Scrisoare din Cer

Stați mai mult în rugăciune
De ea nu vă-ndepărtați
Ascultați și vă voi spune
Să slujiți cu pasiune
Gând spre Slavă să ‘nălțați.

Nu lăsați îngrijorarea
Să stingă cerescul dor
Ci în voi încredințarea
Va aduce-ncurajarea
Și-un dumnezeiesc fior.

Vă trimit noi revelații
Să-ntăreasc-al vostru-avânt
Spre a repara relații,
Și-alte grele situații
Întâlnite pe pământ.

Mergeți doar la stări curate
Nu la nopți cu putregai
Mergeți la integritate
Cu a voastră cruce-n spate
Însoțind un sfânt alai.

Dorul vostru să vă poarte
Prin incintele cerești
Nu prin entități deșarte
Ce-ar putea să vă-ndeparte
De trăiri dumnezeiești.

Apăsat vă scriu scrisoare
S-o parcurgeți, s-o trăiți
Să munciți cu consacrare
Iar când vine vreo-ncercare
Spre răbdare să suiți.

Fii ai Slavei vă numesc
Și mireasă pentru Mire
Zilnic vreau să v-adâncesc
În ce-i sfânt și pitoresc
Să fiți gata de-Ntâlnire.

Cu cultura vreunei țări
Nu amestecați destinul
Iar când vin amenințări
Apelați la-ncredințări
De-unde voi vă faceți plinul.

Nu vă temeți ce va fi
Peste-un an, peste o lună
Viruși, boli iar vor veni,
Oamenii s-or înrăi
Dar voi stați lângă arvună.

Fiți deschiși pentru virtuți
Într-o lume sfidătoare
În iubiri fiți ne-ntrecuți
Doar în harul Meu crescuți
S-aveți în Eden intrare.

George Cornici

Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici

Soției subsemnatului și…subsemnatului

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

Bucurii sau încercări
Prin har toate le-am trecut
C-am primit încredințări
Chiar și-atunci când ne-a durut.

Părăsit-am locuri dragi
Ajungând în depărtare
Cu puținul în desagi
Ne-a dat Tatăl bunăstare.

Nu o vilă ne-am dorit
Ci s-avem pâine pe masă
Și-am avut și de-mpărțit
Căci Stăpânului îi pasă.

Nu-n belșug am vrut să stăm
Dar Cerul ne-a dat de toate
Ce frumos ne adunăm
Cu nepoți și cu nepoate.

Soț, soție într-un gând
Depășit-am încercarea
Am stat cu Păstorul Blând
Și i-am onorat chemarea.

Plâns și zbucium? Am gustat
Și se poate să mai vină
Dar ființa s-a calmat
Pătrunși de-o rază divină.

Cu cei dragi ne delectăm
Câte zile mai există
În rugi zilnic îi purtăm
Să n-aibă viață tristă.

Anii trec, rapid se duc
Dar zidim pe Temelie
Ce sublim e când produc
Doruri desprinse de glie.

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

George Cornici

Pe lemnul de ocară

Pe lemnul de ocară
S-a împlinit un plan
A vrut Isus să moară
Să-nvingă pe viclean.

Enorma-i suferință
A generat în noi
Speranță și credință
Spre viața de apoi.

Prealunga-i agonie
A dat un rezultat:
Azi este armonie
În cei ce s-au predat.

În mâini rămas-a semn
Că ne-a iubit nespus
Pe cruce-a murit demn
C-așa a fost Isus.

Destinul nostru-i scris
Cu sângele Lui sfânt
De-acolo ne-a trimis
Și har și legământ.

Piroane L-au străpuns
Ca noi s-avem acces
La cel mai drag răspuns
Sfințit și înțeles.

Un gest dumnezeiesc:
Viața El și-a dat
Ca neamul omenesc
Să aibă trai curat.

Soldații L-au tratat
Ca pe un criminal
Spre toți El s-a uitat
Și i-a iertat total.

Pân’ la final s-a dus
Al nostru Mire drag
Și-a zis privind în sus:
“Spre glorii vă atrag.”

George Cornici

Acceptând a Lui ofertă

Acceptând a Lui ofertă
(Fiul Omului jertfit)
Viața nu mai e incertă
Traiul fi-va fericit.

Acceptând făgăduința
Că, în veci, vom fi cu El
Va dispare neputința
Vom sluji ca Daniel.

Am simțit eliberare
Din vâpăi și din suspin
Ne-a adus asigurare
Că e cel mai bun destin.

Am lăsat în urmă viața
Fără sens și fără zel
Și i-am ascultat povața
De-a fi parte din Betel.

S-a sfârșit adânca noapte
S-a sfârșit tumultul greu
Ale Duhului Sfânt șoapte
Ne îndrumă pe traseu.

Ce edenică favoare!
Să fim fii de Împărat
Este făr-asemănare
Ce iubire-a demonstrat!

Pe cărare nu ne temem
De mulțimi de sfidători
Știm că-n Sfânta Țară mergem
La Unire și splendori.

Vom păstra în visterie
Ce-am primit, ce-am învățat
Și va fi căsătorie
Cu Mirele înviat.

Acceptând a Lui ofertă
Ne-am desprins de greul lut
Deplasarea este certă
Spre Stăpânul Absolut.

George Cornici

Gândindu-mă la întrupare

Gândindu-mă la Întrupare
Mi-e sufletul de pace plin
Mi-aduce-n viață-nseninare,
Îmi luminează-al meu destin.

Mi-e inima, total, atrasă
Spre Betleem – profetic loc
Mă simt acolo ca acasă
Că-i ieslea Pruncului Proroc.

Mă cucerește atmosfera,
Mă contopește cu Isus
Care-a venit s-aducă era
Împărăției fără-apus.

Privirea-i dulce mă dezleagă
De grijurile pământești
Lăuntru-ncepe să culeagă
Comorile duhovnicești.

E farmec sfânt, e părtășie
Cum nu e alta-n Univers
Învăluit de gingășie
Povara toată mi s-a șters.

Și înc-odată simt cum harul
A stat cu mine – credincios
Și mi-a ornat Mărgăritarul
Cu tot ce este mai frumos.

Mai stau o clipă și-ncă una
Și-aș vrea să fie veșnicii
Și lângă Prunc îmi văd cununa
Și știu că viața-mi va-ndulci.

Parte din mine va rămâne
La ieslea Regelui ceresc
Și voi cânta: “In veci Stăpâne
O să-L urmez și-o să-L cinstesc.”

Mă-ntorc din vizita sublimă
Știind ca n- a fost un mister
Ci un miracol ce m-animă
Să nu-cetez mersul Spre Cer.

O, Prinț venit în umilință
Mai naște-Te în mulți pierduți
Scapă-i din orice neputință
Și-nvață-i sfintele virtuți.

Să poată să-nțeleagă rostul
Venirii Tale-n trup uman
Să fie gata să dea costul
Sosirii-n veșnicul Liman.

George Cornici

Ușor coboară zorii dimineții

Ușor coboară zorii dimineții
Și iar începe-o zi – cadou divin
Iar înălțăm cântarea frumuseții.

Și ne gândim la veșnicul destin
‘Nainte prânzul de-al servi
Și scene din Eden în suflet vin.

‘Nainte soarele de-a se ivi
Cu-ncredere ne ducem la altar
Și vrem pe Domnul vieții a-L privi…

EL ne va da un nou mărgăritar
Să ne-amintim ce bine e cu EL
Chiar și aici în pământesc hotar.

Odaia s-a transformat într-un Betel
C-așa e bine ziua să înceapă
Când vrem conecții cu Emanuel.

Ființa e în stare să priceapă
Tot ce e trimis din Paradis,
Ce doar Iubirea poate să conceapă.

Somnul s-a sfârșit; acesta nu e vis
E părtășie de ‘naltă ținută
Că, parcă, Cerul e acum deschis.

Sublima stare e cunoscută
Din ea am gustat, fericiți și ieri
În tot ce vom face azi ne ajută…

Ne-aduce avânt și sfinte-adieri.

George Cornici

Devotamentul ascultării

„Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” (1 Samuel 3:10)

Faptul că am ascultat odată cu atenţie un lucru spus de Dumnezeu nu înseamnă că voi asculta întotdeauna tot ce va spune El. Faptul că inima şi mintea mea sunt închise şi insensibile la ceea ce spune EI Îi arată lui Dumnezeu că nu-L iubesc şi nici nu-L respect. Dacă-mi iubesc prietenul, voi intui dorinţele lui; Isus spune: „Voi sunteţi prietenii Mei”. Am călcat vreo poruncă de-a Domnului meu în săptămâna aceasta? Dacă aş fi înţeles că este o poruncă a lui Isus n-aş fi călcat-o în mod deliberat; dar de cele mai multe ori manifest lipsă de respect faţă de Dumnezeu, încât nici nu aud ce spune, ca şi cum El nu ne-ar fi vorbit niciodată.

Destinul vieţii mele spirituale este să ajung la o asemenea identificare cu Isus Cristos, încât să-L aud întotdeauna pe Dumnezeu şi să ştiu că Dumnezeu mă aude întotdeauna. Dacă sunt una cu Isus Cristos, îl aud pe Dumnezeu prin faptul că sunt tot timpul devotat ascultării. Mesajul lui Dumnezeu mi-l poate aduce un crin, un copac sau un slujitor al Iui Dumnezeu. Ceea ce mă împiedică să-L aud este faptul că sunt acaparat de alte lucruri. Nu e vorba că nu vreau să-L aud pe Dumnezeu, ci devotamentul meu nu este îndreptat în direcţia bună.

Sunt devotat lucrurilor, slujirii şi convingerilor mele, de aceea Dumnezeu poate spune ce vrea pentru că eu nu-L aud. Atitudinea unui copil al lui Dumnezeu este întotdeauna: „Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă”. Dacă nu mi-am cultivat acest devotament de a auzi, pot auzi vocea lui Dumnezeu numai uneori; alteori sunt ocupat cu alte lucruri – lucruri pe care cred că ar trebui să le fac; astfel devin surd faţă de El, nu trăiesc o viaţă de copil. Am auzit eu astăzi vocea lui Dumnezeu?

Oswald Chambers

Autoritate şi independenţă

“Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele.” Ioan 14:15

Domnul nostru nu insistă niciodată să-L ascultăm. El ne spune foarte clar ce ar trebui să facem, dar nu ia niciodată măsuri ca să ne oblige să-L ascultăm. Ascultarea noastră trebuie să pornească din unitatea în duh cu El. De aceea, când Domnul a vorbit despre ucenicie a început cu un “dacă” – nu trebuie să fii ucenic dacă nu vrei. “Dacă vrea cineva să fie ucenicul Meu să se lepede de sine”; să renunţe la drepturile lui, pentru Mine. Domnul nu vorbeşte despre poziţia noastră în veşnicie, ci despre a fi de preţ pentru El în această lume. De aceea a vorbit El atât de categoric (conform textului din Luca 14:26). Nu încerca niciodată să interpretezi cuvintele acestea separându-le de Cel care le-a spus.

Domnul nu-mi dă reguli, dar îmi arată foarte clar standardul Său şi dacă legătura mea cu El este cea a dragostei voi face ce-mi spune, fără nici o ezitare. Dacă ezit aceasta înseamnă că iubesc pe altcineva care îi face concurenţă, adică pe mine însumi. Isus Cristos nu mă va ajuta să-L ascult, eu trebuie să o fac; când Îl ascult, îmi împlinesc destinul spiritual. Viaţa mea personală poate fi plină de tot felul de mici incidente lipsite de importanţă, dar dacă-L ascult pe Isus Cristos în orice împrejurări, acestea devin ferestre prin care văd faţa lui Dumnezeu. Iar când voi sta faţă în faţă cu Dumnezeu, voi descoperi că mii de oameni au fost binecuvântaţi prin ascultarea mea.

Când Răscumpărarea lui Dumnezeu ajunge în punctul ascultării în sufletul unui om, ea aduce roade. Dacă-L ascult pe Isus Cristos. Răscumpărarea lui Dumnezeu va curge prin mine spre alte vieţi, deoarece în spatele actului ascultării se află realitatea unui Dumnezeu Atotputernic.

Oswald CHAMBERS

Numai Unul

Când crezi că știi: să nu vorbești.
Când crezi că poți: să nu pornești!
Când ai în piept un eu faimos
Atunci să stai în țărnă jos!

Când simți că vârful ți-e destin,
Călcând mereu pe flori de crin,
Când ești stăpân pe brațul tău
Și când nu crezi că faci vre-un rău,

Să cazi cu fața la Pământ
La tronul Celui pururi sfânt!
Să cazi în fața Celui drept
Și singur sfânt și înțelept!

Să ceri din ceruri un Cuvânt
Să spulbere al nopții vânt,
Să fie soare-n jurul tău,
Să ieși din al mândriei hău!

Căci numai Unul poate ști
Și numai El poate vorbi!
El e Stăpânul tuturor,
Al lumii veșnic Creator!

Emanuel Adrian Vlaicu