Dumnezeul care nu te părăseşte niciodată

“Căci El însuşi a zis: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

Încotro se îndreaptă gândurile mele? Se îndreaptă ele către ceea ce a spus Dumnezeu sau către lucrurile de care mă tem? Doar repet ceea ce spune Dumnezeu sau învăţ să spun ceva după ce am auzit ce spune El? “El însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi».

Astfel că putem spune plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?»”. “Nicidecum n-am să te las” – în ciuda tuturor păcatelor, a egoismului, a încăpăţânării şi a nesupunerii mele. L-am lăsat eu într-adevăr pe Dumnezeu să-mi spună că nu mă va părăsi niciodată? Dacă am
auzit aceste cuvinte ale Lui Dumnezeu, atunci să le ascult din nou. “Cu nici un chip nu te voi părăsi.” Uneori nu greutăţile vieţii mă fac să cred că Dumnezeu mă va părăsi, ci munca de rând. Când nu există nici o dificultate mare de trecut, nici o viziune, nimic minunat sau frumos, ci doar zilele obişnuite care vin şi pleacă, pot eu auzi această promisiune a lui Dumnezeu în mijlocul acestor lucruri?

Noi avem ideea că Dumnezeu va face ceva excepţional, că El ne pregăteşte şi ne modelează mereu pentru vreun lucru extraordinar, dar, pe măsură ce continuăm să creştem în harul Său, descoperim că Dumnezeu Se slăveşte pe El însuşi aici şi acum, chiar în acest moment. Dacă ne bazăm pe asigurarea pe care ne-o dă Dumnezeu, primim o putere uimitoare şi învăţăm să cântăm în zilele şi pe căile obişnuite ale vieţii.

Oswald Chambers

Eşti epuizat spiritual?

„Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte”. (lsaia 40:28)

Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: „Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu. Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fii literalmente „supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El însuşi.

Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: „O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar amineşte-ţi că El este sursa puterii tale. „Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

Oswald Chambers

Dumnezeul meu

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, eu Te chem mereu.

Mai vino şi aprinde
Focul iubirii sfinte,
În inimă Tu să mi-l pui
Că vreau a Ta putere
În ceasul de veghere,
În DUH la ceruri să mă sui.

Ascultă-mi rugăciunea,
Să vadă toţi minunea,
Atunci când, Doamne, eu Te chem,
Că numai Tu-ai putere
Să dai celui ce-Ți cere,
Ca-n ceasul de veghere
Minuni să mai vedem.

Eşti singurul ce poate
Să îmi răspunzi în toate,
O, vino, Doamne, şi adu-mi
Răspuns şi rezolvare
Celor ce în pierzare
Se pierd şi se cufundă
În bezna negrei lumi.

Te chem, Te strig acuma,
Întinde, Doamne, mâna
Peste a Ta lucrare
Ce astăzi o cerem,
Prin binecuvântare, să vadă fiecare
Aicea, jos, sub soare,
Ce Dumnezeu avem.

Monica Schiersner 

Ps.139 (reflectie)

Dumnezeul mantuirii mele
Glasul mi se-ndreapta iar spre Tine
Spre Locasul dincolo de stele
Inspre Tronul Dragostei Divine

Preamarit sa fii in veci Parinte!
Pururi se sfinteasca  al Tau nume!
Legea-Imparatiei Tale sfinte
Sa-mi ghideze umbletul prin lume

Intr-o lume tot mai ticaloasa
Cand Cel Rau  cu-atatea ma incearca
Chiar de nu-nteleg tot ce m-apasa
Voia Ta in toate sa se faca!

Tu , ce ma cunosti in de aproape
Si-mi patrunzi neincatat gandirea
Chiar de merg la marginea de ape
Dreapta Ta i-mi da calauzirea

Nu-mi ajung cuvintele pe limba
Ca Le si cunosti atat de bine
Duhul Tau deasupra mea se plimba
Cand i-ti pui Tu mana peste mine

N-am nimic ascuns fata de Tine
M-ai tesut cu-atata pasiune
Doar un plod, dar Tu priveai la mine
Mi-ai dat chip si-am devenit minune

Orice suflet viu ce-apare ‘n lume
E minunea Dragostei Divine
E stiinta Sfantului Tau Nume
Ochii mei observa-aceasta bine

Domnul meu te rog i-mi cerceteaza
Gandurile…  pasii pribegiei…
Da-mi lumina… tine-mi mintea treaza,
Du-ma Tu pe Calea Vesniciei.

Daniel Hozan

Merg cu Isus

O, Doamne Isuse, pe Tine Te laud
Caci eşti Dumnezeul Măreţ.
Când faci Legământul cu mine prin Duhul
Mă-nalţi şi îmi dai mare preţ.

Şi inima mea este locul în care
Cel rău înşelare-a adus
Dar Isus, prin cruce, îmi dă liberare
Cuvânul în mine L-a pus.

Curaj, înainte cu Isus să mergem
El este mereu printre noi.
Zdrobind fortăreţe Lumina pătrunde
Victorii ne dă în război.

Nu vreau eu zadarnic să fac astăzi harul
De-aceea-L primesc ascultând
Căci Isus iertare, dreptate şi pace
Îmi dă dacă iert ca şi El.

Eu, Doamne, voi sta totdeauna-n spărtură
Acuma un zid să înalţ.
Căci harul Tău mare, văzut din Scriptură
Ne dă vindecare la toţi.

O, Doamne Isuse, pe Tine Te laud
Căci eşti Dumnezeul Măreţ.
Când faci Legământul cu mine prin Duhul
Mă-nalţi şi îmi dai mare preţ.

Hurdubae Grigore

Dumnezeul care nu te părăseşte niciodată

“Căci El însuşi a zis: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

Încotro se îndreaptă gândurile mele? Se îndreaptă ele către ceea ce a spus Dumnezeu sau către lucrurile de care mă tem? Doar repet ceea ce spune Dumnezeu sau învăţ să spun ceva după ce am auzit ce spune El? “El însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi».

Astfel că putem spune plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?»”. “Nicidecum n-am să te las” – în ciuda tuturor păcatelor, a egoismului, a încăpăţânării şi a nesupunerii mele. L-am lăsat eu într-adevăr pe Dumnezeu să-mi spună că nu mă va părăsi niciodată? Dacă am
auzit aceste cuvinte ale Lui Dumnezeu, atunci să le ascult din nou. “Cu nici un chip nu te voi părăsi.” Uneori nu greutăţile vieţii mă fac să cred că Dumnezeu mă va părăsi, ci munca de rând. Când nu există nici o dificultate mare de trecut, nici o viziune, nimic minunat sau frumos, ci doar zilele obişnuite care vin şi pleacă, pot eu auzi această promisiune a lui Dumnezeu în mijlocul acestor lucruri?

Noi avem ideea că Dumnezeu va face ceva excepţional, că El ne pregăteşte şi ne modelează mereu pentru vreun lucru extraordinar, dar, pe măsură ce continuăm să creştem în harul Său, descoperim că Dumnezeu Se slăveşte pe El însuşi aici şi acum, chiar în acest moment. Dacă ne bazăm pe asigurarea pe care ne-o dă Dumnezeu, primim o putere uimitoare şi învăţăm să cântăm în zilele şi pe căile obişnuite ale vieţii.

Oswald Chambers

Sfinţire imediată şi constantă

„Şi Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin.”

1 Tesaloniceni 5:23

Când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne sfinţească, suntem noi pregătiţi să facem faţă la ceea ce înseamnă cu adevărat acest lucru? Noi tratăm mult prea uşor termenul sfinţire. Suntem gata să plătim preţul sfinţirii? Ne va costa o îngustare puternică a tuturor intereselor noastre de pe pământ şi o extindere tot mai mare a interesului pentru lucrurile lui Dumnezeu.

Sfinţirea înseamnă a acorda toată atenţia punctului de vedere al lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca toată puterea trupului, a sufletului şi a duhului să fie ţinută şi păstrată numai pentru scopurile lui Dumnezeu. Suntem într-adevăr gata ca Dumnezeu să facă în noi lucrurile pentru care El ne-a pus deoparte? Şi apoi, după ce Şi-a terminat lucrarea în noi, suntem gata să ne punem pe noi înşine deoparte pentru Dumnezeu, exact aşa cum a făcut Isus? „Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei.” Motivul pentru care unii dintre noi n-am intrat în procesul sfinţirii este că n-am înţeles ce înseamnă sfinţirea din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Sfinţirea înseamnă să fim făcuţi una cu Isus. Astfel ca atitudinea care L-a călăuzit pe El să ne călăuzească şi pe noi. Suntem pregătiţi pentru ce ne va costa aceasta? Ne va costa tot ce nu este din Dumnezeu în noi.

Suntem pregătiţi să fim prinşi în amploarea rugăciunii apostolului Pavel din acest verset? Suntem pregătiţi să spunem: „Doamne, fă-mă atât de sfânt cât îl poţi Tu face sfânt pe un păcătos salvat prin har“? Isus S-a rugat ca noi să fim una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Caracteristica prezenţei Duhului Sfânt într-un om este puternica asemănare a acelui om cu Isus Cristos şi eliberarea de tot ce nu este ca El. Suntem gata să ne punem deoparte pentru slujirea Duhului Sfânt în noi?

Oswald Chambers

Este Domnul!

Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”loan 20:28

„Dă-Mi să beau.” Câţi dintre noi venim la Isus Cristos să ne potolim setea, când ar trebui ca noi să-I dăm Lui să bea? Noi ar trebui să dăm din preaplinul nostru acum, să ne dăruim până la ultima picătură, nu să luăm din El pentru a ne sătura pe noi.

„Voi îmi veţi fi martori” (Fapte 1:8) – aceasta înseamnă o viaţă de un devotament fără nici un compromis, nepătat, integru faţă de Domnul Isus, care să fie o satisfacţie pentru El oriunde ne-ar trimite.Fereşte-te de orice concurează cu loialitatea ta faţă de Isus Cristos. Cel mai mare rival al devotamentului faţă de Isus este slujirea pentru El. Este mai uşor să slujim decât să ne lăsăm sorbiţi până la drojdii. Scopul chemării lui Dumnezeu este mulţumirea Lui; noi nu suntem chemaţi să facem ceva pentru El.

Nu suntem trimişi să ne luptăm pentru Dumnezeu, ci să fim folosiţi de El în luptele Lui. Suntem noi mai devotaţi lucrării de slujire decât lui Isus Cristos?

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Păziţi prin Duhul

Şi întreg duhul vostru, sufletul şi trupul să fie păstrate fără vină. 1 Tesaloniceni 5:23.Bucureşti 2001

„Întreg duhul vostru…” Duhul Sfânt Îşi face marea lucrare misterioasă în zonele adânci ale personalităţii noastre, la care noi nu putem ajunge. Citiţi Psalmul 139; vorbele psalmistului vor să spună: „Tu eşti Dumnezeul zorilor. Dumnezeul nopţilor adânci, Dumnezeul vârfurilor munţilor şi Dumnezeul mării; dar, Dumnezeule, sufletul meu are orizonturi mai îndepărtate decât zorile, întunecimi mai adânci decât nopţile pământului, vârfuri mai înalte decât orice culme, adâncimi mai mari decât orice mare. Tu, care eşti Dumnezeul tuturor acestora, fii Dumnezeul meu. Eu nu pot ajunge la aceste înălţimi sau adâncimi; există motive pe care nu mi le pot explica, visuri la care nu pot ajunge. Dumnezeul meu. cercetează-mă!”

Credem noi că Dumnezeu ne poate păzi gândirea mult mai mult decât am putea s-o facem noi? Sângele lui Isus Cristos ne curăţă de orice păcat” Dacă acest verset se referă doar la păcatele de care suntem conştienţi, Dumnezeu să aibă milă de noi! Omul care a fost orbit de păcat va spune că el nu este conştient de păcat. Curăţirea de păcat ajunge până la cele mai mari înălţimi şi adâncimi ale duhului nostru dacă vom rămâne în lumină, aşa cum Dumnezeu este în lumină, şi însuşi Duhul care a hrănit viaţa lui Isus Cristos va hrăni şi viaţa duhului nostru. Numai atunci când suntem păziţi de Dumnezeu, prin sfinţenia uimitoare a Duhului Sfânt, duhul, sufletul şi trupul nostru sunt păstrate fără vină în ochii lui Dumnezeu, într-o integritate nepătată, până Ia venirea lui Isus.Noi nu lăsăm mintea noastră să stăruie aşa cum ar trebui asupra acestor adevăruri mari ale lui Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

O călăuză sigură

“Voi călăuzi pe orbi pe un drum pe care nu-l cunoşteau.” (Isaia 42.16)

Cum, Dumnezeul slavei este Acela care să servească de călăuză orbului?! Da, până la această însărcinare se coboară bunătatea Sa! Un orb nu poate găsi un drum pe care nu-1 cunoaşte. Chiar când îl cunoaşte, este încă greu pentru el să-l urmeze; dar trebuie neapărat să alunge gândul de a apuca pe un drum necunoscut, fără o călăuză. Din fire, noi suntem orbi cu privire la drumul mântuirii, dar Dumnezeu ne călăuzeşte la el. El însuşi ne duce spre el, apoi ne deschide ochii. Cât priveşte viitorul, toţi suntem orbi şi nu putem vedea ce va fi peste o ora. Dar Domnul Isus ne va călăuzi până la capătul călătoriei. Slăvit să fie Numele Său!

Noi nu putem şti pe unde va veni scăparea, dar El o ştie şi ne va călăuzi până vom scăpa de toate primejdiile. Ferice de acela care-şi pune mâna în aceea a Călăuzei divine şi îşi dedică calea şi pe sine însuşi în întregime Lui. Atunci El îi va lua în grijă toate căile; şi când îl va aduce acasă în slavă şi îi va deschide ochii să vadă calea pe care El i-a condus, ce cântec de laudă va cânta el, împreună cu atâţia alţii, măreţului Binefăcător! Doamne, călăuzeşte-l pe bietul tău copil orb în aceasta zi, pentru că eu nu-mi cunosc calea!

Charles Spurgeon