Momentul întoarcerii din drum

„Voi nu vreţi să vă duceți?”

loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL” Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos, dar nu umblă cu El.

Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos.

Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu EL. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

Oswald Chambers

Reclame

Mă însoțești oriunde-aș fi…

Oriunde-aș fi mă însoțești
Îmi dai pe drum orientare
Să merg spre zările cerești
Cu bucurie și cântare.

Prezența Ta îmi este far
Când neguri vin să mă inunde
Găsesc cărarea spre altar
Lumina vieții mă pătrunde.

Oriunde-aș fi: prin văi, prin munți
Motive nu-s să-mi fie frică
Peste prăpăstii Tu-mi faci punți
Sporești puterea ce-a fost mică.

Mă poartă pașii prin deșert
Ce, parcă, nu se mai termină
Dar paza Ta e lucru cert
Privirea-Ți dulce mă alină.

Când mă învăluie-ncercări
Tu nu mă lași în întristare
Ci mă inunzi cu sfinte stări
O, Fiu preasfânt ce-aduci scăpare.

Cuptorul? Știu că mă așteaptă
Să trec prin foc, la test să trec
În orice loc mai urc o treaptă
Spre Paradis, nu spre eșec.

Departe de cei dragi de-acasă
Singur nu sunt. Nu! Niciodat’!
Chiar greutatea care-apasă
Minune! S-a mai ușurat.

Mă însoțești oriunde-aș fi
În lumea legilor precare
Că ești cu mine zi de zi
Ți-aduc, Isuse, adorare.

George Cornici

Straine

Straine care mergi pe cale
Ce greu strabati pustiul dum
Cu spini si lacrimi pe carare
Te pleci mereu in rugaciuni

Te prind fiorii deznadejdii
Ca nu vei rezista pe drum
Si plangi puterea ta slabeste
In jurul tau e numai scrum

Ai vrea sa simti o alinare
Dar cei pe care ii iubesti
Cu loviturile amare
Mereu pe tine te zdrobesc

Ai vrea gandirea ta ciudata
Ca sa ti-o schimbi cum e a lor
Sa-mpaci pe toti cu-a ta traire
Dar El te vrea biruitor.

Si-apoi cand singur pe carare
Tu ai ramas amicul meu
Sa stii ca prietenul pe cale
Ramane vesnic Dumnezeu

Si in nevoi, si-n suferinta
Cand esti bolnav si apasat
Cand nimeni nu-ti mai leaga rana
Isus vegheaza ne-ncetat.

Cand lipsa duci de bani si paine
Te-ncrede-n Domnul Dumnezeu
Caci El pe-ai Lui, nu-i lasa singuri
Isus vegheaza tot mereu.

Cand esti lovit cu vorbe grele
Si suferi pentru pocainta
Nu trambita si povesti
Ci stai mereu in umilinta

Caci daca mangaiat vei vrea
Pe-acest manant cu dulci Cuvinte
Rasplata-n cer nu vrei avea
Ci rabda, taci si mergi-nainte.

Cand ai gresit te recunoaste
Si plangi si roaga. te cu jar
Marturisindu-ti a ta vina
Isus te iarta-n al sau har

Caci lut iti e a ta faptura
Si lutu-i prelucrat in foc
Si iar cu apa modelarea
Pana Isus in vas ia loc.

Nu te gandi ca-ta tarie
Te va tinea in val viteaz
Vegheaza azi cu bucurie
Caci nu stii clipa de necaz

Si-atunci vei intelege toate
Cand te-ai vazut biuitor
Pe fratii care-au mers pe coate
Dispretuindu-i barfitor

Vei intelege de ce altii
Cu lacrimi drumul l-au brazdat
Ca sora lor a fost necazul
Suspinul ce azi l-au uitat

Caci Domnul Sfant cu-a Lui iubire
Dreptate sfintilor va face
Si lacrima din ochi va sterge
Acelor ce-au stiut a tace.

Iubind sa mergem drept pe cale
Si-n fapte noi sa Il urmam
Dispretuiti, loviti pe cale
Asa cu El ne-asemanam

Dar va veni o zi cand cerul
Cu –a lui puteri va fi zdrobit
Pamantul, focu-l va cuprinde
Si vom zbura in infinit.

Doar cei ce n-au glumit in viata
Cu pocainta din scripturi
Traind prin Duhul Sfant povata
Si straruind in rugaciuni.

Anonim 

El e unic drum spre Soare!

S-a născut Mântuitorul,
A venit jos pe pământ.
El, Isus – e Salvatorul!
El e unic drum spre cânt!

El e unic drum spre Soare!
El e unic drum spre Cer!
Prin El, Țara în splendoare
Nu-i enigmă, nu-i mister.

Nu e basm, fantasmă faină
Ci-i un loc, ce-i pregătit
Pentru acei ce alba haină
Au îmbrăcat și s-au sfințit.

Ascultă Vestea tu, acel
Ce crezi că tot e aici și acum. . .
-Se coborî din cer, ca Miel
Să-ți scape sufletul pe drum!

Să-ți salveze astăzi viața!
Poate n-or mai fi chemări. . .
Căci curând e Dimineața
Și zbura-vom înspre zări,

De nevisat, neînchipuit,
De neimaginat, ce-așteaptă
Pe-ai Săi, deci vin’ acum grăbit!
Predăte Lui! Azi te deșteaptă!

Mărețe străluciri lăsata
Și veni umil, supus. . .
Să scăpăm de judecată,
Să avem un nume Sus.

În Univers chemări răsună:
Veniți la Masa Mea! Veniți!
Ascultați Vestea cea bună
Auziți? – Grăbiți! Grăbiți!

E ceva mai prețios –
Decât Vestea Mântuirii?
Ea e prin Isus Hristos,
El – e Calea fericirii! ! !

El e unic drum spre Soare!
El e unic drum spre cânt!
S-a născut Mântuitorul. . .
A venit jos, pe pământ. . .

Lidia Cojocaru 

Alături de tine

Sunt Tatăl tău ce te iubește
Cununa vreau să-ți dăruiesc
O clipă stai și te oprește
Ce mult aștept să îți vorbesc.

Iubirea curge înspre tine
Ai fost și ești de preț mereu
Nu asculta șoapte străine
Ce te despart de Dumnezeu.

N-aștept să faci fapte mărețe
Lucrări cu care te supun
Ci să Mă recunoști în toate
Să-ți fiu alături pe-al tău drum.

Nu vreau strădanii chinuite
În legea morții să te zbați
Ci vreau să ai zidiri rodite
Prin legea vieții să străbați.

Nădejdea vin să-ți dăruiesc
Credința pentru veșnicie
Făptura-ți nouă să zidesc
Cu pace și în bucurie.

Grigore Hurdubae

Nu este niciun Har mai mare

Nu este niciun Har mai mare
Și nicio viață mai frumoasă,
Decât ca jos, aici sub soare,
Chiar dacă viața-i trecătoare,
Tu să aspiri spre Sfânta Casă!

Nu este umblet mai frumos
Și nici trăire mai aleasă,
Decât ca frate cu Hristos,
C-un trai, cuvânt și gând frumos,
Să trăiești jos ca și Mireasă!

Nu e niciunde-n lume trai,
Nici suflet și pas mai voios,
Decât când tu dai tot ce ai
Și ții cărarea către rai,
Chiar și pe drum anevoios!

Nu este viitor frumos
Acel clădit pe bani și-avere,
Ci-atunci când Stânca e Hristos,
Când mergi pe drumul Său pe jos,
Cu râvnă și primind Putere!

Și nu e-n lume răsplătire,
Mai mare, sfântă și bogată,
Ca cea primită la venire
Și la măreața întâlnire
A Lui Hristos cu-a Lui Mireasă!

Curcanu Mihaela-Naomi

Momentul întoarcerii din drum

„Voi nu vreţi să vă duceți?”

loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL” Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos, dar nu umblă cu El.

Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos.

Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu EL. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

Oswald Chambers

De-as mai avea o viata

De-as mai avea o viata de dragul Tau sa cant,
Sa nu-mi ajunga anii cu zilele lor bune,
Sa pot atinge cerul din margini de pamant,
Si sa-Ti cersesc iubirea precum un colt de paine,
-Isuse, drag Isuse aceasta eu as vrea
De-as mai avea o viata, dar n-o mai pot avea…

De-as mai avea o cruce peste trecut s-o pun,
Sa nu-mi aduc aminte de-amara neascultare,
Sa-mi strang la piept dusmanii pe-al mantuirii drum,
Si sa mai plang odata la sfintele-Ti picioare,
-Isuse, scump Isuse aceasta eu as vrea
De-as mai avea o cruce, dar n-o mai pot avea…

De-as mai avea un nume de sfant adevarat,
Sa nu carteasca nimeni ca-l port si nu iau seama,
Sa-mi implinesc menirea cu cinste de-mparat,
Si sa-mi pastrez credinta primita de la mama,
-Isuse drag Isuse aceasta eu as vrea
De-as mai avea un nume, dar nu-l mai pot avea…

De-as mai avea o jertfa spre Templu si Altar,
Sa nu-mi patez privirea prin patimi si ispite,
Sa-mi fac din biruinta o tinta si-un hotar,
Sa urc fara de vreascuri si focuri si cutite,
-Isuse, scump Isuse, aceasta eu as vrea
De-as mai avea o jertfa, dar n-o mai pot avea…

De-as mai avea un suflet si-apoi fara de el,
Sa numai trec prin groapa de dupa-nmormantare,
Sa pot trai o mie de vieti in acest fel,
Si sa pasesc in Slava pe urma urmei Tale,
-Isuse, drag Isuse, aceasta eu as vrea
De-as mai avea un suflet, dar nu-l mai pot avea…

Dorel Sima

Biletul de drum

Mi-ai dat biletul meu
S-ajung în paradis;
Mi-ai spus ca să-l păstrez,
Dar să nu-l ţin ascuns.

Mi l-ai plătit chiar Tu
Căci rău Ţi-a mai părut
Ca să mă vezi cazut
Plătind, amar tribut.

M-ai  dezlegat din laţ
Şi liber sunt acum
Purtând cu drag la mine,
Biletul meu de drum…

Mi-ai spus să port biletul
Şi-aici jos, pe pământ
Să mă mândresc cu el,
Să nu îl ţin ascuns.

Mai ai încă bilete
La poarta cea îngustă
Căci poarta cea de Har
Mai e deschisă, încă.

Când va suna plecarea
Spre Cer, spre Paradis,
Vor da cu toţi năvala
La poarta ce-ai deschis;

Dar timpul zburător
Nu va mai fi cu toţi
Şi vor plăti tribut
Amar, şi nemilos.

De-aceea, ia-ţi bilet
Acuma, cât mai poţi
Să poţi urca în rai,
Să nu rămâi pe jos.

Gigi Stanciu