Ne amintim citind Scriptura

Matei 21:1-17; Luca 19:29-44

Ne amintim citind Scriptura,
De ziua sfântă, minunată,
Când blând ai cercetat Ierusalimul,
Înconjurat de multă gloată.

Era o zi de primăvară,
Cu pomii încărcaţi de flori,
Mulţimi Te aclamau cu râvnă,
Puţini ştiau că ai să mori.

Aievea parcă văd tabloul,
Intrării Tale în cetate,
Cu oameni plini de bucurie,
Tu pregătit să mergi la moarte.

Te însoţeau toţi ucenicii,
Tot ce aveau Ţi-au dăruit,
Ţi-au pregătit covor din haine,
Tu pe asin intrai smerit.

Se împlinea atunci Cuvântul,
Când Împăratul profeţit,
La ceasul hotărât de Tatăl,
Venea să fie Miel jertfit.

La porţile cetăţii sfinte,
Noroadele strigau în sărbătoare.
Osana! Fiul lui David!
Tu ne-ai adus eliberare.

Privind atent Ierusalimul,
Isus a început să plângă,
Ştiind că de respinge pacea,
Necazuri grele-or să-l ajungă.

Apoi când a intrat în Templu,
A început să scoată-afară,
Pe cei care făceau comerţ,
Făcându-i Casa de ocară.

Aşa e scris a grăit Domnul:
„E Casa Mea de rugăciune,
Dar voi din ea făcuta-ţi grotă,
Ca de tâlhari fără ruşine.”

Erau acolo orbi şi schiopi,
Ce au venit atunci la Tine,
Prin mila Ta i-ai ajutat,
Să fie sănătoşi şi bine.

Dar preoţii cei mai de seamă
Şi cărturarii ce-au văzut,
Cum pruncii toţi strigau: Osana!
Toţi de mânie s-au umplut.

Tu plin de milă răbdătoare,
Ce este scris le-ai amintit.
Ce au citit în profeţii,
Sub ochii lor s-a împlinit.

Şi astăzi Doamne vii smerit,
Cu pacea Ta pe toţi ne-mbii,
Ne vrei creştini cu vieţi sfinţite,
Ne vrei pe toţi ai Tăi copii.

Azi Te primim cu bucurie,
Ca Salvator şi Împărat,
Prin Tine avem mântuire,
Fii veşnic Doamne lăudat!

de Teodor Groza

21 Aprilie

„Stă la dreapta lui Dumnezeu.” Romani 8:34

Cel dispreţuit şi părăsit de oameni ocupă acum onorabila poziţie de Fiu prea iubit şi scump. În dreapta lui Dumnezeu este locul celor favorizaţi şi onoraţi. Domnul nostru Isus este Reprezentantul poporului Său. Când a murit pentru ei, le-a dăruit odihnă; când a înviat, le-a dăruit libertate; când a fost aşezat la dreapta Tatălui, le-a dăruit privilegii, onoruri şi demnitate. Învierea şi înălţarea lui Christos aduce acceptare sfinţire, slavă şi onoare pentru poporul Său, fiindcă El este Capul şi Reprezentantul bisericii. Şederea la dreapta lui Dumnezeu trebuie privită ca o recunoaştere a prerogativelor Sale şi, prin urmare, ca o recunoaştere a drepturilor noastre.

Credinciosule, aceasta este eliberarea ta de sub condamnare. „Cine-i va osândi?” (Romani 8:34). Cine-i va condamna pe cei care stau la dreapta lui Dumnezeu, prin Isus? Dreapta este partea puterii. Christosul care stă la dreapta lui Dumnezeu are toată puterea în cer şi pe pământ. Cine va lupta împotriva poporului care are un asemenea Comandant? O, suflete, dacă Cel Atotputernic este ajutorul tău, cine te-ar putea distruge? Dacă eşti acoperit de scutul Lui, ce sabie te-ar putea lovi? Stai liniştit. Dacă Isus, cel care şi-a zdrobit duşmanii sub picioare, este Regele tău, dacă păcatul, moartea şi iadul au fost învinse de El, dacă eşti reprezentat de El, nu vei fi distrus în nici un caz.

Isus, unicul Miel slăvit
Oricâţi duşmani ar fi să fie
Isus, veşnicul Miel jertfit
Învinge, şi devine leu în bătălie.
De-ar fi să se ridice întregul iad
Şi să-şi dezlănţuie turbarea peste noi,
Prin sângele divin învingem de-îndat
Şi niciodată nu vom da înapoi.

C.H. Spurgeon

20 Noiembrie

„Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!” Plângeri 3:58

Observă cât de pozitiv vorbeşte proorocul. El nu spune: „sper, cred, mă gândesc uneori că Dumnezeu apără pricina sufletului meu”. Nu, el vorbeşte despre acest lucru ca despre o chestiune indiscutabilă. „Tu ai apărat pricina sufletului meu”. Să ne scuturăm, deci, prin ajutorul Mângâietorului, de aceste îndoieli şi temeri care ne alungă pacea. Aceasta să fie rugăciunea noastră: vocea aspră şi croncănitoare a bănuielilor şi suspiciunii să fie în stare să vorbească clar, melodios şi plină de siguranţă. Observă cât de recunoscător vorbeşte proorocul, aducând toată slava lui Dumnezeu! Nu este nici un cuvânt care să se refere la el însuşi sau la apărarea sa. El nu atribuie eliberarea sa niciunui om, şi cu atât mai puţin meritelor sale; el spune „Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa”.

Creştinul trebuie să cultive un spirit recunoscător; după fiecare eliberare, trebuie să pregătim un cântec pentru Dumnezeul nostru. Pământul trebuie să fie ca un templu, plin de cântările sfinţilor recunoscători, şi fiecare zi trebuie să fie ca o căţuie plină de tămâia înmiresmată a recunoştinţei. Cât de bucuros este Ieremia, arnintindu-şi de bunătatea Domnului! Cât de triumfător îşi înalţă glasul! A fost închis într-o temniţă subterană, şi este considerat un prooroc care plânge; dar, chiar în cartea numită Plângeri, clar ca cântarea Mariei de pe Tabor, triumfător ca imnul Deborei care 1-a întâmpinat pe Barac cu Strigătul victoriei, auzim vocea lui Ieremia înălţându-se spre cer – „Tu ai aparat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa”.

Copiii ai lui Dumnezeu, căutaţi o experienţă vitală cu bunătatea Domnului. Când o aveţi, vorbiţi pozitiv despre ea, cântaţi cu recunoştinţă, şi strigaţi biruitor.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Psalmul 62

Tu ești turnul de scăpare, şi ești Dumnezeul meu,
Ajutor în strâmtorare și sprijin în ceasul greu.
Numa-n tine mi se-ncrede, sufletul neâncetat,
Ajutorul vine-n grabă, dacă în rugă stau plecat.

Când în jurul meu se lasă un amurg înfricoșat,
Când dușmanii dau năvală, și temelia mi-au surpat,
Atunci zic: Suflet al meu, încrede-te în Dumnezeu
El e scut, e alinare, este  locul de scăpare.

Iar când Domnul intervine, și îţi dă eliberare,
Când ai multe avuții, pâine multă în hambare,
Vezi, ce faci cu libertatea, și cu tot ce ai primit,
Domnul este drept și-atunci, după fapte, răsplătit.

Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu
Fii statornic, credincios, urmează pilda lui Hristos
Căci El a fost ascultaror, ba mai mult, împlinitor
Supus pân-la moartea care, ți-a adus eliberare.
Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu!

 Ana Onofrei 

Pot totul în Hristos

Referințe

Filipeni 4:13

Când ești mereu în grea durere
Și toate parcă merg pe dos,
Tu ai în Carte-o mângâiere,
Proșterne-te și zi-n tăcere:
Pot totul în Isus Hristos!

Ți-e îngrădită-aici viața,
Adeseori, ești furios
Că-i prea înaltă fortăreața…
O, înspre cer ridică-ți fața
Zicând: pot totul, în Hristos!

Nu te uita că ești firavă
Iar cel din dreapta-i sănătos,
Din ceru-albastru plin de slavă,
Ascultă-o voce-așa suavă:
-Poți totul, în Isus Hristos!

Te simți fără putere-n tine
Când alți-au pasul grațios?
Nu te uita doar la ruine,
Cin’ te-a creat, știe prea bine
Că tu… poți totul în Hristos!

Chiar de aici, ești dat de-o parte
Răbdând în duhul, dureros,
Ești fiu ceresc, ai demnitate,
Te-așteaptă-n cer comori, palate…
Doar tu… poți totul în Hristos!

Asculți cu teamă când spun alții
Că-s boli, războaie, ești fricos?
Tu ai Duh Sfânt- cerești vibrații-
Vei fi ‘nălțat spre alte spații
Când spui: pot totul în Hristos!

La El, toate sunt cu putință,
E Dumnezeul credincios,
Prigoane când te amenință,
Ridică steag de biruință
Strigând: -Pot totul în Hristos!

Da, știu, te-acuză de cei din casă
Ești umilit, ții capu-n jos…
Dar într-o zi, spre-o altă viață
Puterea Duhului te ‘nalță,
Doar tu… ești totul în Hristos!

Cântă chiar și-n adânc de mare,
Aruncă-ți straiul zdrențăros,
Vine a ta eliberare
Cu nesfârșita sărbătoare
Când vei fi una cu Hristos!

Prieten drag, o, sus privirea
Tu ești un suflet prețios,
Chiar dacă doare șlefuirea,
Primești în ceruri strălucirea
Să fii asemeni Lui Hristos!

Nu-ți arde-n piept un dor de-acasă,
De-o viață-n trupul glorios?
Când Cel ce-a spus că nu te lasă
Îți pune-n păr cununa-aleasă,
Să fii… mireasa Lui Hristos!

Nu mai e mult, cu toți vom trece
Bogat, sărac, urât, frumos…
Dar cel ce pân’ la capăt duce
Cu bucurie a sa cruce
Ajunge-n brațul Lui Hristos!

Prieten care rabzi, mai rabdă,
Jertfirea ta-i cu bun miros
Fii spicul plin, cu multă roadă,
Mai trage în ogor o brazdă
Cântând: pot totul în Hristos!

Cornelia Sărac 

3 Martie

„Au luat deci pe Isus, si L-au dus.” Ioan 19:16

El fusese în agonie toată noaptea. După ce şi-a petrecut zorii în holul lui Caiafa, a fost dus de la Caiafa la Pilat, de la Pilat la Irod, şi de la Irod înapoi la Pilat. Din cauza aceasta, nu mai avea putere, pentru că nu-I fusese îngăduit să se odihnească. Erau însetaţi de sângele Lui, aşa că L-au lăsat să moară, purtând povara crucii. Ce procesiune sfâşietoare! Nu degeaba plângeau fiicele Sionului. Plângi şi tu, suflete. Ce învăţăm văzând cum ÎI duc pe Domnul nostru? Nu pricepem adevărul oglindit în ţapul Ispăşitor? Nu lua marele preot ţapul punându-şi mâinile pe capul lui, şi nu mărturisea păcatele întregului popor, pentru ca ele să treacă asupra ţapului? Apoi se alegea un om care să ducă ţapul In pustie, şi el ducea păcatele poporului într-un loc în care să nu poată fi găsite.

ÎI vedem pe Isus adus în faţa preoţilor şi conducătorilor, care ÎI declară vinovat. Dumnezeu însuşi transferă vina noastră asupra Lui: „Domnul a făcut să cadă asupra Luii nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53:6); „El l-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21). Ca purtător al vinei noastre, ducându-ne păcatul — reprezentat de cruce — pe umeri, marele Ţap Ispăşitor a fost dus de soldaţi. Prea iubitule, crezi că El a purtat şi păcatul tău? In timp ce priveşti crucea, vezi în ea vina ta?

Există o singură cale prin care poţi să ştii dacă îţi purta sau nu păcatul. Ai pus mâna pe capul Lui, mărturisindu-ţi păcatul, şi ai crezut în El? Atunci păcatul nu mai apasă asupra ta; a fost transferat asupra lui Isus, şi El II duce pe umeri, o povară mai grea decât Crucea. Nu lăsa imaginea să se şteargă fără să te bucuri de eliberarea ta şi să-L iubeşti pe Răscumpărătorul care ţi-a purtat vina.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Războiul celor fără Dumnezeu

Doar cei fără Dumnezeu
Merg pe frați să îi omoare
Distrug totul pe traseu
Și-o numesc “eliberare”

Planul în infern făcut
Fără milă îl aplică
Violența n-a scăzut
Tot ce întâlnesc ei strică.

Se fălesc cu armament
Cu comandă la distanță
Să dea-n neamul inocent
Ce drăcească alianță!

S-au lăsat captați de-un val
Din sinistra propagandă
Șeful lor e ca Nabal
La demoni le dă ofrandă.

Nu le pasă de civili
Fără milă-i bombardează
Sunt în ființă instabili
Iadul îi alimentează.

Conecții în Cer nu vor
Ci vor moarte și ruine
L-au respins pe Salvator
Merg cu tancuri prin rușine.

Auzind de Dumnezeu
Cu batjocuri Îl sfidează
Diavolul le-a dat tupeu
Ce-i frumos ei demolează.

Decorații de “eroi”
Unii dintre dânșii poartă
De netrebnicul război
Nu mai vor să se despartă.

Așa-i fără Dumnezeu:
E la culme tragedia,
E necazul cel mai greu
Și e moartă melodia.

Au adus și mercenari
Să atace cu cruzime
Suntem martori oculari
Pe ecrane vedem crime.

La apelul lumii-ntregi
Să oprească devastarea
Își fac propriile legi
Și continuă sfidarea.

Și continua cu zel
Moartea să o răspândească
Și construcții din oțel
Mii și mii să prăbușească.

Asta-i mulțumirea lor
Asta-i gâdilă în fire
Să dea iadului onor
Și lumii nenorocire.

Dar când Cel crucificat
Va veni cu-o întrebare:
“Voi de ce m-ați înjunghiat?”
Unde vor fugi ei, oare?

George Cornici

Am venit la Tine

Am venit la Tine zdrobit
Și rănile le-ai vindecat
Ce bucurie am simțit!
Din dramă m-ai eliberat.

Am venit la tine înfrânt
Și mi-ai întărit pașii
Acum nu mă mai frământ
Ai alungat uriașii.

Am venit la Tine cu-n gând
Tu l-ai schimbat; îmi vrei bine
Și-acum în fața Ta stând
Nutresc simțuri senine.

Venind la Tine cu-n dor
L-ai împlinit cu plăcere
Te știu: ești al meu Păstor
În fericiri și-n durere.

Am venit la Tine să-mi dai
Curajul care pierise
Mi-ai spus: ”în Cuvânt dacă stai
Primești lămuriri precise.”

Am venit la Tine decis
Să Te urmez chiar prin moarte
Și mi-ai arătat ce-i scris:
Că voi avea de Rai parte.

George Cornici

1 Februarie

„Ei vor lăuda căile Domnului.” Psalmi 138:5

Creştinii încep să „laude căile Domnului” când îşi lasă povara la cruce. Nici o cântare a îngerilor nu poate fi mai dulce decât primul cântec de bucurie care ţâşneşte din adâncul sufletului păcătosului iertat de Dumnezeu. Ştiţi cum îl descrie John Bunyan. El spune că, atunci când sărmanul Pelerin îşi lasă povara la cruce, face trei salturi mari şi îşi continuă drumul cântând:

„Slăvită cruce, binecuvântat mormânt
Slăvit să fie Omul care v-a sfinţit murind!”

Credinciosule, îţi aminteşti de ziua în care ai scăpat de lanţuri? Iţi aminteşti locul în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „te iubesc cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3)? „Eu îţi îndepărtez fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Păcatele tale au fost şterse pentru totdeauna. O, ce fericită a fost ziua în care Isus m-a eliberat de durerea păcatului! Când Domnul mi-a iertat pentru prima oară păcatele, am fost atât de fericit încât îmi venea să sar în sus. In drum spre casă, mă gândeam că ar trebui să le spun pietrelor povestea eliberării mele. Sufletul îmi era atât de plin de bucurie încât eram gata să spun fiecărui fulg de zăpadă despre minunata dragoste a lui Isus, care a şters păcatele celui mai mare răzvrătit. Dar simţămintele acestea nu trebuie să existe doar la începutul vieţii de creştin; există motive de a lauda căile Domnului în fiecare clipă, şi experienţa bunătăţii Sale ne face să spunem mereu: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea” (Psalmi 34:1).

„Cât timp vom trece prin pustia de păcat
Vom lăuda pe Domnul care-n braţe ne-a purtat.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

25 Ianuarie

„Voi vesti îndurările Domnului, faptele lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi.” Isaia 63:7

Poţi să nu faci asta? Există îndurări pe care nu le-ai experimentat? Chiar dacă eşti nefericit acum, poţi să uiţi ceasul binecuvântat în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „vino la Mine”? Poţi să nu-ţi aminteşti momentul când ţi-a desfăcut cătuşele, ţi-a aruncat lanţurile la pământ şi a spus „am venit să-ţi dezleg legăturile şi să te eliberez?”

Dacă ai lăsat ca dragostea şi părtăşia cu Christos să se răcească, cu siguranţă că ai nişte pietre de hotar încă neacoperite de muşchi pe drumul vieţii, care poartă fericita amintire a harului Său faţă de tine. Ce? Nu ai mai avut niciodată o durere ca cea de care suferi acum, şi nu ai fost vindecat de El? Nu ai fost sărac şi înainte, şi nu ţi-a împlinit El nevoile? Nu ai fost îmbrăcat în haine murdare, şi nu te-a spălat El? Trezeşte-te! Du-te la râul experienţei tale şi culege nişte stuf; construieşte o arcă în care credinţa ta copilărească să poată pluti în siguranţă. Nu uita ce a făcut Dumnezeu pentru tine; răscoleşte-ţi amintirile, şi gândeşte-te la zilele din trecut.

Poţi să nu-ţi aminteşti timpurile de înviorare? Ai uitat culmile experienţelor? Nu ai fost niciodată ajutat în vremuri de restrişte? Ştiu că ai fost. Intoarce-te, atunci, la binecuvântările de ieri; deşi totul poate părea întunecat acum, aprinde candela trecutului. Ea va străluci în beznă, şi te vei încrede în Domnul „până la răcoarea zilei, si până la lungirea umbrelor” (Cânt. 2:17). ) „Adu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea si bunătatea Ta, căci sunt vesnice. ” (Psalmi 25:6).

Meditaţii C. H. Spurgeon