16 Septembrie

Părtaşi firii dumnezeieşti.” 2 Petru 1:4

Să fii părtaş firii dumnezeieşti nu înseamnă, desigur, să devii Dumnezeu. Acest lucru nu se poate întâmpla. Esenţa dumnezeirii nu poate fi împărtăşită de fiinţele create. Între creatură şi Creator trebuie să existe o prăpastie fixată în respectul esenţei. Dar, aşa cum primul om Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi noi, prin reînnoirea Duhului Sfânt, suntem făcuţi după chipul Celui Prea înalt într-un sens divin, şi suntem părtaşi firii dumnezeieşti. Suntem prin har, făcuţi ca Dumnezeu. „Dumnezeu este iubire” (1 loan 4:16). Noi devenim iubire: „oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu” (vers. 7). Dumnezeu este adevăr; noi devenim adevăr, şi iubim ceea ce este adevărat. Dumnezeu este bun, şi ne face buni prin harul Său, ca să devenim „cei cu inima curată”, care „îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).

Mai mult, devenim „părtaşi firii dumnezeieşti” într-un sens mai înalt — de fapt, într-un sens cât se poate de înalt, devenim absolut divini. Nu devenim noi mădulare ale trupului lui Christos? Da, acelaşi sânge care curge în cap curge şi în mână, şi aceeaşi viaţă care îl impulsionează pe Christos impulsionează şi poporul Său, fiindcă „voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). De parcă nu ar fi destul, suntem şi căsătoriţi cu Christos. El s-a legat de noi prin legământul dreptăţii şi credincioşiei, şi cel care se uneşte cu Domnul devine un singur trup cu El.

O, minunat mister! Noi îl privim, dar cine l-ar putea înţelege? Una cu Isus – mai aproape de El decât mlădiţa de butuc, suntem o parte a Domnului, a Mântuitorului şi Răscumpărătorului nostru! În timp ce ne bucurăm de acest lucru, să ne amintim că cei care sunt făcuţi „părtaşi firii dumnezeieşti” vor manifesta relaţia lor înaltă şi sfânta în părtăşia cu ceilalţi. Din umblarea lor zilnică şi vorbirea lor, va fi evident că ei au „fugit de stricăciunea care este în lume, prin pofte ” 02 [ Petru 1:4). O, dă-ne mai multă sfinţenie divină!

Meditaţii C. H. Spurgeon

In fiecare dimineata cu Isus

In fiecare dimineață cu Isus
Să incepem ziua noastră fiecare
Căci doar cu El vom birui
Și vom fi sus pe stânca cea ocrotitoare.

Să nu lăsăm o clipă garda jos
Căci si cel rău, e tot mereu în gardă
Să fim așa cum ne-a învățat Isus Hristos
Să nu găsească in noi vreo clipă oarbă.

Noi, cu Isus mereu vom birui
Căci El este inainte mergătorul
Pe unde noi vom trece ca să știi
A fost Isus Hristos biruitorul.

Doar El te înțelege prin ce treci
Și atunci când ești căzut, El te ridică
Să nu te temi că fi-vei biruit
Căci Domnul nu te lasă nici o clipă.

Acolo jos, in vale se coboară
Te ia pe brațul Său, te întărește
Tu ești copilul Lui și tu ai preț
Căci pentru tine are un viitor măreț
Căci Dumnezeu chiar te iubește.
Pe însuși Fiul Său a dat să moară
Pe cruce pentru tin, copil iubit
Si nu stiu pentru a câta oară
Să-ți spună cât ești tu de prețuit?

Ascultă a Lui șoaptă ce te indeamnă
Să vii la El cu viața ta așa cum ești
Căci doar așa El poate să lucreze
Și să te îmbrace cu puteri Dumnezeești.

Cornelia Moldoveanu

Schimbare radicală

TRECUTUL

Am fost târât pe drumul
Ce duce în neant
Mă înecase fumul
Din mediul aberant.

Credeam c-așa e bine
Petreceri s-am din plin
Să nu cunosc rușine,
Să n-am etern destin.

Mi se spunea că harul
Mă vrea și să-l accept
Dar mi-era plin paharul
De un lumesc concept.

Mergeam în locuri unde
Se veseleau cu vin
Și-n câteva secunde
Viața mi-era chin.

Mă invitau la Templu
Și eu râdeam de ei
Și n-am fost un exemplu
Voiam alți dumnezei.

Voiam distracții multe,
Sfidam pe Dumnezeu
Și îmi plăcea insulte
Să răspândesc mereu.

Așa mi-a fost trăirea
Lipsită de Cuvânt
Mă cucerise firea
Și goana după vânt.

PREZENTUL

Azi viața mi-este plină
De bucurii cerești
M-atinge o Lumină
Cu stări dumnezeiești.

Schimbare radicală
Am acceptat prin har
S-a vindecat o boală
De infernal coșmar.

Nu mai hrănesc mândria
Ci o arunc în vid
Nu-mi place teoria
Cu conținut perfid.

Mi-e inima legată
De-al meu Mântuitor
A fost descătușată
În beznă nu cobor.

Cu hrană sufletească
Hrănesc ființa mea
Și-i gata să primească
Ce Fiul vrea să dea.

Necazurile toate
Cu El le-mpart pe drum
Mi-a dat o demnitate
Cu un divin parfum.

Nu mai privesc în urmă
La stărea mea de-atunci
Ci merg cu sfânta turmă
Cântând prin văi și lunci.

A fost o dezlegare
Dintr-un vacarm lumesc
Și azi e-o sărbătoare
Ce tare o iubesc.

George Cornici

Comorile găsite…

Comorile găsite
Când la Isus ne-am dus
Sunt foarte îndrăgite
Ne fericesc nespus.

Aflat-am îndrumare
Spre traiul consacrat
Ca-n orice încercare
Să știm c-a înviat.

Ne-a spus că prin credință
Vedem splendori cerești,
Că sunt de trebuință
Forțe dumnezeiești.

A fost de prima dată
Când un mesaj divin
Ne-a cucerit și-ndată
Am zis: AMIN! AMIN!

Comori am strâns și-om strânge
În drum spre Canaan
Iubirea n-o vom stinge
E-un nesfârșit ocean.

Experiențe sfinte
Trăim cu El mereu
Mirabile cuvinte
Lumini sunt pe traseu.

Nimic nu se compară
Cu ce-am primit de Sus
În noi e-o primăvară
Și har din Rai adus.

Minunea transformării
E scump mărgăritar
Am dat răspuns chemării
Spre veșnicul hotar.

Nu umplem visteria
Cu zgura faimei reci
Comoară-i bucuria
De-a fi cu Fiu-n veci.

George Cornici