Cu inimi deschise

Cu inimi, complet, deschise
Acceptăm al Tău mesaj
Toate stările promise
Vor veni să dea curaj.

Iar primi-vom viziune
Să privim nu spre neant
Ci spre tainica minune
Și spre harul captivant. . . .

Iar vom intona cântarea
Bucuriilor cerești
Să pătrundă cercetarea
Cu lumini dumnezeiești.

Ne deszchidem pentru Tine
Domn al veșnicei Iubiri
Vorba-Ți dulce ne susține
Să privim spre izbăviri.

Doar primind încredințarea
În lăuntrul, tot, predat
Vom putea atinge zarea
Plaiului înmiresmat.

Doar conecția cu Cerul
Poate să ne-aducă zel
S-ascultăm, oricând, apelul
Și să fim ca Daniel.

Nu vrem altă bucurie,
Nu vrem trai în colb scăldat
Ci-adunăm în visterie
Daruri care ne-au salvat.

George Cornici

E sarbatoarea noastra, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pasi de sarbatori
Mamicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe strazi cu fulgi atat de mari si jucausi
Cate-o pisica miauna afara pe la usi;
Iar oamenii ce-i intalnesc pe drum zambesc
Iar altii multi prin case braduletul pregatesc
Cu globulete si cu luminite ce se vad din drum
Ce ne vesteste sarbatoarea de Craciun;
Albastre rosii galbene si chiar portocalii
Se-aprind, se sting si iar se-aprind pentru copii.
Inca putin iar noi copiii vom pleca sa colindam
Si-n casele cu portile deschise sa intram
Cu vestea buna ca Mesia s-a nascut
Unicul Fiu al Tatalui etern far de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decat sa fii copil
Cu obrajii-mbujorati, cu suflet fara pata, chip senin?
Aceasta este sarbatoarea noastra, dragi copii
Rasune dar colindul nostru, plin de bucurii
Si dupa cum al ingerilor cor in noapte a cantat
Cantam si noi Pruncului sfant in iesle infasat
Si tot la fel cum daruri de la magi el a primit
Chiar si pe noi daruri frumoase ne asteapta negresit.
Caci pentru noi aceasta sarbatoare de Craciun
Nu-i mosul dupa cum adesea multi ne spun
Ci-i bucuria de a sti ca un micut copil
Nascut in iesle ne va duce-n tara cu lumini!

Emanuel Hasan

Ascultă chiar când e durere

Ascultă chiar când e durere
Vedea-vei norii cum dispar,
Simți-vei sfântă adiere,
Vei ști c-a fost trimis un dar.

Ascultă glasul ce-ți șoptește
Să mergi ’nainte cu curaj
Să poți trăi dumnezeiește
(Nu-nvăluit în vreun miraj.)

Ascultă vorbele transmise
Prin credincioșii slujitori
Să-ți fie ușile deschise
Spre a pătrunde sărbători.

Ascultă și când neputința
Te copleșește; vei vedea
Cum se înseninează ființa
Și cum învingi povara grea.

Ascultă ce îți spun profeții
Nu ce propagă vreun ziar
C-atunci din ceasul dimineții
Ve fi cu Meșterul Zidar.

O, ia aminte la apelul
Care te cheamă să lucrezi
Și să înalți mai sus drapelul
Pe Fiul Slavei să-L urmezi.

Minuni urmează când credința
E activată zi de zi
E-asigurată biruința,
Ce e uscat va înverzi.

George Cornici

Te-ntâmpin toamnă…

Te-ntâmpin, toamnă, cu brațele deschise
Mi-aduci și-acum ce inima-mi dorise.
Mi-aduci încurajări, dorințe de mai bine
Și dorul de-a mai merge prin lunci și pe coline.
Te văd sosind cu-aspectu-ți de regină
Și sufletu-mi mișcat se-apleacă și se-nchină
În fața Celui ce-așează anotimpuri
Să mai culegem roade din pomi și de pe câmpuri.
La timpul potrivit ți-a hărăzit sosirea
El, care ți-a făcut nostalgică privirea
Din fructe coapte îmi pregătești dulceață
Să pot să port îmbujorări pe față.
Că îmi ești dragă motive sunt o mie
Mă-nveți să fiu mai bun, să fac economie.
Decoruri c-ale tale nu sunt la expoziții
La frumusețe nu dai ciudate definiții
E clar că ești făcută să prevestești că-n viață
Mult nu vom sta în strai de dimineață
Mă copleșești cu daruri ce-n iarnă n-or mai fi
Mă delectezi cu-arome, cu foșnetul din vii
Iar faptul că îmi dai din larga-ți bogăție
Mă-ndeamnă să te cânt, aici, în drumeție.

George Cornici

Ascultă ca să fii ascultat

“Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7)

Să luăm seama că, dacă dorim ca Domnul Cristos să ne audă, trebuie să-L ascultăm. Dacă noi n-avem urechi deschise pentru El, nici El nu va avea pentru noi; în măsura în care vom asculta, vom fi ascultaţi. În afară de aceasta, ceea ce am auzit trebuie sa rămână în noi, lucrând asupra firii noastre ca o putere. Trebuie sa primim adevărurile exprimate de Domnul Isus şi să ne supunem lucrării Duhului Său în noi; altfel nu vom avea nici o trecere înaintea tronului harului.

Dacă primim cuvintele Domnului şi ele rămân în noi, ce câmp nelimitat de binecuvântări este deschis înaintea noastră! Atunci ne putem exprima dorinţa noastră în rugăciune, pentru că am supus deja voinţa noastră, poruncii Domnului. În felul acesta, Ilie a mânuit cheile cerului, pentru a-i deschide şi închide norii. Un astfel de om valorează cât o mie de creştini obişnuiţi. Dorim noi cu smerenie să mijlocim pentru Biserică şi lume şi, ca Luther, să primim ceea ce cerem? Pentru aceasta trebuie să plecăm urechea la glasul Celui Prea iubit, să-l strângem cuvintele ca pe o comoară şi să ascultăm cu grijă de ele. Cel ce doreşte să se roage cu efect, trebuie să fie perseverent în ascultare.