Disprețuit şi părăsit de oameni

Disprețuit şi părăsit de oameni,
Om al durerii, cu suferința obişnuit,
Ducea Isus cu greu crucea şi spinii,
Din dragoste, El pentru noi a suferit.

El a crescut ca o odraslă slabă,
Ca un lăstar dintr-un pământ uscat,
Nu avea strălucire să ne-atragă,
În seamă noi pe El nu L-am băgat.

Dar totuşi El, a noastre suferințe,
Asupra Lui le-a luat şi le-a purtat,
Şi prin a Sale răni ce erau sfinte,
Am fost tămăduiți şi vindecați.

Dar El era străpuns pentru păcate,
Zdrobit pentru a noastre fărdelegi,
Pedeapsa care nouă ne-a dat pace,
A ridicat povoara lumi-ntregi.

Noi rătăceam ca nişte oi pierdute,
Şi fiecare îşi vedea de drumul lui,
Dar Domnul a făcut atunci să cadă,
Nelegiuirea noastră-asupra Lui.

Când Domnul fost-a chinuit şi asuprit,
Deloc n-a deschis gura… ca un Miel,
Cu multă dragoste atunci a suferit,
Şi a răbdat tot greul… numai El.

Prin apăsare şi prin judecată,
A fost luat de cei din vremea lui,
Dar cine a crezut atunci vreodată? ,
Că e lovit pentru păcatu-ntregii lumi.

Chiar groapa Lui între cei răi fusese,
Mormântul la un loc cu cel bogat,
Măcar că nici un rău nu săvârşise,
Şi-n gura Lui nu s-a găsit păcat.

Domnul găsi cu cale să-L zdrobească,
Prin suferință pe Isus Hristos,
„Iar după ce-şi va da viața ca jertfă,
Să vadă o sămânța de urmaşi”.

Noi suntem astăzi rodul suferinței,
Pe care Domnul şi l-a câştigat,
La Golgota, pe culmea biruinței,
Prin moarte, El cu Tatăl ne-a-mpăcat.

Felician

Vino- n brațul de iubire!

Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit
cu suferința, era așa de disprețuit că îți îtorceai fața de
la El, și noi nu L- am băgat în seamă.      Isaia 53:3

Nu pleca, o, fiul meu!
Nu pleca, cum ai venit…
N- auzi? Sunt Salvatorul tău!
Pentru tine M- am jertfit!

Când am mers la cruce- amară,
Când pironit am fost pe lemn,
Spini pe frunte, fiere-amară
Te izbăveam de sub blestem!

Gândul Meu zbura spre tine,
Iubirea Mea-Mi dădea tărie,
Te voiam în zări senine
Salvat de chin, de grea urgie.

Te- am izbăvit, ca să ai parte
De veșnicii în Paradis.
Un nume scris să ai în Carte,
În țara zorilor de vis.

N- auzi? Sunt Eu sunt Salvatorul!
Nu simți cum sufletul suspină?
Indiferent ți- e viitorul?!?
Te pot spăla azi de- orice tină!

Nu pleca, cum ai venit…
Vino- n brațul de iubire!
Un dar făr’  plată- i oferit
Și- un viitor în strălucire.
Lidia Cojocaru

Cel cu un cuget delicat

“… şi voi judeca între oaie şi oaie.” (Ezechiel 34.22)

Adesea se văd oameni care, când sunt în situaţii prospere şi mulţumire sufletească, se arată neomenoşi faţă de cei slabi şi fără putere. Acesta este un păcat greu care produce mâhnire adâncă. Acest fel de a-i da la o parte cu umărul şi de a-i împinge cu coatele pe cei mici şi cu cusururi, îi întristează şi îi insultă în Adunare pe cei credincioşi. Domnul ia seama la această purtare trufaşă şi fără bunăvoinţă şi Se mânie, căci El îi iubeşte pe cei slabi şi le poartă de grijă.

Cititorule, eşti şi tu unul din cei dispreţuiţi? Eşti şi tu unul din acei întristaţi din Sion, din aceia care sunt întristaţi din pricina cugetului lor delicat? Fraţii tăi te judecă cu asprime? Nu lua în seamă şi nu întoarce priviri dispreţuitoare, nici nu-i da Ia o parte cu umărul. Lasă aceasta în mâna Domnului. El este Judecătorul. Pentru ce să ne amestecăm în treburile Sale? El va hotărî cu mai multă dreptate decât noi. El va judeca la vreme potrivită; să nu ne neliniştim ca să grăbim acel moment.

Asupritorul cu inima de piatră va tremura într-o zi. El poate nestingherit astăzi să se năpustească în mod grosolan asupra celor slabi, dar discursurile sale trufaşe sunt înregistrate şi el va trebui să dea socoteala de toate în faţa tribunalului Judecătorului cel Mare.

Răbdare deci suflete al meu! Răbdare! Domnul ştie suferinţa ta, Isus are milă de tine.

Charles Spurgeon