Ai Lui!

“Ai Tăi erau. şi Tu Mi i-ai dat” Ioan 17:6

Misionarul este omul pe care Duhul Sfânt la făcut să înţeleagă cuvintele: “Tu nu eşti al tău”. A spune “Nu mai sunt al meu” înseamnă a fi ajuns la o poziţie înaltă in nobleţea spirituală. Natura adevărată a vieţii, în goana de fiecare zi, se vede în predarea mea deliberata lui Isus Cristos, preferându-L pe El mai presus de orice altceva. Duhul Sfânt îmi prezintă natura lui Isus ca să mă facă una cu El, nu ca să devin un “trofeu” expus în vitrină. Domnul nostru n-a trimis în lucrare pe nici unul dintre ucenici pe baza a ceea ce a făcut El pentru ei.

Numai după înviere, când ucenici au înţeles, prin puterea Duhului Sfânt, cine era Isus cu adevărat, le-a spus El: “Duceţi-vă!””Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte…, nu poate fi ucenicul Meu”; nu e vorba că nu poate fi bun sau drept, ci că nu poate fi omul pe care Isus să scrie cuvintele Al Meu. Oricare dintre relaţiile pe care Domnul nostru le menţionează în versetul de mai sus poate fi o relaţie care concurează cu relaţia cu El. Poate prefer să-i aparţin mamei mele, soţiei mele sau mie însumi, in acest caz, Isus îmi spune: “Nu poţi fi ucenicul Meu”. Aceasta nu înseamnă că nu voi fi mântuit, ci înseamnă că nu pot fi pecetluit cu cuvintele Ai Lui.

Domnul face din ucenicii Săi proprietatea Sa. El devine răspunzător pentru ei. “îmi veţi fi martori.” Dorinţa din inima ucenicului nu este de a face ceva pentru Isus, ci de a fi o plăcere desăvârşită pentru El. Secretul unui misionar este acesta: “Eu sunt al Lui şi El Îşi împlineşte planurile prin mine”.

Fii cu totul al Lui!

Anunțuri

“Eu, într-adevăr… dar EL”

“Eu, într-adevăr, vă botez cu apă…” dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Matei 3:11

Am ajuns vreodată în viaţa mea să pot spune: ” Până nu vine momentul acela, nu voi şti ce înseamnă botezul Duhului Sfânt. “Eu, într-adevăr,” am ajuns la capăt şi nu mai pot face nimic; ,dar El” începe chiar de acolo; El face lucrurile pe care nu le poate face nimeni altcineva. Sunt pregătit pentru intervenţia Lui? Isus nu poate interveni câtă vreme există ceva în calea Lui, fie bun, fie rău. Când vine la mine, sunt eu pregătit ca El să scoată la lumină orice rău pe care l-am făcut? Exact acolo vine El, unde ştiu că nu sunt curat, iar unde cred că sunt curat, El Se va retrage.

Pocăinţa nu aduce sentimentul păcatului, ci un sentiment inexprimabil al nevredniciei. Când mă pocăiesc, înţeleg că sunt cu totul neajutorat şi ştiu cu toată fiinţa mea că nu sunt vrednic nici să-I duc încălţămintea. M-am pocăit eu în felul acesta sau mai am încă ideea că mă pot descurca singur? Motivul pentru care Dumnezeu nu poate veni în viaţa mea este că încă n-am ajuns la o pocăinţă deplină. “El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” Ioan nu vorbeşte despre botezul Duhului Sfânt ca despre o experienţă, ci ca despre o lucrare făcută de Isus Cristos. “El vă va boteza…” Singura experienţă de care sunt conştienţi cei care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt este experienţa sentimentului de absolută nevrednicie.

“Eu, într-adevăr” am fost cine am fost; “dar El” a venit şi s-a întâmplat un lucru minunat. Mergi până la limita unde tu nu mai poţi face nimic, dar unde El face totul.

Rugăciunea ascultată de Tatăl

“Tată, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat.” loan 11:41

Când Se roagă Fiul lui Dumnezeu. El este conştient de un singur lucru: de Tatăl Său. Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile Fiului Său şi, dacă Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, Tatăl va auzi întotdeauna rugăciunile mele. Dar eu trebuie să am grijă ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în trupul meu muritor.

“Trupul vostru este templul Duhului Sfânt”. “Betleemul” Fiului lui Dumnezeu. Are vreo şansă Fiul lui Dumnezeu să lucreze în mine? Simplitatea vieţii Fiului lui Dumnezeu se manifestă în mine aşa cum s-a manifestai şi în viaţa Lui trăită aici pe pământ? Când vin în contact cu evenimentele cotidiene ale vieţii în calitatea mea de fiinţă omenească obişnuită, se rosteşte în mine rugăciunea Fiului veşnic al lui Dumnezeu către Tatăl Său? În ziua aceea veţi cere în Numele Meu…”. In care zi? În ziua în care Duhul Sfânt a venit în mine şi m-a făcut în mod efectiv una cu Domnul meu.Este Isus Cristos mulţumit pe deplin în viaţa ta sau ai devenit un îngâmfat spiritual? Nu lăsa niciodată ca raţiunea să se impună şi să-L dea deoparte pe Fiul Iui Dumnezeu. Raţiunea este un dar pe care l-a dat Dumnezeu naturii umane; dar raţiunea nu este darul Fiului Său. Gândirea supranaturală este darul Fiului Său; de aceea, să nu punem niciodată raţiunea pe tronul vieţii noastre.

Fiul întotdeauna ll descoperă pe Tatăl; raţiunea nu L-a descoperit şi nu-L va descoperi niciodată pe Tatăl. Inteligenţa noastră obişnuită nu se închină niciodată lui Dumnezeu dacă nu este transformată prin locuirea în noi a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să avem grijă ca acest trup muritor să fie ţinut în ascultare perfectă de El, permiţându-I să lucreze prin el în fiecare moment. Trăim noi într-o asemenea dependenţă de Isus Cristos, încât viaţa Lui să se manifeste clipă de clipă în trupul nostru muritor?

Oswald CHAMBERS

La ceas de veghe

Ma mustr’un gand ca nu fac indeajuns,
pentru a Ta imparatie;
Ma mustr’un gand ca nu lucrez cu spor,
s-adun mai multe spice in ogor.

E soapta Duhului cel Sfant ce-mi da povata,
sa imi consum viata cu folos;
E Sfanta’nvatatura a Lui ce ma invata,
sa nu traiesc doar pentru’aicea jos.

Si’ncerc sa lupt cu fiecare zi ce trece;
sa adun bob cu bob in spic.
Si de-i furtuna, iar ispite vor sa ma incerce,
ma rog, si-i cer putere ca sa ma ridic.

Si fiecare zi, ce o traiesc, e’o lupta,
Dar zilnic, de ma bizui Doar pe El;
Teama, deznadejdea…nu ma mai framanta,
si’ntreaga mea viata nu imi mai e la fel…

Lory Robu 

Calea spre puritate

“Din inima omului ies…” Matei 15:18-20

La început ne încredem în ignoranţa noastră pe care o numim inocenţă, ne încredem în inocenţa noastră pe care o numim puritate: iar atunci când auzim aceste cuvinte aspre ale Domnului nostru, dăm înapoi şi spunem: “Dar nu am cunoscut niciodată nici unul dintre aceste lucruri îngrozitoare în inima mea”. Nu ne place ceea ce ne descoperă El. Dar ori Isus Cristos este autoritatea supremă peste inima omului, ori El nu merită să-i acordăm nici o atenţie.

Sunt eu pregătit să mă încred în discernământul Lui sau prefer să mă încred în ignoranţa mea inocentă? Dacă fac din inocenţa conştientă testul, este foarte posibil să ajung într-un punct unde mă voi cutremura descoperind că ceea ce a spus Isus Cristos este adevărat şi mă voi îngrozi de posibilităţile răului din mine. Cât timp rămân la adăpostul inocenţei, trăiesc într-un “paradis al proştilor”. Dacă încă n-am ajuns un ticălos, aceasta se datorează, pe de o parte, laşităţii şi, pe de altă parte, protecţiei oferite de viaţa civilizată: dar când stau gol înaintea lui Dumnezeu, descopăr că Isus Cristos are dreptate în diagnosticul pe care mi-l pune.

Singurul lucru care mă poate păzi este Răscumpărarea făcută de Isus Cristos. Dacă mă voi preda Lui, nu va trebui să experimentez niciodată posibilităţile îngrozitoare care zac în inima mea. Puritatea este prea în profunzime ca să pot ajunge la ea pe cale naturală. Dar când vine Duhul Sfânt, El aduce în centrul vieţii mele acelaşi Duh care S-a manifestat în viaţa lui Isus Cristos, adică Duhul Sfânt, care este de o puritate imaculată.

Oswald CHAMBERS

De n-ar fi coborât în lume

Faptele apostolilor cap.2:1-47

De n-ar fi coborât în lume
Duhul cel Sfânt să-și facă partea,
Zăceam și-acum pe căi străine
Robiți de patimi și-n  rușine,
Ne-ar fi păscut pururea moartea.

Dar Duhul Sfânt de la Rusalii  (Cincizecime)
Pe toți în lume-i cercetează…
Bărbați, femei, bătrâni, copii
Schimbă-ntristări în bucurii,
Când pe mulți robi eliberează.

De n-ar lucra Duhul în noi
O naștere duhovnicească
Am fi mereu pierduți și goi
Căzuți în groapa cu noroi
Învinși de firea prea firească.

Dar Duhul Domnului lucrează
Credința vie, pocăința
Ne ține conștiința trează
În întuneric luminează
Și ne aduce biruința.

De nu și-ar împlini menirea
Duhul prea Sfânt cum este scris
Cine-ar scăpa din rătăcirea
În care zace omenirea
Cine-ar ajunge-n Paradis?

Dar prin puterea Duhului
Sunt zilnic oameni înoiți
Salvați din jugul răului
Schimbați în chipul Fiului
Pentru vecie fericiți.

de Teodor Groza

Limbile de foc din cer

Cu toți stăteau în rugăciune
Sus, în odaie se aflau
De Domnul lor vorbeau de bine
Căci și acum se minunau

Era în Ziua Cincizecimii
Și oameni mulți s-au adunat
S-au dedicat toți rugăciunii
Așa cum Isus I-anvățat

Fierbinte cu toți se rugau
La Tatăl lor din cer de sus
Păcatele-și mărturiseau
Așa cum Domnul lor Le-a spus

Erau cu toții concentrați
La rugăciunea ce-o făceau
Căci într-un cuget adunați
Pe Domnul vieții, Îl slăveau

Deodata casa s-a umplut
De un sunte și de un vâjâit
Iar  limbi de foc toți au văzut
Ce peste ei s-au pogorât

Ei s-au umplut de Duhul Sfânt
Și-au început ca să vorbească
În multe limbi de pe pâmant
Corect, fără ca să greșească

Căci Duhul cel Sfânt Îi făcea
Să fie plini de-nvățătură
El, cu putere-i înzestra
Ca să zidească cu-a lor gură

Cei ce ascultau s-au minunat
De toate căte le-au văzut
Nicicând nu s-a mai întâmplat
Un lucru așa  neprevăzut

Atâtea limbi să se vprbească
Deodată, cu înțelepciune
Ca fiecare să găsesca
Zidire și îndemnuri bune

Dar unii batjocoritori
Râdeau de cei care au vorbit
Spuneu că-s de must băutori
Și nu credeau ce au rostit

Petru de jos s-a ridicat
Căci cleveteala nu-i plăcea
Și-nspre mulțime s-a uitat
Și-a început a-i apăra

El tuturor le-a arătat
Că e a Duhului lucrare
Și era foarte adevărat
Cuprinși să fie de mirare

Dar Domnul lor așa Le-a spus
Căci Duhul Îi va însoți
S-ajunga-n cer la Tatăl sus
Și să trăiască-n veșnicii

Apoi Petru i-a ăndemnat
Pe toți ca să se pocăiască
Să se boteze i-anvățat
Etern, la ceruri să trăiască.

Florenta Sarmasan

Viaţa veşnică

„Dar rămâneţi în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

Luca 24:49

Ucenicii trebuiau să aştepte în Ierusalim până în ziua Cincizecimii nu doar pentru pregătirea lor; ci trebuiau să aştepte până când Domnul avea să fie cu adevărat glorificat. Ce s-a întâmplat imediat ce a fost El glorificat? “Odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Fapte 2:33). Paranteza din loan 7:39 („Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese proslăvit“) nu se aplică la noi: Duhul Sfânt a fost dat.

Domnul este glorificat; aşteptarea depinde nu de providenţa lui Dumnezeu, ci de pregătirea noastră spirituală.Influenţa şi puterea Duhului Sfânt erau la lucru şi înainte de Cincizecine, dar El nu era aici. Imediat ce Domnul nostru a fost glorificat şi înălţat, Duhul Sfânt a venit în lume şi de atunci El este aici. Trebuie să primim revelaţia că El este aici. Primirea Duhului Sfânt este atitudinea permanentă a unui credincios. Când primim Duhul Sfânt, primim o viaţă plină de putere de la Domnul cel înălţat.

Nu botezul Duhului Sfânt îi schimbă pe oameni, ci puterea lui Cristos cel înălţat care vine în viaţa oamenilor prin Duhul Sfânt face schimbarea. Noi separăm prea des lucrurile pe care Noul Testament nu le separă niciodată. Botezul Duhului Sfânt nu este o experienţă separată de Isus Cristos, ci este dovada înălţării lui Cristos. Botezul Duhului Sfânt nu te face să te gândeşti la Timp sau la Eternitate, ci este un uimitor şi glorios acum. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine” (loan 17:3). Începe să-L cunoşti pe Dumnezeu acum şi nu vei termina niciodată.

Oswald CHAMBERS

Cu Domnul

Cu Domnul merge-voi ‘nainte
Pe calea sfânt-a nemuririi,
Căci El, ca un Preabun Părinte
M-aşteaptă-n Țara Fericirii!

Îmi pregăteşte loc de cinste
Pe tronul Maiestății Sale
Şi-mi va schimba clipele triste
În veşnicii de sărbătoare!

Mă poartă pe-al Său braț puternic
Prin arşiță şi vreme bună,
Dar eu, deşi nu mă simt vrednic,
Mai stau săpat în a Sa mână!

Căci El nu-i om, ca să îmi țină
În seamă-al meu păcat cumplit,
Căci ştie că sunt din țărână
Şi de El am fost plămădit.

M-a frământat cu a Sa mâna
Ca să mă fac-un vas de preț,
În noaptea rece, în furtună,
Să dobândesc un loc măreț!

Credeam că Domnul îmi vrea răul,
Credeam că El m-a lepădat,
Credeam că mă aşteaptă hăul,
Dar iată, că El m-a salvat;

Mă întristam văzând cântarul,
Cu anevoie îl urcam
Şi aşteptam în rugă harul
Să mă-ntărească când slăbeam.

Am spus că de mă treci prin ape,
Mă ameninți, mă pedepseşti,
Căci nu vedeam că-mi eşti aproape
Şi îmi arăți cât mă iubeşti!

Tânjeam de dor în toi de noapte,
Să te revăd, să te-ntâlnesc,
Să-ntreb de ce mă-ncerci în toate
Şi-atâtea valuri mă lovesc…

Dar astăzi stau răpus, pe gânduri,
Plângând în hohot, te slăvesc
Şi-n aceste puține rânduri
Cu dragoste Îți mulțumesc!

Căci ştiu ca de-Ți trimiți Tu valul
Să pustiască ființa mea,
Mă mai iubeşti, şi îmi dai harul
Pe Tine să Te pot avea!

Îmi dai acea nădejde vie
Că încă Îți pasă de mine
Şi nu mai pot de bucurie
Că-n încercări Te am pe Tine!

Atuncea ştiu Isus prea bine
Că Tu încă nu mai lăsat,
Ci îmi arăți cu drag stăpâne
Semnul că nu m-ai lepădat…

Ce mare eşti, Preasfânt în toate,
Ce minunat lucrezi cu noi,
Să înțeleg că-n miez de noapte
Eu nu sunt singur, suntem doi!

Tu eşti prezent când se ridică
Talazuri înspumate-n mări
Şi strigi din nou: „Nu-ți fie frică,
Eu merg pe-a mărilor cărări!

Eu vin la Tine în bărcuță,
Furtuna o voi potoli,
Şi cu credința ta micuță
Din ape te voi izbăvi!

Ajungi degrab’ pe Țărmul veşnic,
Coruri de îngeri ți-or cânta,
Iar Dumnezeul cel puternic
Îşi va întinde-aripa Sa

Peste ființa ta uscată
De valuri, vânturi, şi furtuni
Ce te-au lovit cândva, dar iată,
Tu porți a cerului cununi!

Aceasta îți va fi răsplata
Pentru tot ce tu ai lucrat,
Dar luptă-te acum, fii gata,
Fii gata pentru secerat!”

Curând începe secerişul,
Hristos va strânge în grânar
Ce-a semănat, suind urcuşul
Din Golgota, de pe calvar.

Curând a Sale oşti din ceruri
Se vor uimi, când vor vedea
Urmând pe Miel, în albe stoluri,
Înspre Împărăția Sa,

O Porumbiță preacurată
Cu-un sfânt veşmânt împărătesc,
Plutind pe bolta înstelată,
Printre luceferi ce lucesc,

Spre Țara dorurilor sfinte,
Ierusalimul aşteptat,
Unde Iehova e Părinte
Poporului răscumpărat,

Mireasa Lui cea Preaiubită
Pecetluită cu Duh Sfânt,
De arşiță şi vânt lovită,
Însă acum, în glas de cânt,

Îşi va cânta cântarea nouă,
Cântarea blândului Isus,
Curată ca stropii de rouă,
Cu nişte versuri de nespus,

Cu melodii aşa bogate,
Aşa frumoase armonii,
Acolo-n slăvile înalte
Unde Mesia va domni!

Cântând mereu cu alăute
Pe Marea de cristal, în cor
Purtând un Nume pe-a lor frunte,
Vor lăuda pe Salvator!

Aceasta va fi răsplătirea
Aleşilor de-aici, de jos
Când vor gusta ce-i nemurirea
În Țara Marelui Hristos!

Valentin Ilisoi