Hai să ne oprim din drum

Hai să ne oprim din drum
La un popas de cercetare
Căci nevoia de acum
Cere, impune consacrare!

Totul e „frumos și bine”
Și „frumosul” ia amploare,
Numai, dacă Domnul vine,
Câți mai au ceva-n „ulcioare”? !

O, ce predici, ce cântare!
Totul pare-așa frumos,
Dar nu-i binecuvântare,
Căci nu-i „Focul” lui Hristos!

Mă îngrozesc parcă de-acele
Multe „activități frumoase”
Și programe căldicele
Cu lucrări religioase,

Ce-ți adorm așa ușor
Cugetul în mreaja firii
De rămâi nepăsător
La cerința Mântuirii!

Afară-i prăpăd și lacrimi
Și durere câtă vrei
Înăuntru-i foc de patimi
Căci creștinii-s „căldicei”…

Ce-ai să faci Doamne cu acei
Ce nu-și pot birui firea
Nici chiar dacă pentru ei
Îți încetinești venirea? !

Doamne, ne întristează starea
În care-am ajuns și vrem
Să ținem mai ferm „cărarea”
Numai, Doamne, nu putem!

Ne oprim aici, pe loc
Și-Ți cerem într-o suflare,
Să reverși divinu-Ți Foc
Peste orice Adunare,

Peste „mic” și peste „mare”
Pân` la margini de pământ;
Botezând pe fiecare
Cu foc și cu Duhul Sfânt”!

Ioan Hapca

Cand valurile vin

Cand valurile vin sa-mi ameninte familia
Ajuta-ma, Doamne, sa imi construiesc
Un zid de-aparare prin a mea rugaciune
Ce-o inalt catre Tine, Parinte ceresc.

Cand fiara durerii racneste puternic
Si vrea sa ne sfasie pan’ la mormant
Ajuta-ma sa-mbrac armura credintei,
Plecat pe genunchi, prin Duhul tau Sfant.

Cand negura noptii ne-ntuneca calea
Si vrea sa ne-ntoarca din drum inapoi
Ajuta-ma, Doamne, sa fiu o lumina
Pentru toti acei care sunt in nevoi.

Cand vine tristetea sa ne ia bucuria
Si vrea sa ne puna pe toti la pamant
Planteaza in noi mai adanc vesnicia
Sa fim fericiti toti prin al tau Cuvant.

Si-n clipa in care suntem la rascruce
Si nu stim pe ce drum sa inaintam
Ne fii calauza pe drum inainte,
Condu-ne pe calea ta, noi te rugam.

Cand valurile vin sa ne amentinte
Azjuta-ne Doamne sa ne construim
Un zid de-aparare prin a noastra rugaciune
Ce-o inaltam catre Tine, Parinte sublim.

Ghiran Samuel 

Aş vrea…

Aş vrea să scriu de bucurie
În orice zi pe drum cu flori
Căci ştiu că sus in veşnicie
Exist-o Tară fără nori,

Aş vrea să scriu de veselie,
De zări albastre, de splendori
Când se înaltă cu furie
Apele ‘nvolburate-n mări.

Aş vrea să scriu… însă furtuna
Se-abate parcă tot mai des
Ca să-mi incerce iar tărâna
Cu lucruri de ne-înțeles.

Aşa năvalnică se-avântă
Orice să-ndoaie-n al ei drum
Şi-adesea parcă mă-nspăimântă
Când se preface totul scrum

Se-nalță valul cu putere,
Se clatină al meu catarg
În noaptea plină de mistere
Atâtea vase când se sparg,

Atâți corăbieri când lasă
Luntrea să cadă-n apă jos,
Cum să vâslesc s-ajung acasă
În Țara Marelui Hristos?

De nu se află El la cârmă,
De nu-L am pe El Căpitan
Dispare barca fără urmă
Scufundată de satan…

Dar vino Tu, Domn al Dreptății
Să mustri valuri şi furtuni
Să potolesti marea vieții
Şi-n jurul Tău să ne aduni,

Să strige astăzi fiecare
Cum altădată s-a strigat:
Ce fel de Om e-Acesta oare?
Căci, iată că L-a ascultat

Furtuna grea, ne-nduplecată
Şi vântul cel infricoşat
Când marea era inspumată,
Dar cu putere le-a certat!

Ce fel de Om e-Acesta oare
De Il ascultă negreşit
Cancerul şi-orice tumoare
Când cu putere-a poruncit?

La El se vindecă leprosul
Şi orbii-şi capătă vederea,
El le dă surzilor auzul,
Iar morților dă învierea!

El este Cel născut în iesle,
Lăstar dintr-un pământ uscat,
El este-a lui Isai Odraslă,
E Cel ce crucea ne-a purtat!

Prin a Lui răni avem iertare
Şi vindecare în dureri,
El este Medic sfânt şi mare,
El poartă a noastre poveri!

El este Calea şi Viața,
E Adevărul întrupat,
Doar El aduce dimineața
Poporului răscumpărat,

Acelora ce dorm sub glie
Tot aşteptând cerescul glas
Să-i transforme ca pe Ilie
Când vine-al întâlnirii ceas!

Atunci, nu va mai fi durere,
Nici plâns, căci toate-au luat sfârsit,
Ci Duhul Sfânt cu-a Sa putere
Va fi cu-acei ce-au biruit!

Atunci şi Unsul, Împăratul
Îşi va lua partea cu cei mari
Şi va domni, căci nimeni altul
Nu are brațe aşa tari

Prin care să salveze-o lume
De iad, de veşnica pierzare
Şi să Îşi facă un renume
Cu o oştire-n sărbătoare!

Aşa va fi când fericirea
Va triumfa in necuprins
Unde domni-va doar iubirea
Acelui ce e neînvins!

Aşa ne spune sfânta carte,
Aşa de mult noi aşteptăm,
Un loc, o Veşnică Cetate
Spre care să ne înăltăm!

Valentin Ilisoi 

Momentul întoarcerii din drum

„Voi nu vreţi să vă duceți?”

loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL” Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos, dar nu umblă cu El.

Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos.

Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu EL. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

Oswald Chambers

Mă însoțești oriunde-aș fi…

Oriunde-aș fi mă însoțești
Îmi dai pe drum orientare
Să merg spre zările cerești
Cu bucurie și cântare.

Prezența Ta îmi este far
Când neguri vin să mă inunde
Găsesc cărarea spre altar
Lumina vieții mă pătrunde.

Oriunde-aș fi: prin văi, prin munți
Motive nu-s să-mi fie frică
Peste prăpăstii Tu-mi faci punți
Sporești puterea ce-a fost mică.

Mă poartă pașii prin deșert
Ce, parcă, nu se mai termină
Dar paza Ta e lucru cert
Privirea-Ți dulce mă alină.

Când mă învăluie-ncercări
Tu nu mă lași în întristare
Ci mă inunzi cu sfinte stări
O, Fiu preasfânt ce-aduci scăpare.

Cuptorul? Știu că mă așteaptă
Să trec prin foc, la test să trec
În orice loc mai urc o treaptă
Spre Paradis, nu spre eșec.

Departe de cei dragi de-acasă
Singur nu sunt. Nu! Niciodat’!
Chiar greutatea care-apasă
Minune! S-a mai ușurat.

Mă însoțești oriunde-aș fi
În lumea legilor precare
Că ești cu mine zi de zi
Ți-aduc, Isuse, adorare.

George Cornici

Straine

Straine care mergi pe cale
Ce greu strabati pustiul dum
Cu spini si lacrimi pe carare
Te pleci mereu in rugaciuni

Te prind fiorii deznadejdii
Ca nu vei rezista pe drum
Si plangi puterea ta slabeste
In jurul tau e numai scrum

Ai vrea sa simti o alinare
Dar cei pe care ii iubesti
Cu loviturile amare
Mereu pe tine te zdrobesc

Ai vrea gandirea ta ciudata
Ca sa ti-o schimbi cum e a lor
Sa-mpaci pe toti cu-a ta traire
Dar El te vrea biruitor.

Si-apoi cand singur pe carare
Tu ai ramas amicul meu
Sa stii ca prietenul pe cale
Ramane vesnic Dumnezeu

Si in nevoi, si-n suferinta
Cand esti bolnav si apasat
Cand nimeni nu-ti mai leaga rana
Isus vegheaza ne-ncetat.

Cand lipsa duci de bani si paine
Te-ncrede-n Domnul Dumnezeu
Caci El pe-ai Lui, nu-i lasa singuri
Isus vegheaza tot mereu.

Cand esti lovit cu vorbe grele
Si suferi pentru pocainta
Nu trambita si povesti
Ci stai mereu in umilinta

Caci daca mangaiat vei vrea
Pe-acest manant cu dulci Cuvinte
Rasplata-n cer nu vrei avea
Ci rabda, taci si mergi-nainte.

Cand ai gresit te recunoaste
Si plangi si roaga. te cu jar
Marturisindu-ti a ta vina
Isus te iarta-n al sau har

Caci lut iti e a ta faptura
Si lutu-i prelucrat in foc
Si iar cu apa modelarea
Pana Isus in vas ia loc.

Nu te gandi ca-ta tarie
Te va tinea in val viteaz
Vegheaza azi cu bucurie
Caci nu stii clipa de necaz

Si-atunci vei intelege toate
Cand te-ai vazut biuitor
Pe fratii care-au mers pe coate
Dispretuindu-i barfitor

Vei intelege de ce altii
Cu lacrimi drumul l-au brazdat
Ca sora lor a fost necazul
Suspinul ce azi l-au uitat

Caci Domnul Sfant cu-a Lui iubire
Dreptate sfintilor va face
Si lacrima din ochi va sterge
Acelor ce-au stiut a tace.

Iubind sa mergem drept pe cale
Si-n fapte noi sa Il urmam
Dispretuiti, loviti pe cale
Asa cu El ne-asemanam

Dar va veni o zi cand cerul
Cu –a lui puteri va fi zdrobit
Pamantul, focu-l va cuprinde
Si vom zbura in infinit.

Doar cei ce n-au glumit in viata
Cu pocainta din scripturi
Traind prin Duhul Sfant povata
Si straruind in rugaciuni.

Anonim 

El e unic drum spre Soare!

S-a născut Mântuitorul,
A venit jos pe pământ.
El, Isus – e Salvatorul!
El e unic drum spre cânt!

El e unic drum spre Soare!
El e unic drum spre Cer!
Prin El, Țara în splendoare
Nu-i enigmă, nu-i mister.

Nu e basm, fantasmă faină
Ci-i un loc, ce-i pregătit
Pentru acei ce alba haină
Au îmbrăcat și s-au sfințit.

Ascultă Vestea tu, acel
Ce crezi că tot e aici și acum. . .
-Se coborî din cer, ca Miel
Să-ți scape sufletul pe drum!

Să-ți salveze astăzi viața!
Poate n-or mai fi chemări. . .
Căci curând e Dimineața
Și zbura-vom înspre zări,

De nevisat, neînchipuit,
De neimaginat, ce-așteaptă
Pe-ai Săi, deci vin’ acum grăbit!
Predăte Lui! Azi te deșteaptă!

Mărețe străluciri lăsata
Și veni umil, supus. . .
Să scăpăm de judecată,
Să avem un nume Sus.

În Univers chemări răsună:
Veniți la Masa Mea! Veniți!
Ascultați Vestea cea bună
Auziți? – Grăbiți! Grăbiți!

E ceva mai prețios –
Decât Vestea Mântuirii?
Ea e prin Isus Hristos,
El – e Calea fericirii! ! !

El e unic drum spre Soare!
El e unic drum spre cânt!
S-a născut Mântuitorul. . .
A venit jos, pe pământ. . .

Lidia Cojocaru 

Alături de tine

Sunt Tatăl tău ce te iubește
Cununa vreau să-ți dăruiesc
O clipă stai și te oprește
Ce mult aștept să îți vorbesc.

Iubirea curge înspre tine
Ai fost și ești de preț mereu
Nu asculta șoapte străine
Ce te despart de Dumnezeu.

N-aștept să faci fapte mărețe
Lucrări cu care te supun
Ci să Mă recunoști în toate
Să-ți fiu alături pe-al tău drum.

Nu vreau strădanii chinuite
În legea morții să te zbați
Ci vreau să ai zidiri rodite
Prin legea vieții să străbați.

Nădejdea vin să-ți dăruiesc
Credința pentru veșnicie
Făptura-ți nouă să zidesc
Cu pace și în bucurie.

Grigore Hurdubae

Nu este niciun Har mai mare

Nu este niciun Har mai mare
Și nicio viață mai frumoasă,
Decât ca jos, aici sub soare,
Chiar dacă viața-i trecătoare,
Tu să aspiri spre Sfânta Casă!

Nu este umblet mai frumos
Și nici trăire mai aleasă,
Decât ca frate cu Hristos,
C-un trai, cuvânt și gând frumos,
Să trăiești jos ca și Mireasă!

Nu e niciunde-n lume trai,
Nici suflet și pas mai voios,
Decât când tu dai tot ce ai
Și ții cărarea către rai,
Chiar și pe drum anevoios!

Nu este viitor frumos
Acel clădit pe bani și-avere,
Ci-atunci când Stânca e Hristos,
Când mergi pe drumul Său pe jos,
Cu râvnă și primind Putere!

Și nu e-n lume răsplătire,
Mai mare, sfântă și bogată,
Ca cea primită la venire
Și la măreața întâlnire
A Lui Hristos cu-a Lui Mireasă!

Curcanu Mihaela-Naomi

Momentul întoarcerii din drum

„Voi nu vreţi să vă duceți?”

loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL” Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos, dar nu umblă cu El.

Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos.

Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu EL. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

Oswald Chambers