Pot totul în Hristos

Referințe

Filipeni 4:13

Când ești mereu în grea durere
Și toate parcă merg pe dos,
Tu ai în Carte-o mângâiere,
Proșterne-te și zi-n tăcere:
Pot totul în Isus Hristos!

Ți-e îngrădită-aici viața,
Adeseori, ești furios
Că-i prea înaltă fortăreața…
O, înspre cer ridică-ți fața
Zicând: pot totul, în Hristos!

Nu te uita că ești firavă
Iar cel din dreapta-i sănătos,
Din ceru-albastru plin de slavă,
Ascultă-o voce-așa suavă:
-Poți totul, în Isus Hristos!

Te simți fără putere-n tine
Când alți-au pasul grațios?
Nu te uita doar la ruine,
Cin’ te-a creat, știe prea bine
Că tu… poți totul în Hristos!

Chiar de aici, ești dat de-o parte
Răbdând în duhul, dureros,
Ești fiu ceresc, ai demnitate,
Te-așteaptă-n cer comori, palate…
Doar tu… poți totul în Hristos!

Asculți cu teamă când spun alții
Că-s boli, războaie, ești fricos?
Tu ai Duh Sfânt- cerești vibrații-
Vei fi ‘nălțat spre alte spații
Când spui: pot totul în Hristos!

La El, toate sunt cu putință,
E Dumnezeul credincios,
Prigoane când te amenință,
Ridică steag de biruință
Strigând: -Pot totul în Hristos!

Da, știu, te-acuză de cei din casă
Ești umilit, ții capu-n jos…
Dar într-o zi, spre-o altă viață
Puterea Duhului te ‘nalță,
Doar tu… ești totul în Hristos!

Cântă chiar și-n adânc de mare,
Aruncă-ți straiul zdrențăros,
Vine a ta eliberare
Cu nesfârșita sărbătoare
Când vei fi una cu Hristos!

Prieten drag, o, sus privirea
Tu ești un suflet prețios,
Chiar dacă doare șlefuirea,
Primești în ceruri strălucirea
Să fii asemeni Lui Hristos!

Nu-ți arde-n piept un dor de-acasă,
De-o viață-n trupul glorios?
Când Cel ce-a spus că nu te lasă
Îți pune-n păr cununa-aleasă,
Să fii… mireasa Lui Hristos!

Nu mai e mult, cu toți vom trece
Bogat, sărac, urât, frumos…
Dar cel ce pân’ la capăt duce
Cu bucurie a sa cruce
Ajunge-n brațul Lui Hristos!

Prieten care rabzi, mai rabdă,
Jertfirea ta-i cu bun miros
Fii spicul plin, cu multă roadă,
Mai trage în ogor o brazdă
Cântând: pot totul în Hristos!

Cornelia Sărac 

3 Martie

Au luat deci pe Isus, si L-au dus.” Ioan 19:16

El fusese în agonie toată noaptea. După ce şi-a petrecut zorii în holul lui Caiafa, a fost dus de la Caiafa la Pilat, de la Pilat la Irod, şi de la Irod înapoi la Pilat. Din cauza aceasta, nu mai avea putere, pentru că nu-I fusese îngăduit să se odihnească. Erau însetaţi de sângele Lui, aşa că L-au lăsat să moară, purtând povara crucii. Ce procesiune sfâşietoare! Nu degeaba plângeau fiicele Sionului. Plângi şi tu, suflete. Ce învăţăm văzând cum ÎI duc pe Domnul nostru? Nu pricepem adevărul oglindit în ţapul Ispăşitor? Nu lua marele preot ţapul punându-şi mâinile pe capul lui, şi nu mărturisea păcatele întregului popor, pentru ca ele să treacă asupra ţapului? Apoi se alegea un om care să ducă ţapul In pustie, şi el ducea păcatele poporului într-un loc în care să nu poată fi găsite.

ÎI vedem pe Isus adus în faţa preoţilor şi conducătorilor, care ÎI declară vinovat. Dumnezeu însuşi transferă vina noastră asupra Lui: „Domnul a făcut să cadă asupra Luii nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53:6); „El l-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21). Ca purtător al vinei noastre, ducându-ne păcatul — reprezentat de cruce — pe umeri, marele Ţap Ispăşitor a fost dus de soldaţi. Prea iubitule, crezi că El a purtat şi păcatul tău? In timp ce priveşti crucea, vezi în ea vina ta?

Există o singură cale prin care poţi să ştii dacă îţi purta sau nu păcatul. Ai pus mâna pe capul Lui, mărturisindu-ţi păcatul, şi ai crezut în El? Atunci păcatul nu mai apasă asupra ta; a fost transferat asupra lui Isus, şi El II duce pe umeri, o povară mai grea decât Crucea. Nu lăsa imaginea să se şteargă fără să te bucuri de eliberarea ta şi să-L iubeşti pe Răscumpărătorul care ţi-a purtat vina.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Războiul celor fără Dumnezeu

Doar cei fără Dumnezeu
Merg pe frați să îi omoare
Distrug totul pe traseu
Și-o numesc “eliberare”

Planul în infern făcut
Fără milă îl aplică
Violența n-a scăzut
Tot ce întâlnesc ei strică.

Se fălesc cu armament
Cu comandă la distanță
Să dea-n neamul inocent
Ce drăcească alianță!

S-au lăsat captați de-un val
Din sinistra propagandă
Șeful lor e ca Nabal
La demoni le dă ofrandă.

Nu le pasă de civili
Fără milă-i bombardează
Sunt în ființă instabili
Iadul îi alimentează.

Conecții în Cer nu vor
Ci vor moarte și ruine
L-au respins pe Salvator
Merg cu tancuri prin rușine.

Auzind de Dumnezeu
Cu batjocuri Îl sfidează
Diavolul le-a dat tupeu
Ce-i frumos ei demolează.

Decorații de “eroi”
Unii dintre dânșii poartă
De netrebnicul război
Nu mai vor să se despartă.

Așa-i fără Dumnezeu:
E la culme tragedia,
E necazul cel mai greu
Și e moartă melodia.

Au adus și mercenari
Să atace cu cruzime
Suntem martori oculari
Pe ecrane vedem crime.

La apelul lumii-ntregi
Să oprească devastarea
Își fac propriile legi
Și continuă sfidarea.

Și continua cu zel
Moartea să o răspândească
Și construcții din oțel
Mii și mii să prăbușească.

Asta-i mulțumirea lor
Asta-i gâdilă în fire
Să dea iadului onor
Și lumii nenorocire.

Dar când Cel crucificat
Va veni cu-o întrebare:
“Voi de ce m-ați înjunghiat?”
Unde vor fugi ei, oare?

George Cornici

Am venit la Tine

Am venit la Tine zdrobit
Și rănile le-ai vindecat
Ce bucurie am simțit!
Din dramă m-ai eliberat.

Am venit la tine înfrânt
Și mi-ai întărit pașii
Acum nu mă mai frământ
Ai alungat uriașii.

Am venit la Tine cu-n gând
Tu l-ai schimbat; îmi vrei bine
Și-acum în fața Ta stând
Nutresc simțuri senine.

Venind la Tine cu-n dor
L-ai împlinit cu plăcere
Te știu: ești al meu Păstor
În fericiri și-n durere.

Am venit la Tine să-mi dai
Curajul care pierise
Mi-ai spus: ”în Cuvânt dacă stai
Primești lămuriri precise.”

Am venit la Tine decis
Să Te urmez chiar prin moarte
Și mi-ai arătat ce-i scris:
Că voi avea de Rai parte.

George Cornici

1 Februarie

Ei vor lăuda căile Domnului.” Psalmi 138:5

Creştinii încep să „laude căile Domnului” când îşi lasă povara la cruce. Nici o cântare a îngerilor nu poate fi mai dulce decât primul cântec de bucurie care ţâşneşte din adâncul sufletului păcătosului iertat de Dumnezeu. Ştiţi cum îl descrie John Bunyan. El spune că, atunci când sărmanul Pelerin îşi lasă povara la cruce, face trei salturi mari şi îşi continuă drumul cântând:

„Slăvită cruce, binecuvântat mormânt
Slăvit să fie Omul care v-a sfinţit murind!”

Credinciosule, îţi aminteşti de ziua în care ai scăpat de lanţuri? Iţi aminteşti locul în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „te iubesc cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3)? „Eu îţi îndepărtez fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Păcatele tale au fost şterse pentru totdeauna. O, ce fericită a fost ziua în care Isus m-a eliberat de durerea păcatului! Când Domnul mi-a iertat pentru prima oară păcatele, am fost atât de fericit încât îmi venea să sar în sus. In drum spre casă, mă gândeam că ar trebui să le spun pietrelor povestea eliberării mele. Sufletul îmi era atât de plin de bucurie încât eram gata să spun fiecărui fulg de zăpadă despre minunata dragoste a lui Isus, care a şters păcatele celui mai mare răzvrătit. Dar simţămintele acestea nu trebuie să existe doar la începutul vieţii de creştin; există motive de a lauda căile Domnului în fiecare clipă, şi experienţa bunătăţii Sale ne face să spunem mereu: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea” (Psalmi 34:1).

„Cât timp vom trece prin pustia de păcat
Vom lăuda pe Domnul care-n braţe ne-a purtat.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

25 Ianuarie

Voi vesti îndurările Domnului, faptele lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi.” Isaia 63:7

Poţi să nu faci asta? Există îndurări pe care nu le-ai experimentat? Chiar dacă eşti nefericit acum, poţi să uiţi ceasul binecuvântat în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „vino la Mine”? Poţi să nu-ţi aminteşti momentul când ţi-a desfăcut cătuşele, ţi-a aruncat lanţurile la pământ şi a spus „am venit să-ţi dezleg legăturile şi să te eliberez?”

Dacă ai lăsat ca dragostea şi părtăşia cu Christos să se răcească, cu siguranţă că ai nişte pietre de hotar încă neacoperite de muşchi pe drumul vieţii, care poartă fericita amintire a harului Său faţă de tine. Ce? Nu ai mai avut niciodată o durere ca cea de care suferi acum, şi nu ai fost vindecat de El? Nu ai fost sărac şi înainte, şi nu ţi-a împlinit El nevoile? Nu ai fost îmbrăcat în haine murdare, şi nu te-a spălat El? Trezeşte-te! Du-te la râul experienţei tale şi culege nişte stuf; construieşte o arcă în care credinţa ta copilărească să poată pluti în siguranţă. Nu uita ce a făcut Dumnezeu pentru tine; răscoleşte-ţi amintirile, şi gândeşte-te la zilele din trecut.

Poţi să nu-ţi aminteşti timpurile de înviorare? Ai uitat culmile experienţelor? Nu ai fost niciodată ajutat în vremuri de restrişte? Ştiu că ai fost. Intoarce-te, atunci, la binecuvântările de ieri; deşi totul poate părea întunecat acum, aprinde candela trecutului. Ea va străluci în beznă, şi te vei încrede în Domnul „până la răcoarea zilei, si până la lungirea umbrelor” (Cânt. 2:17). ) „Adu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea si bunătatea Ta, căci sunt vesnice. ” (Psalmi 25:6).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Minunate sunt căile Tale

Minunate sunt căile Tale astăzi Doamne Isuse
Dragostea Ta ți-ai arătat-o față de noi prin jertfire
Și i-ai primit la Tine pe toți cei ce în Tine crezuse
Dându-le cu dragoste sfântă acum o nouă trăire.

Îți mulțumim din nou Doamne că ne-ai răscumpărat
Și ne-ai dat drepturi mari nemeritate și moșteniri
Harul Duhului Sfânt ne-a schimbat și înflăcărat
Descoperind taine ne-ai dat putere și peste stăpâniri.

Ca prin rugăciune noi să mutăm munții din loc
Și să dărâmăm orișice izvodire rea a minții
Puterea ne vine din Domnul Isus și arde ca un foc
Răul omenirii și inamicul ce de milenii ne amenința…

În toate vremurile ne-ai fost și pavăză și scut
Și ai vegheat asupra noastră cu milă și cu îndurare
Prin diferite moduri diverse ni te-ai făcut cunoscut
Și ne-ai scos din necazuri grele și ne-ai dat eliberare.

De aceia acum venim înaintea Ta cu mulțumire
Cu cântări cu imnuri și doruri sfinte dumnezeiești
Privind cu drag la Tine cu sentimente adânci de iubire
Căci Tu prin toate Sfinte Mire ne-ai arătat că ne iubești.

Constantin Sferciuc 

Privind in urma

Text: Psalmul 103:1-5                        

Binecuvantează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui.” Psalmul 103:2

Ai condus maşina vreodată pe serpentinele versantului unui munte şi te-ai oprit în varf pentru a privi înapoi? Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe unul din varfurile Munţilor Apalaşi. Cateodată intram în ceaţă atat de densă că şofatul era nesigur. Cand am ajuns în varf, ne-am uitat în jos de unde venisem. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare greutate. Totul era clar acum şi puteam vedea la mari depărtări, chiar şi ceaţa prin care am trecut şi care ne-a îngreunat drumul, dispăruse. Ce panoramă!
Uneori, ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum a fost sinuos şi abrupt, vom putea vedea cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa. Iată cum descrie F.E. Marsh ceea ce poate vedea creştinul atunci cand se uită înapoi: Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul (Deut. 5:15). Felul cum ne-a călăuzit (Deut. 8:2). Binecuvantările pe care ni le-a dăruit (Deut. 32:7-12). Victoriile pe care le-a caştigat (Deut. 11:2-7).
Încurajările pe care ni le-a dat (Iosua 23:14).


Cand suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincioşia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului. Dar priveşte înapoi şi vei vedea bucuria victoriei, chemarea urcuşului şi prezenţa însoţitorului pe cale, care a promis că nu te va lăsa şi nu te va uita. Ai curaj, prietene. Acela care te-a adus pană aici te va călăuzi şi mai departe. – P.R.V.

Cel ce m-a călăuzit cu bine
De-alungul zilelor pană acum
Nu mă va conduce oare maine
Pe al vieţii mele aspru drum?
 – Adams

Nu te teme niciodată să încredinţezi viitorul necunoscut în mainle unui Dumnezeu atotştiutor

Painea zilnica

Iertat – apoi liber

Text: Tit 2:11-15                                    

…să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.” Tit 2:12

După o întrunire ţinută în aer liber într-o mahala săracă a Londrei, s-a apropiat de Alexander Glegg, un om foarte bine îmbrăcat şi i-a cerut ajutorul spiritual. A recunoscut că bea pe ascuns. A mai spus că se temea că în curand această problemă îl va costa serviciul şi familia. Glegg a stat cateva ore cu acest om; dar nu a fost în stare să-l ajute. Peste mai mulţi ani, Glegg a explicat de ce: „Deoarece niciodată nu l-am condus la cruce. Eliberarea este pentru aceia care au fost „împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10). Trebuie să păstrăm această ordine prima dată împăcarea, apoi eliberarea”.


Dacă dorim ca vieţile noastre să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim prima dată curăţiţi de păcat. Acest principiu este profund înrădăcinat în învăţătura Bibliei. În ritualurile Vechiului Testament, sangele, care semnifica iertarea şi împăcarea, era stropit pe altarul de aramă, înainte ca să fie aduse alte jertfe.
Cand Pavel i-a scris lui Tit despre mantuire, în primul rand el a menţionat „harul lui Dumnezeu care aduce mantuire” (2:11). Numai după ce am fost la crucea Calvarului pentru a primi iertarea şi o nouă natură, putem fi numiţi oameni care o „rupem cu păganătatea şi cu poftele lumeşti” şi putem „trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (2:12). Să nu uităm, mantuirea începe la cruce. Acolo Isus a oferit jertfa care face posibilă iertarea care precede eliberarea de sub puterea păcatului. – H.V.L.

Priveşte la El oriunde ai fi!
Priveşte la El şi trăieşte!
Singur Isus Cristos poate rosti
Cuvantul ce vieţi dăruieşte.
” – McLendon

Cristos a fost dat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre

Painea zilnica

Murind pentru a trai

Text: Romani 6:1-14

„…Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, in Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:11

In cartea sa: „It Only Hurts When I Laugh” (Rasul îmi produce durere), Ethel Barrett scrie despre patru slujitori proeminenţi ai lui Dumnezeu care au murit faţă de ei înşişi şi faţă de păcat. Cand George Muller a fost întrebat despre puterea sa spirituală, a răspuns simplu: „într-o zi George Muller a murit”. D. L. Moody, în timp ce vizita New York-ul, a murit faţă de toate ambiţiile sale personale. Pastorul Charles Finney s-a retras într-un loc singuratic din pădure ca să moară faţă de el însuşi. Şi evanghelistul Christmas Evans, a pus pe hartie predarea sa lui Cristos, începand să scrie: „îmi dau sufletul şi trupul lui Isus”. A fost, într-un sens foarte adevărat, o moarte a eului. John Gregory Mantie a scris: „Există o mare diferenţă între a-ţi da seama că: „Pe cruce El a fost răstignit pentru mine”, şi „Pe cruce am fost crucificat împreună cu El”. Primul aspect ne aduce eliberarea de condamnarea păcatului, celălalt de puterea păcatului”.


Recunoscand faptul că „noi am fost răstigniţi împreună cu Cristos” (Galateni 2:20), ar trebui, aşa cum ne sfătuieşte Pavel în Romani 6:11, să ne considerăm „ morţi faţă de păcat”. Avem încă tendinţe păcătoase înăuntrul nostru, dar fiind morţi faţă de ele, păcatul nu va mai domina peste noi. Am murit faţă de dorinţele şi preocupările noastre. Dar în acelaşi timp, credincioşii trebuie să se socotească „vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul” (Romani 6:11).
Trebuie să facem aceste lucruri care-L satisfac pe Dumnezeu. Creştinii victorioşi sunt cei ce-au murit – pentru a trăi! – R.W.D.

Murind cu Cristos, pentru lume nu mai trăiesc;
Trăind cu Isus, o ce viaţă de bucurie!
Privind la Isus, pentru El mereu mă sfinţesc
Clipă de clipă, Isuse-s al Tău pe vecie. „– Whittle

Trăind pentru noi înşine, vom muri; murind faţă de noi înşine, vom trăi

Painea zilnica