Ești Prietenul meu

Ești prietenul meu, Isuse
Nicicând nu m-ai părăsit
Cerințele-mi nu sunt excluse
În necaz la mine-ai venit.

M-ajuți în orice-mprejurare
Din încinsul cuptor mă scoți
Răspunzi la orice-ntrebare
Mă ocrotești când vin hoți.

Mi-ești alături când urgii vin
Mă conduci în cortu-ți ceresc
De Tine-i legat al meu destin
Să doresc tot ce-i dumnezeiesc.

Slab fiind mi- aduci tărie
Să nu fiu atras în coșmar
Schimbi tristețea-n bucurie
Și faci miere din amar.

Pe drum melodii ne-nsoțesc
Progresul spre Țel e constant
Bucuriile nu lipsesc
Evităm ce este riscant.

Sunt prietenul Tău-o știu
Trăiesc supremă-mplinire
Prin câmpie sau prin pustiu
Ne ducem spre moștenire.

Nimeni și nimic în lume
Să ne despartă nu va putea
Nu vreau aur, nici renume
Vreau ce-al meu Prieten vrea.

La jug tragem împreună
C-așa-i prietenia la noi
Îmi vei pune pe cap cunună
Când voi intra în viața de – apoi.

George Cornici

Români de peste tot

Români de peste tot
(Cu-al vostru crez divin)
Nu dați al vostru vot
Străinului destin!

De false teorii
Nicicând nu v-atașați
C-atunci se va-ntări
Nădejdea-n care stați.

Pe-oriunde-ai voștrii pași
Vă vor purta, voi știți
Că-nvingeți uriași
Pe Fiu dacă-L slujiți.

Trăim un timp precar
Cum Cartea vieții -a spus
Când mersul la altar
Vai! Parcă s-a redus.

Prin rugi vă conectați
Cu sfinți din alte zări
Genunchii aplecați
Creează sfinte stări.

Străin vă este locul
Dar singuri nu sunteți
Să nu se stingă focul
Pentru cerești frum’seți!

În orice țară-ați fi
Și-n orice continent
Din Slavă veți primi
Cerescul tratament.

Exemple fiți oricând
În lumea de nevoi
Chiar în necaz cântând
Și chiar în grele ploi.

Războaie iar vor fi
Și valuri de-ncercări
Dar îngeri vor sosi
Cu binecuvântări.

Ați părăsit o țară
Dar nu un crez și-un dor
De a urca pe-o scară
La veșnicul Decor.

Români de peste tot
(Cu-al vostru crez divin)
Predați al vostru vot
La Cel ce-i “Da” și-“Amin”.

George Cornici

Protecție divină

La cine apelăm când încercarea vine?
La cine alergăm să ni se dea alin?
Ființa omenească ne poate ea susține?
Cum vom putea păstra al nostru sfânt destin?

Protecția divină e cea care ne-ajută
În orice-mprejurare biruitori să fim
De e durerea lungă sau dacă e acută
Putem prin ea întreg urcușul să-l suim.

Când Cerul intervine și brațul și-l întinde
Ne scoate din abisul în care am căzut
La sânu-i cald îndată ne cuprinde
Să răsplătească faptul c-am plâns și am crezut.

Putem conta pe El -Părintele-ndurării
În stările-ncurcate nicicând nu ne-a lăsat
Și ne-a pătruns total efectul vindecării
Din gheara-ngrijorării vedem cum ne-a salvat.

Dovezile sunt clare: îi pasă, ne iubește
Înlătură dușmanii ce-ar vrea să fim zdrobiți
De-s valuri uriașe pe toate le oprește
C-așa ne vrea Stăpânul: de El nedespărțiți.

Primejdiile toate la pândă stau s-atace
Să ne omoare dorul de-a fi în Paradis
Dar paza cea divină apare să ne-mbrace
În haina biruinței cum Cartea a descris.

Și-au adaptat agenții demonica lucrare
Metoda lor, e clar, s-a actualizat
Dar Dumnezeul nostru e viu și-i cel mai tare
Și nu ne lasă pradă programului ratat.

C-avem Ocrotitor e binecuvântare
Suntem la adăpost în harul Lui sublim
Din întristare ne duce-n sărbătoare
Și-așa spre Nemurire, încrezători, suim.

La cine apelăm când încercarea vine?
La cine alergăm să ni se dea alin?
Apărătorul nostru tot timpul ne susține
Spre a putea păstra al nostru sfânt destin.

George Cornici

Scrisoare din Cer

Stați mai mult în rugăciune
De ea nu vă-ndepărtați
Ascultați și vă voi spune
Să slujiți cu pasiune
Gând spre Slavă să ‘nălțați.

Nu lăsați îngrijorarea
Să stingă cerescul dor
Ci în voi încredințarea
Va aduce-ncurajarea
Și-un dumnezeiesc fior.

Vă trimit noi revelații
Să-ntăreasc-al vostru-avânt
Spre a repara relații,
Și-alte grele situații
Întâlnite pe pământ.

Mergeți doar la stări curate
Nu la nopți cu putregai
Mergeți la integritate
Cu a voastră cruce-n spate
Însoțind un sfânt alai.

Dorul vostru să vă poarte
Prin incintele cerești
Nu prin entități deșarte
Ce-ar putea să vă-ndeparte
De trăiri dumnezeiești.

Apăsat vă scriu scrisoare
S-o parcurgeți, s-o trăiți
Să munciți cu consacrare
Iar când vine vreo-ncercare
Spre răbdare să suiți.

Fii ai Slavei vă numesc
Și mireasă pentru Mire
Zilnic vreau să v-adâncesc
În ce-i sfânt și pitoresc
Să fiți gata de-Ntâlnire.

Cu cultura vreunei țări
Nu amestecați destinul
Iar când vin amenințări
Apelați la-ncredințări
De-unde voi vă faceți plinul.

Nu vă temeți ce va fi
Peste-un an, peste o lună
Viruși, boli iar vor veni,
Oamenii s-or înrăi
Dar voi stați lângă arvună.

Fiți deschiși pentru virtuți
Într-o lume sfidătoare
În iubiri fiți ne-ntrecuți
Doar în harul Meu crescuți
S-aveți în Eden intrare.

George Cornici

Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici

Soției subsemnatului și…subsemnatului

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

Bucurii sau încercări
Prin har toate le-am trecut
C-am primit încredințări
Chiar și-atunci când ne-a durut.

Părăsit-am locuri dragi
Ajungând în depărtare
Cu puținul în desagi
Ne-a dat Tatăl bunăstare.

Nu o vilă ne-am dorit
Ci s-avem pâine pe masă
Și-am avut și de-mpărțit
Căci Stăpânului îi pasă.

Nu-n belșug am vrut să stăm
Dar Cerul ne-a dat de toate
Ce frumos ne adunăm
Cu nepoți și cu nepoate.

Soț, soție într-un gând
Depășit-am încercarea
Am stat cu Păstorul Blând
Și i-am onorat chemarea.

Plâns și zbucium? Am gustat
Și se poate să mai vină
Dar ființa s-a calmat
Pătrunși de-o rază divină.

Cu cei dragi ne delectăm
Câte zile mai există
În rugi zilnic îi purtăm
Să n-aibă viață tristă.

Anii trec, rapid se duc
Dar zidim pe Temelie
Ce sublim e când produc
Doruri desprinse de glie.

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

George Cornici

Pe lemnul de ocară

Pe lemnul de ocară
S-a împlinit un plan
A vrut Isus să moară
Să-nvingă pe viclean.

Enorma-i suferință
A generat în noi
Speranță și credință
Spre viața de apoi.

Prealunga-i agonie
A dat un rezultat:
Azi este armonie
În cei ce s-au predat.

În mâini rămas-a semn
Că ne-a iubit nespus
Pe cruce-a murit demn
C-așa a fost Isus.

Destinul nostru-i scris
Cu sângele Lui sfânt
De-acolo ne-a trimis
Și har și legământ.

Piroane L-au străpuns
Ca noi s-avem acces
La cel mai drag răspuns
Sfințit și înțeles.

Un gest dumnezeiesc:
Viața El și-a dat
Ca neamul omenesc
Să aibă trai curat.

Soldații L-au tratat
Ca pe un criminal
Spre toți El s-a uitat
Și i-a iertat total.

Pân’ la final s-a dus
Al nostru Mire drag
Și-a zis privind în sus:
“Spre glorii vă atrag.”

George Cornici

Acceptând a Lui ofertă

Acceptând a Lui ofertă
(Fiul Omului jertfit)
Viața nu mai e incertă
Traiul fi-va fericit.

Acceptând făgăduința
Că, în veci, vom fi cu El
Va dispare neputința
Vom sluji ca Daniel.

Am simțit eliberare
Din vâpăi și din suspin
Ne-a adus asigurare
Că e cel mai bun destin.

Am lăsat în urmă viața
Fără sens și fără zel
Și i-am ascultat povața
De-a fi parte din Betel.

S-a sfârșit adânca noapte
S-a sfârșit tumultul greu
Ale Duhului Sfânt șoapte
Ne îndrumă pe traseu.

Ce edenică favoare!
Să fim fii de Împărat
Este făr-asemănare
Ce iubire-a demonstrat!

Pe cărare nu ne temem
De mulțimi de sfidători
Știm că-n Sfânta Țară mergem
La Unire și splendori.

Vom păstra în visterie
Ce-am primit, ce-am învățat
Și va fi căsătorie
Cu Mirele înviat.

Acceptând a Lui ofertă
Ne-am desprins de greul lut
Deplasarea este certă
Spre Stăpânul Absolut.

George Cornici

Gândindu-mă la întrupare

Gândindu-mă la Întrupare
Mi-e sufletul de pace plin
Mi-aduce-n viață-nseninare,
Îmi luminează-al meu destin.

Mi-e inima, total, atrasă
Spre Betleem – profetic loc
Mă simt acolo ca acasă
Că-i ieslea Pruncului Proroc.

Mă cucerește atmosfera,
Mă contopește cu Isus
Care-a venit s-aducă era
Împărăției fără-apus.

Privirea-i dulce mă dezleagă
De grijurile pământești
Lăuntru-ncepe să culeagă
Comorile duhovnicești.

E farmec sfânt, e părtășie
Cum nu e alta-n Univers
Învăluit de gingășie
Povara toată mi s-a șters.

Și înc-odată simt cum harul
A stat cu mine – credincios
Și mi-a ornat Mărgăritarul
Cu tot ce este mai frumos.

Mai stau o clipă și-ncă una
Și-aș vrea să fie veșnicii
Și lângă Prunc îmi văd cununa
Și știu că viața-mi va-ndulci.

Parte din mine va rămâne
La ieslea Regelui ceresc
Și voi cânta: “In veci Stăpâne
O să-L urmez și-o să-L cinstesc.”

Mă-ntorc din vizita sublimă
Știind ca n- a fost un mister
Ci un miracol ce m-animă
Să nu-cetez mersul Spre Cer.

O, Prinț venit în umilință
Mai naște-Te în mulți pierduți
Scapă-i din orice neputință
Și-nvață-i sfintele virtuți.

Să poată să-nțeleagă rostul
Venirii Tale-n trup uman
Să fie gata să dea costul
Sosirii-n veșnicul Liman.

George Cornici

Ușor coboară zorii dimineții

Ușor coboară zorii dimineții
Și iar începe-o zi – cadou divin
Iar înălțăm cântarea frumuseții.

Și ne gândim la veșnicul destin
‘Nainte prânzul de-al servi
Și scene din Eden în suflet vin.

‘Nainte soarele de-a se ivi
Cu-ncredere ne ducem la altar
Și vrem pe Domnul vieții a-L privi…

EL ne va da un nou mărgăritar
Să ne-amintim ce bine e cu EL
Chiar și aici în pământesc hotar.

Odaia s-a transformat într-un Betel
C-așa e bine ziua să înceapă
Când vrem conecții cu Emanuel.

Ființa e în stare să priceapă
Tot ce e trimis din Paradis,
Ce doar Iubirea poate să conceapă.

Somnul s-a sfârșit; acesta nu e vis
E părtășie de ‘naltă ținută
Că, parcă, Cerul e acum deschis.

Sublima stare e cunoscută
Din ea am gustat, fericiți și ieri
În tot ce vom face azi ne ajută…

Ne-aduce avânt și sfinte-adieri.

George Cornici