămână în dragoste, duhul înrădăcinat în credinţă, nădejdea să se sprijine pe Cuvânt, întreaga fiinţă lipită de Domnul fără de care ar fi primejdios să credem în împlinirea acestei făgăduinţe; ea este dată acelora a căror deviza în viaţă este: “Dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”.

Voi, care întrerupeţi legătura voastră cu el, ce mare putere pierdeţi! Dacă doriţi să fiţi puternici în cererile voastre, trebuie ca Domnul să rămână în voi, şi voi în El.

Charles Spurgeon