22 Aprilie

„Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii.” Psalmi 91:5

Ce este groaza? Ar putea să fie izbucnirea unui foc, sau zgomotul hoţilor, sau o închipuire, sau un ţipăt neaşteptat de boală şi moarte. Trăim într-o lume de durere şi moarte; de aceea, trebuie să privim în acelaşi fel necazurile de la miezul nopţii şi problemele din miezul zilei. Nu ar trebui să ne alarmeze nici unele nici altele, fiindcă avem făgăduinţa că vom fi întăriţi, oricât de mare ar fi groaza. De ce să ne temem? Să personalizăm mai tare: de ce să mă tem? Dumnezeu Tatăl este aici, şi El va fi aici în orice clipă singuratică. El este un Străjer atotputernic, un Paznic neadormit, un Prieten credincios.

Nimic nu se poate întâmpla fără ştirea Lui, fiindcă totul se află sub controlul Său. Întunericul nu este întunecat pentru El. El a promis că îşi va înconjura copiii cu un zid de foc; cine ar putea străpunge o asemenea barieră? Necredincioşii au motive să se teamă, fiindcă trăiesc sub privirea unui Dumnezeu mânios, chinuiţi de o conştiinţă vinovată şi pândiţi de flăcările iadului. Dar cei care se odihnesc în Isus sunt salvaţi prin har. Dacă dăm frâu liber temerilor, ne vom dezonora profesiunea de credinţa şi îi vom conduce şi pe alţii să se îndoiască de realitatea evlaviei. Trebuie să ne temem de teamă, fiindcă altfel vom fi un motiv de supărare pentru Duhul Sfânt. Gata, deci, cu feţele mohorâte şi cu temerile nejustificate. Dumnezeu nu şi-a uitat bunătatea şi îndurările Lui nu au ajuns la capăt. S-ar putea să fie noapte în sufletul tău, dar nu trebuie să te îngrozeşti, fiindcă Dumnezeul iubirii nu se schimbă. Copiii luminii pot să meargă prin întuneric fără să cadă. Ei pot să-şi demonstreze adopţia crezând în Tatăl lor, iar ipocriţii vor rămâne neputincioşi.

Atunci când noaptea e grea şi amară
Caut în rugă printre neguri faţa Ta,
M-ascund în Tine de întunericul de-afară
Şi-aştept să vină ziua, să Te pot cânta.

C.H. Spurgeon

In locul meu

A fost o Via Dolorosa, a fost o cale a durerii,
A fost un drum al suferintei, al umilintei si-al tacerii,
A fost insa o-inlocuire, un Miel trimis de Dumnezeu,
Isus Hristos, Mantuitorul, l-a strabatut in locul meu.

A fost o cruce inaltata, un mijloc groaznic de tortura,
Pacatul meu a cauzat-o, pacatul meu fara masura,
Si blestemat pe lemnul crucii eu ca sa mor se cuvenea,
Insa Isus Si-a dat viata, viata Lui pentru a mea.

A fost momentul parasirii, cel mai intens din tot Calvarul,
Si apogeul suferintei; atunci a-inregistrat cantarul
Iubirii maxima valoare, cand, parasit de Dumnezeu
A fost pe cruce Fiul Slavei, ca parasit sa nu fiu eu.

Pentru un pacatos ca mine, un pacatos asa de mare,
Iubirea a platit o plata; a fost cea mai costisitoare;
Prin jertfa-I de substituire rascumparat sunt astazi eu,
Caci m-a iubit fara masura, si-a luat pe cruce locul meu.

Anca Winter 

A fost Isus

Emma Repede & Adi Kovaci 

Mai sus de stele

Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.

De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….

Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.

Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.

De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.

Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.

Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.

 Silvia Verhovețchi

Sfârșit de an

Ce as putea sa spun Isuse
Acum la închidere de an
Decât că n marea neveghere
Am aruncat cu vorbe n-van.

Și am rănit atâția oameni
De atâtea ori în anu- acest
Mie greu să număr câte palme
Am dat vorbind… făcând un gest.

Și vin naintea ta cu toate
O iartă Doamne azi îți cer
Că n loc să duc oameni la tine
I am aruncat în hau, etern.

O iartă mi te rog judecata
Când am rănit pe cel slăbit
Și am crezut că am dreptate
Că eu sunt cel obijduit.

Te rog mai iartă-mi ochii care
De sus privit-au frații mei
Că am crezut că sunt mai mare
Dar nu eram mai bun ca ei.

Acum la fin de an se pare
Că ne încolțește-n noi durerea
Că ne căim de fapta moartă
Și căutăm la cer puterea.

Te rog Isuse da-ne astăzi
Iertarea care-o căutăm
Și fă în fiecare clipă
Sa fie ca sfârșit de an
O zi de har, recunoștință
Și n dragoste sa Te aflăm!

Oana Ramona-Elida  

Cu mine Tu ai fost…

Ionuț și Corina Gontaru

17 Noiembrie

„A Lui să fie slava în veci. Amin!” Romani 11:36

„A Lui să fie slava în veci”. Aceasta ar trebui să fie singura dorinţă a creştinului. Toate celelalte dorinţe ar trebui să se supună acesteia. Creştinul poate să-şi dorească prosperitate în afaceri, dar numai dacă aceasta îl poate ajuta să promoveze cauza Lui – „a Lui să fie slava în veci”. El poate să-şi dorească să obţină mai multe daruri şi haruri, dar numai spre slava lui Dumnezeu. Nu acţionezi aşa cum trebuie atunci când eşti motivat de altceva în afară de slava Domnului tău. în calitate de creştin, tu eşti din Dumnezeu, şi prin Dumnezeu; trăieşte deci pentru Dumnezeu. Inima ta trebuie să bată numai şi numai pentru iubirea Lui. Ambiţia aceasta să-ţi aprindă sufletul. Aceasta să fie temelia oricărei lucrări în care intri şi motivul care să te susţină atunci când zelul se va răci. Fă din Dumnezeu singurul tău obiectiv. Depinzi de El. Unde începe sinele, începe şi durerea. Dar dacă Dumnezeu este desfătarea mea supremă şi singurul meu scop.

Dacă primesc, prin dragoste, tristeţe şi durere
E-acelaşi lucru, căci tot ea mi-aduce mângâiere.

Dorinţa pentru slava lui Dumnezeu trebuie să fie o dorinţă care creşte. L-ai binecuvântat în tinereţe; nu te mulţumi acum cu aceleaşi rugăciuni. Te-a ajutat Dumnezeu să-ţi meargă bine în afaceri? Dă-I mai mult, fiindcă şi El ţi-a dat mai mult. Ţi-a dat Dumnezeu experienţă? Laudă-L printr-o credinţă mai puternică decât la început Ţi-a crescut cunoştinţa? Cântă mai duios. Te bucuri de vremuri mai fericite? Ai fost eliberat din boală, iar durerea ţi s-a transformat în pace şi bucurie? Atunci oferă-I mai multă muzică. Pune mai mulţi cărbuni şi mai multă tămâie în căţuia rugăciunii tale. Oferă-I onoare în mod practic în viaţa ta, punând „Amin”-ul doxologiei în faţa scumpului tău Domn prin slujirea ta individuală şi mai multă sfinţenie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

7 Octombrie

„Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău?” Numeri 11:11

Tatăl nostru ceresc trimite necazuri frecvente care să ne încerce credinţa. Dacă credinţa noastră valorează ceva, va rezista testului. Spoiala se teme de foc, dar aurul nu. Pietrele artificiale se tem să fie atinse de diamant, dar adevăratele bijuterii nu se tem de test. Este o credinţă slabă cea care se încrede în Dumnezeu doar atunci când prietenii sunt adevăraţi, trupul sănătos şi afacerile profitabile. Adevărata credinţă se tine de credincioşia Domnului atunci când prietenii se duc, trupul este bolnav, sufletul descurajat şi lumina feţei Tatălui se ascunde. Credinţa care poate spune în cel mai mare necaz: „N-am nimic de nădăjduit, dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui” (Iov 13:15) este o credinţă născută în cer.

Domnul îşi îndurerează slujitorii ca să se slăvească pe Sine, fiindcă El este slăvit prin darurile poporului Său, care sunt lucrarea mâinilor Lui. Atunci când „necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3), Domnul este onorat prin creşterea acestor virtuţi. Nu am auzi niciodată muzica harpelor dacă coardele nu ar fi atinse, nu ne-am bucura de must dacă strugurii nu ar fi zdrobiţi în teasc, nu am descoperi parfumul scorţişoarei dacă nu ar fi presată şi bătută, şi nu am simţi căldura focului dacă nu s-ar consuma cărbunii. Înţelepciunea şi puterea marelui Lucrător sunt descoperite în încercările prin care trec vasele îndurării Sale.

Nefericirile prezente ne îndreaptă către bucuriile viitoare. Trebuie să existe umbre în tablou ca să se vadă frumuseţea luminii. Am putea fi atât de suprem binecuvântaţi în cer dacă nu am cunoaşte blestemul păcatului şi durerea pământului? Nu este pacea mai dulce după conflict, şi odihna mai binevenită după trudă? Oare amintirea suferinţelor trecute nu măreşte binecuvântarea slavei? Sunt multe alte răspunsuri mângâietoare la întrebarea care a deschis scurta noastră meditaţie. Să păstrăm aceste gânduri pe tot parcursul zilei.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Când vin suferinți și durere

Când vin suferinți și durere,
Când vrei disperat ajutor
Și-ai vrea alin, mângâiere,
Le găsești în Isus Salvator.

Când vezi porți închise
Și la oameni nu-i ajutor,
Te primește cu brațe deschise,
Isus cel bun, iubitor.

Când nu mai vezi vre-o scăpare
Și nu mai știi unde s-apuci,
Ridică privirea de jos înspre soare
Și privește spre Isus atunci.

De viața îți este intens zbuciumată
Și verși lacrimi fierbinți,
Să știi că toate vor trece odată
Și-o să fi fericit printre sfinți.

E greu dar Domnul știe,
Ce poți îndura și să duci,
Nu vezi dar sunt îngeri o mie,
Ce ajută, ca muntele suferinței să-l urci.

Azi în cuptor ești greu încercat,
Dar mâine vei fi ceva prețios,
Din foc vei rămâne doar aur curat,
Așa cum dorește Hristos.

Bujorean Victor

Poartă-ți crucea ca Isus

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Matei 16:24.

Poartă-ți crucea în tăcere, cere răbdare s-o duci
Nu te pierde în durere, când drumul spre Casă-l urci.

Poartă-ți crucea cu iubire, și iubește cu jertfire
Jertfește-te ca Isus până ai să ajungi sus.

Poartă-ți crucea cu tărie, harul Lui îți e îndeajuns
Să ai în suflet armonie, pacea dulce din Isus.

Poartă-ți crucea în lumină, stai sub candela Scripturii
Când tenebre au să vină, stai sub paza rugăciunii.

Poartă-ți crucea în dreptate căci dreptatea ta-i Isus
Iubește-L până la moarte fiindcă te-a iubit nespus.

Poartă-ți crucea în răbdare să aduci rod răbdător
Tatăl te va curăți să-I fi vas folositor.

Poartă-ți crucea în libertate, nu fii robul nimănui
Fii liber de-orice păcate, glorios spre cer să sui.

Poartă-ți crucea în credință, crede și nădăjduiește
Steagul sfânt de biruință Domnul ți-l făgăduiește.

Gabriela Bucur