Suntem siguri…

Suntem siguri că iubirea
Nu se duce de la noi
Chiar de-ar da atac oștirea
Care vrea doar despărțirea
Nu ne lasă în nevoi,
Ne păstrează moștenirea.

Suntem siguri că-n lucrare
Inspirații vin mereu
Printr-un duh de consacrare
Să vestim despre Salvare
Chiar când valul este greu,
Chiar când vine întristare.

Suntem siguri ce produce
Traiul îmbrăcat în har
Ne-am convins că de la cruce
Mântuire ni se-aduce
Să ne ducem la altar,
La Acel ce ne conduce.

Suntem siguri că-ncercarea
Naște-n noi devotament
Și că vine cercetarea
Să atingă întristarea
Cu-n ceresc medicament
Să nu părăsim cărarea.

Suntem siguri ce urmează
Când din Carte ne hrănim:
O credință vie, trează
Care ne înviorează
Cu ardoare să slujim
Din pustiu să facem oază.

Îndoieli de-ar fi să vină
Să răpească ce-am primit
Știm precis că în Lumină
Sunt puteri să ne susțină
Să privim spre Infinit,
Spre o liniște deplină.

George Cornici

Să ai, nu numai să spui că ai

“Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos.” (Matei 13.12)

Când Domnul i-a arătat unui om multă milă, îi va arăta şi mai multă. Puţină credinţă este ca primul ou într-un cuib; se vor mai adăuga şi altele. Numai să nu avem o credinţă de formă, ci o credinţă adevărată. Ce nevoie este pentru noi, care am primit mult, să arătăm credinţa noastră prin lucrările noastre şi să ne ferim de a o arăta prin vorbele noastre, când nu avem nimic. Căci într-o zi sau alta chiar aceste vorbe ne vor fi luate, daca n-am avut decât vorbe. Ameninţarea este tot atât de adevărată, ca şi făgăduinţa.

Binecuvântat să fie Dumnezeu! Când El a început să reverse asupra noastră harurile Duhului Său, în aşa fel încât să avem puţin, El continuă să o facă, până ce acela care n-avea decât puţin, dar care într-adevăr avea acest puţin, să fie adus la starea de a avea din belşug. Oh, să dorim acest belşug! Să căutăm cu înfocare plinătatea. Dacă este bine să cunoaştem mult, este cel mai bine să iubim mult. Este mare lucru să avem multă iscusinţă ca să-i slujim lui Dumnezeu, dar este mai preţios sa avem belşug de credinţă ca să avem încredere că Dumnezeu ne va da iscusinţă în toate împrejurările.

Doamne, pentru că Tu m-ai făcut să-mi recunosc păcatul, creşte în mine ura împotriva păcatului. Pentru că Tu mi-ai dat credinţa în Isus, creşte Te rog această credinţă la înălţimea siguranţei depline. Tu m-ai făcut să Te iubesc, fă-mă în stare să am pentru Tine o puternică iubire.

Charles Spurgeon

Rugăciunea mea

Tarziu e… miezul noptii… dar inca priveghez
Iar gandul meu se avanta spre altarul sfant, ceresc
De unde Domnul Slavei, Mantuitorul scump
Asculta rugaciunea celor de pe pamant.
E liniste deplina si-n sufletul meu simt
A Duhului Sfant pace si ma aud rostind:
O, scump Isus, Te laud, nespus Îti multumesc
De dragostea-Ti mareata ce-n Tine o gasesc
Si-Ţi multumesc Isuse, ca Tu m-ai ocrotit
Cu toti cei dragi din casa cum nici nu m-am gandit.
Cu inc-o zi din viata, ca-n zbor ce a trecut
Ne-am apropiat de Tine, cu inc-o zi mai mult
Iar daca-n ziua aceasta nu-n totul Ţi-am urmat
Ne iarta Doamne, fapta, sau gandul vinovat;
Si-n Sangele iertarii ce curge la Calvar
Mai spala-ne Isuse, mai da-ne sfantul har.
Și prin acelasi sange si sub  pecetea Sa
Ne pune langa Tine, ne ține-n mana Ta
Ca-n Tine, scump Isuse, mereu paziti sa fim
Cu toti cei dragi ai nostri pe care îi iubim
Si Te mai rog din suflet, in mila sa lucrezi
In țara ce ne-ai dat-o si sa o cercetezi.
Priveste din marire din cerul Tau de sus
Spre scumpa Ta Mireasa, Mire iubit Isus,
In taina noptii poate vei reveni s-o iei
Sau maine-n zori zbura-vom ca niste porumbei
Spre porumbarul vesnic, locasul minunat,
Pe care prin scump sange pe cruce ni l-ai dat.
Din patul de odihna, de orisiunde-am fi
Vrem  s-auzim chemarea plecarii-n vesnicii.
Dar pan’-atunci Isuse, ne-ncredintam smeriti
Doar Voii Tale sfinte, pana vom fi rapiti
Si pana vine ceasul, ce atata il dorim,
Ne ține langa Tine, si-n mana Ta, amin!

Emanuel Hasan

Lacrimi, apoi seceriş plin de bucurie

“Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126.5)

Anotimpul ploios este prielnic pentru semănături, pe când un pământ prea uscat nu este bun. Sămânţa semănată cu lacrimi şi cu mare grijă şi mari suferinţe, va creşte cu atât mai repede, şi sarea lacrimilor îi va da o putere care o va păzi de stricăciune. Adevărul spus cu multă seriozitate are putere de două ori mai mare. Deci în loc să oprim semănăturile din cauza necazurilor, să dublăm eforturile noastre, căci acesta este timpul potrivit.

Sămânţa cerească nu poate să fie aruncată cu uşurătate şi veselie. Dacă o întristare şi o îngrijorare adâncă pentru suflete însoţesc învăţătura sfântă, acestea sunt mai de folos decât tot ce s-ar spune cu uşurătate. Am auzit vorbindu-se de oameni care plecau la război cu inima veselă, şi care au fost învinşi; la fel se întâmplă în general cu aceia care seamănă Cuvântul în felul acesta.

Nu te nelinişti deci dacă semeni plângând, ci continua să răspândeşti sămânţa, căci tu ai făgăduinţa că te vei întoarce strigând de bucurie. Iar curând vei secera, văzând tu însuţi rodul ostenelii tale. Recolta va fi aşa de bogată şi bucuria ta se va revărsa aşa de mult, că te va despăgubi mai mult decât un cules a cărui lucrare nu te-a costat nimic. Dacă în ochii tăi strălucesc lacrimi argintii, gândeşte-te la secerişul auriu. Îndură cu curaj încercările şi dezamăgirile; ziua în care vei vedea snopii tăi, va fi pentru tine o zi de răsplată deplină.

Charles Spurgeon

Să căutăm să-l cunoaştem

“Să cunoaştem, să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul.” (Osea 6.3)

Nu imediat, ci treptat ajungem la această cunoaştere sfântă a Domnului şi străduinţa noastră este să stăruim în această cunoaştere a Lui. Dacă înaintarea noastră în această privinţă este lentă, să nu deznădăjduim, căci în curând vom cunoaşte mai mult. Domnul este învăţătorul nostru, care nu Se descurajează, oricât am fi noi de înceţi la învăţătură, căci n-ar fi spre slava Lui dacă nebunia omenească ar putea să-I oprească lucrarea. Lui Dumnezeu îi place să facă pe cel simplu înţelept.

Datoria noastră este să păstrăm calea dreaptă şi să urmăm învăţătura, nu cutare sau cutare doctrină, ci pe Domnul însuşi. A-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, pe Fiul şi Sfântul Duh, aceasta este viaţa veşnică. Să ne alipim de ea, căci în felul acesta vom căpăta învăţătură deplină. Căutând să cunoaştem pe Domnul, învăţăm să fim întregi după ce am fost sfâşiaţi, întăriţi după lovituri şi să avem viaţa după moarte. Experienţa îşi are lucrarea ei desăvârşită când inima urmăreşte căile arătate de Domnul.

Sufletul meu, alipeşte-te de Domnul Isus, caută-L cu grijă pe Dumnezeu în Isus; vei ajunge astfel la acea cunoştinţă despre Domnul Cristos, care este cea mai înaltă dintre toate ştiinţele. Duhul Sfânt te va cârmui în tot adevărul. Nu este aceasta preocuparea Sa slăvită? Încrede-te în El că o va împlini.

Charles Spurgeon

Când ai intrat cu-a Ta Lumină…

Când ai intrat cu-a Ta Lumină,
În viața noastră, drag Păstor
Ne-ai invitat, duios, la Cină,
La fericirea cea deplină
La cel mai cristalin izvor.

A fost o zi preafericită
Când, parcă, Cerul era-n noi
O inimă, total, robită
De starea cea nenorocită
Gustat-a Viața de Apoi.

Ce cânt am înălțat spre Tine!
Te proslăveam, Te adoram
Zburdam prin văi și pe coline
Cu palmele de fructe pline,
Cu-avânt spre Paradis mergeam.

În noi sădit-ai o dorință
De-a Te urma pe-ngustul drum
Ca în necaz și-n neputință
Să ne gândim la biruință,
S-o așezăm într-un album.

Ne-ai dat un scop, o viziune
Ca uscăciuni să nu mai vrem
Vestim, mereu, cu pasiune
(Și declarăm: nu-i opțiune)
Suntem ai Tăi cu tot ce-avem.

De-atunci trăim o împlinire
Muncind pe-ogorul Tău cu drag
Și așteptăm o întâlnire
Când o Mireasă și un Mire
Se vor îmbrățișa în Prag.

George Cornici

Curăţie desăvârşită

“Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe.” (Apocalipsa 3.5)

Ostaş al crucii, la luptă! Nu te odihni până ce biruinţa va fi deplină, căci o răsplată veşnică va fi plata meritată a luptelor tale.

Haide, neprihănirea deplină este a ta. Câţiva din Sardes nu şi-au mânjit hainele şi răsplata lor este să umble în haine albe. Sfinţirea desăvârşită este preţul chemării noastre cereşti. Să nu ne lipsim de această răsplată. Apoi, te vei bucura. Vei fi îmbrăcat într-o haină de sărbătoare ca la nuntă; vei fi îmbrăcat cu veselie mare şi vei străluci de fericire. Luptele grele vor fi sfârşite şi le vor lua locul pacea şi bucuria Domnului. Apoi, biruinţa. Vei fi învingător. Ramura de finic şi cununa împreună cu hainele albe vor fi podoaba ta; vei fi primit ca un biruitor, ca şi Mântuitorul însuşi.

În sfârşit, iată un veşmânt de preot. Tu vei sta în faţa Domnului în veşmântul fiilor lui Aron; îi vei aduce ca jertfe mulţumiri, şi te vei apropia de Domnul cu tămâia laudei. Cine nu s-ar lupta pentru un Stăpân care făgăduieşte asemenea onoruri chiar celui din urmă slujitor credincios al Său?

Cine n-ar vrea să fie considerat nebun pentru Domnul Isus, pentru ca apoi să îmbrace haina Sa de slava?

Charles Spurgeon

Izbăvire deplină

“Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.” (Ieremia 39.17)

Când credincioşii Domnului au de suferit pentru El, ei primesc dovezi preţioase ale dragostei Sale şi uneori au chiar noutăţi fericite pe care să le ducă acelora care sunt de partea lor şi îi ajută. Ebed-Melec era un etiopian dispreţuit, dar el fusese bun cu Ieremia, de aceea Domnul i-a trimis o făgăduinţă specială prin gura prorocului Său. Să ne amintim de slujitorii lui Dumnezeu prigoniţi şi vom fi răsplătiţi.

Ebed-Melec trebuia să fie izbăvit din mâna acelora de a căror răzbunare se temea. El era un biet negru, dar Domnul a avut grijă de el. Mii de oameni erau loviţi de haldeeni, dar de acest smerit negru nu se puteau atinge. Noi, de asemeni, am putea să ne temem de oamenii puternici care vin împotriva noastră, dar dacă în timpul prigoanei am fost credincioşi cauzei Domnului, El de asemenea ne va fi credincios. De altfel, ce ar putea să facă un om fără îngăduinţa Domnului? El ar putea să-şi muşte buzele de mânie, să scrâşnească din dinţi de ciudă, dar nu ne va atinge. Să ne temem de Domnul şi nu ne vom mai teme de nimic. Nici un pahar de apă proaspătă dat unui proroc al Domnului, dispreţuit, nu-şi va pierde răsplata; şi dacă noi suntem pentru Domnul Isus, şi El va fi de partea noastră.

Charles Spurgeon

Binecuvantarea

Binecuvântarea Ta divină
Las-o Doamne mai deplină
Peste-ai Tăi copii ce gem
Sub dureri şi sub blestem,
Căci lumea lor, e străină!

Tu în jertfa-Ţi, din Calvar
Le-ai adus timpul de har,
Şi ei cred în jertfa-Ţi mare
Ce-a adus scumpa salvare,
Din al morţii, crunt amar!

Binecuvântarea Ta divină
Las-o Doamne mai deplină
Peste-al Tău umil popor –
Ce te cheamă cu mult dor
Din viaţa lor… peregrină!

Căci călători sunt, străini
Pe pământul plin de spini,
Dar o, Doamne-n paradis
’N-acel loc ce L-ai promis,
Ei, nu vor mai fi peregrini!

Flavius Laurian Duverna

Pescarii îl urmează

“Isus le-a zis: “Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” (Marcu 1.17)

Numai venind după Isus putem împlini dorinţa inimii noastre şi putem fi într-adevăr folositori semenilor noştri. Cât de mare nevoie este să fim pescari care izbândesc prin Isus! Ne-am jertfi şi viaţa ca să câştigăm suflete. Dar suntem ispitiţi să încercăm metode pe care Isus niciodată nu le-ar fi încercat. Trebuie oare să cedăm sugestiilor vrăjmaşului? Dacă am face aşa, am putea împroşca apa, dar niciodată n-am prinde peşte. Trebuie să-L urmăm pe Isus, dacă vrem să reuşim. Metodele senzaţionale, spectacolele, amuzamentele – sunt acestea lucruri care merg după Isus? Ni L-am putea închipui pe Domnul Isus însufleţind o adunare prin astfel de mijloace, care acum sunt atât de folosite? Care este rezultatul unor astfel de metode? Rezultatul nu este deloc acela pe care Isus îl va lua în seamă în marea zi din urmă.

Noi trebuie să tindem ca predica noastră să fie aşa cum a fost şi a Stăpânului nostru, căci în felul acesta sunt mântuite sufletele. Trebuie să predicăm învăţătura Domnului nostru şi să vestim o evanghelie deplină şi gratuită; căci aceasta este plasa în care se prind sufletele. Trebuie să predicăm cu blândeţe, îndrăzneală şi dragostea Lui; căci acesta este secretul succesului cu inimile omeneşti. Trebuie să lucrăm cu ungerea divină, depinzând în totul de Duhul Sfânt. Astfel, mergând după Isus şi nu luând-o înaintea Lui, nici alături de El, noi vom fi pescari de oameni.

Charles Spurgeon