16 Iulie

În toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia.” Exod 16:21

Munceşte ca să-ţi menţii sensul deplinei dependenţe de voia Domnului şi plăcerea pentru permanenţa celor mai bogate desfătări. Nu încerca niciodată să te hrăneşti cu mana veche sau să cauţi ajutor în Egipt. Toate trebuie să vină de la Isus, sau eşti ruinat pentru totdeauna. Vechile ungeri nu vor ajunge până la sufletul tău; capul tău trebuie să fie uns cu ulei proaspăt picurat din cornul aurit al sanctuarului, sau slava va conteni. Astăzi s-ar putea să fii pe vârful muntelui lui Dumnezeu, dar Cel care te-a pus acolo trebuie să te ţină acolo; altfel, te vei cufunda mult mai repede decât ai visat. Muntele tău stă neclintit doar atunci când este aşezat de El; dacă el îşi ascunde faţa, te vei tulbura curând.

Dacă Mântuitorul vrea, nu există nici o fereastră spre cer pe care să nu ţi-o poată întuneca într-o clipă. El poate tulbura bucuria din inima ta, lumina din ochii tăi, şi puterea vieţii tale. In mâna Sa se află liniştea ta şi, dacă este voia Lui, te poate părăsi. Domnul nostru este hotărât să ne facă să ne simţim şi să ne recunoaştem dependenţa, fiindcă EL ne permite să ne rugăm doar pentru „pâinea noastră cea de toate zilele” (Matei 6:11), şi ne promite doar că „puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25). Nu este cel mai bine pentru noi să fie totul aşa, ca să ne prezentăm adesea în faţa tronului Său, şi să ne amintim constant de iubirea Lui?

O, cât de bogat este harul care ne hrăneşte în mod continuu şi nu se opreşte din cauza nerecunoştinţei noastre! Ploaia de aur nu încetează niciodată; norii de binecuvântare întârzie mult deasupra caselor noastre. O Doamne Isuse, ne plecăm la picioarele Tale, conştienţi de neputinţa noastră de a face ceva fără Tine, şi în fiecare favoare pe care o vom primi, Iţi vom lăuda Numele binecuvântat şi vom recunoaşte iubirea Ta nesfârşită.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Dependența de Tine…

În totul depindem de Tine
Cum plămânii de aer depind
În bucurii, munci și suspine.

Alin trimiți când ne vezi plângând
Calmezi o-ntristare de moarte,
Stimulezi la sfințenie un gând…

Și-atunci ființa poate să poarte
Povara grelelor întristări
De Tine să nu ne putem desparte.

Ești Tatăl dumnezeieștilor stări
Și-al nostru Stăpân cu-ndurare
Depindem de-ale Tale iertări.

Fără Tine-ar fi-ntunecare,
Ar fi nopțile fără sfârșit
Și nicicând n-ar fi desfătare.

Prin a Ta prezență am propășit
Să nu mai gustăm falimentul
Din multe-ncurcături am ieșit.

Zilnic ne trimiți tratamentul
De care depinde eternul destin
Care ne-ntreține prezentul.

La Tine dorințele noastre vin
Vrem legături neîntrerupte
Viețile noastre Ție-Ți aparțin.

Da, pe cale vor mai fi lupte
Dar vom sta lângă Tine mereu
Chiar de-or fi trasee abrupte.

Depindem de Tine Tată, Dumnezeu
Indestructibilă e legătura
Să putem ajunge la apogeu.

S-alegem splendoarea, nu zgura.

George Cornici

Rugăciunea ascultată de Tatăl

“Tată, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat.” loan 11:41

Când Se roagă Fiul lui Dumnezeu. El este conştient de un singur lucru: de Tatăl Său. Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile Fiului Său şi, dacă Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, Tatăl va auzi întotdeauna rugăciunile mele. Dar eu trebuie să am grijă ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în trupul meu muritor.

“Trupul vostru este templul Duhului Sfânt”. “Betleemul” Fiului lui Dumnezeu. Are vreo şansă Fiul lui Dumnezeu să lucreze în mine? Simplitatea vieţii Fiului lui Dumnezeu se manifestă în mine aşa cum s-a manifestai şi în viaţa Lui trăită aici pe pământ? Când vin în contact cu evenimentele cotidiene ale vieţii în calitatea mea de fiinţă omenească obişnuită, se rosteşte în mine rugăciunea Fiului veşnic al lui Dumnezeu către Tatăl Său? În ziua aceea veţi cere în Numele Meu…”. In care zi? În ziua în care Duhul Sfânt a venit în mine şi m-a făcut în mod efectiv una cu Domnul meu.Este Isus Cristos mulţumit pe deplin în viaţa ta sau ai devenit un îngâmfat spiritual? Nu lăsa niciodată ca raţiunea să se impună şi să-L dea deoparte pe Fiul Iui Dumnezeu. Raţiunea este un dar pe care l-a dat Dumnezeu naturii umane; dar raţiunea nu este darul Fiului Său. Gândirea supranaturală este darul Fiului Său; de aceea, să nu punem niciodată raţiunea pe tronul vieţii noastre.

Fiul întotdeauna ll descoperă pe Tatăl; raţiunea nu L-a descoperit şi nu-L va descoperi niciodată pe Tatăl. Inteligenţa noastră obişnuită nu se închină niciodată lui Dumnezeu dacă nu este transformată prin locuirea în noi a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să avem grijă ca acest trup muritor să fie ţinut în ascultare perfectă de El, permiţându-I să lucreze prin el în fiecare moment. Trăim noi într-o asemenea dependenţă de Isus Cristos, încât viaţa Lui să se manifeste clipă de clipă în trupul nostru muritor?

Oswald CHAMBERS

Ai pleca tu fara sa stii unde?

… a plecat fără să știe unde se duce.

Evrei 11:8

Ai plecat tu vreodată aşa? Când pleci astfel, nu poţi da nici un răspuns logic celor care te întreabă ce faci. Una dintre cele mai dificile întrebări în lucrarea creştină este: „Ce ai de gând să faci?

Tu nu ştii ce vei face; singurul lucru pc care-l ştii este că Dumnezeu ştie cc face. Verifică-ţi permanent atitudinea faţă de Dumnezeu ca să vezi dacă eşti desprins de toate şi te încrezi în întregime în Dumnezeu. Această atitudine este cea care te face să fii într-o stare de uimire continuă, pentru că nu ştii ce urmează să facă Dumnezeu.

Fiecare dimineaţă în care te trezeşti trebuie să fie o nouă „plecare“, ce-ţi va întări încrederea în Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră… nici cu privire la trupul vostru” – cu alte cuvinte, nu te îngrijora cu privire la lucrurile care te frământau înainte de a …pleca.

Îl întrebi tu pe Dumnezeu ce are de gând să facă? Nu-ţi va spune niciodată. Dumnezeu nu-ţi spune ce va face, ci îţi descoperă cine este El. Crezi tu într-un Dumnezeu care face minuni?

Eşti tu gata „să pleci” în supunere totală faţă de El, până când nu te va mai surprinde absolut nimic din ceea ce face? Dacă Dumnezeu este acel Dumnezeu pe care-L cunoşti atunci când eşli aproape de El, ce impertinenţă este să te îngrijorezi!

Fă ca atitudinea vieţii tale să fie una de “plecare” continuă în dependenţă de Dumnezeu şi atunci viaţa ta va avea un farmec de nedescris, iar lsus îşi va găsi plăcerea în ea. Trebuie să înveţi să te desprinzi de convingerile, crezurile, experienţele tale, până când, în ceea ce priveşte credinţa ta, nu va mai exista nici o piedică între tine şi Dumnezeu.

Oswald Chambers

O viaţă plină de măreţie

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima.”

loan 14:27

De fiecare dată când în viaţa noastră personală apare un lucru dificil, suntem în pericol de a-L învinovăţi pe Dumnezeu. De fapt noi suntem cei care greşim, nu Dumnezeu – există undeva în noi un păcat pe care nu vrem să-l părăsim. Imediat ce părăsim păcatul, totul devine limpede ca lumina zilei. Cât timp încercăm să slujim la doi stăpâni, nouă şi lui Dumnezeu, viaţa noastră va fi plină de confuzie. Atitudinea noastră trebuie să fie una de dependenţă totală de Dumnezeu. O dată ce ajungem acolo, nu este nimic mai uşor decât să trăim o viaţă sfântă. Dificultăţile apar atunci când încercăm să uzurpăm autoritatea Duhului Sfânt în vederea împlinirii propriilor noastre scopuri.

Atunci când asculţi de Dumnezeu, El te pecetluieşte cu pacea Sa, cu mărturia unei păci de necuprins, care nu ţine de domeniul naturalului, ci este pacea lui Isus. Ori de câte ori nu apare pacea, aşteapt-o până vine sau caută să afli motivul pentru care nu vine. Dacă acţionezi din propriul tău impuls sau dintr-un sentiment de eroism, nu vei avea mărturia păcii lui Isus; lipseşte simplitatea sau încrederea în Dumnezeu, deoarece spiritul simplităţii este născut din Duhul Sfânt, nu din deciziile tale. De fiecare dată când asculţi, umblarea ta cu Cristos va fi caracterizată de simplitate.

Întrebările apar ori de câte ori încetez să ascult. Atunci când ascult de Dumnezeu, problemele nu se interpun între mine şi El, ci vin ca un mijloc de a-mi ţine mintea trează şi cuprinsă de uimire în faţa revelaţiei lui Dumnezeu. Orice problemă care apare între mine şi Dumnezeu izvorăşte din neascultare. Orice problemă – şi sunt multe – care îmi iese în cale atunei când ascult de Dumnezeu îmi sporeşte bucuria şi plăcerea, pentru că ştiu că Tatăl meu îmi cunoaşte problemele; eu aştept să văd cum le va rezolva.

Oswald CHAMBERS

Direcţia privirilor noastre

„Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor…. aşa se uită ochii noştri la mâna Domnului, Dumnezeului nostru.” Psalmul 123:2

Acest verset este o descriere a dependenţei totale de Dumnezeu. Aşa cum ochii robului sunt aţintiţi la stăpânul lui, aşa sunt ochii noştri îndreptaţi către Dumnezeu şi ajungem să cunoaştem faţa Lui (conform textului din Isaia 53:1). Declinul spiritual începe atunci când încetăm si ne mai înălţăm ochii spre El. Declinul apare nu atât din cauza necazurilor exterioare din jurul nostru, cât din cauza problemelor din mintea noastră, atunci când spunem: “Cred că m-am întins prea mult, ridicându-mă pe vârfuri şi încercând să arăt ca Dumnezeu, în loc să fiu o persoană obişnuită şi umilă”. Trebuie să înţelegem că nici un efort nu poate fi prea mare.

De exemplu, ai ajuns într-o criză în viaţa ta când ai fost de partea lui Dumnezeu şi ai avut mărturia Duhului că ai procedat corect, dar au trecut săptămâni sau poate ani şi treptat, ai ajuns la concluzia: “La urma urmei, n-am fost oare prea mândru? N-am adoptat un punct de vedere prea înalt?” Prietenii tăi “raţionali” vin şi-ţi spun “Nu fi prost, atunci când ai vorbit prima dată despre această trezire spirituală, ştiam că era doar un impuls de moment, căci nu poţi continua asa. Şi oricum Dumnezeu nu aşteaptă asta de la tine”. Şi tu spui: .Probabil că am avut aşteptări prea mari”. Pare o dovadă de smerenie să vorbeşti aşa. Dar, asta înseamnă că ţi-ai pierdut încrederea în Dumnezeu şi că acum te bazezi pe părerile lumeşti.

Pericolul este că, dacă nu te mai bazezi pe Dumnezeu, uiţi să-ţi mai îndrepţi privirea spre El. Numai atunci când Dumnezeu te face să te opreşti brusc, înţelegi cât de mult ai pierdut. De fiecare dată când viaţa ta spirituală începe să slăbească, rezolvă imediat problemele care au dus la această stare. Recunoaşte că s-a interpus ceva între tine şi Dumnezeu şi îndreaptă imediat situaţia.

Oswald CHAMBERS

Ce-ţi pasă ţie?

“Doamne, dar cu acesta ce va fi?…””Ce-ţi pasă ţie? Tu vino după mine”Genesa 24:27

Una dintre cele mai grele lecţii pe care trebuie să le învăţăm vine din refuzul nostru încăpăţânat de a vedea că nu trebuie să ne amestecăm in viaţa altora. Este nevoie de mult timp până când învăţăm pericolul de a fi “providenţe amatoare”, adică oameni care se amestecă în planul lui Dumnezeu pentru alţii. Vezi pe cineva în sufeiţă si spui: “N-ar trebui să sufere, voi avea grijă să nu sufere”. Iţi întinzi mâna în calea lucrurilor îngăduite de Dumnezeu pentru a le opri, dar Dumnezeu spune: “Ce-ţi pasă ţie?” Dacă ai ajuns la un moment de stagnare spirituală, nu lăsa ca această stare să continue, ci vino înaintea lui Dumnezeu şi descoperă cauza stagnării. E posibil să descoperi că această stare se datorează faptului că ai intervenit în viaţa cuiva; ai propus lucruri pe care nu aveai dreptul să le propui; ai dat sfaturi pe care nu aveai dreptul să le dai. Când trebuie să sfătuieeşti pe cineva, Dumnezeu va sfătui prin tine, dând înţelegere prin Duhul Său.

Partea ta este să ai o astfel de relaţie bună cu Dumnezeu, încât gândurile Sale să curgă tot timpul prin tine spre binecuvântarea altora.

Cei mai mulţi dintre noi trăim doar la nivelul conştientului – suntem conştienţi de slujirea noastră, suntem conştienţi de devotamentul nostru faţă de Dumnezeu. Toate acestea arată imaturitate, arată că încă nu trăim o viaţă reală de creştin. Faza de maturitate este cea a vieţii de copil, viaţă care nu e niciodată conştientă de ea însăşi; în această fază suntem atât de predaţi în mâna lui Dumnezeu, încât nici măcar nu suntem conştienţi de faptul că-I suntem de folos. Când suntem conştienţi de faptul că suntem folosiţi ca “pâinea frântă si vin turnat”, încă mai avem de urcat o treaptă, unde ajungem să nu mai fim conştienţi de ceea ce suntem şi de ceea ce face Dumnezeu prin noi. Un om sfânt nu este niciodată conştient că este un sfânt; un om sfânt e conştient numai de dependenţa lui de Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Rugăciunea ascultată de Tatăl

“Tată, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat.” loan 11:41

Când Se roagă Fiul lui Dumnezeu. El este conştient de un singur lucru: de Tatăl Său. Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile Fiului Său şi, dacă Fiul lui Dumnezeu ia chip în mine, Tatăl va auzi întotdeauna rugăciunile mele. Dar eu trebuie să am grijă ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în trupul meu muritor.

“Trupul vostru este templul Duhului Sfânt”. “Betleemul” Fiului lui Dumnezeu. Are vreo şansă Fiul lui Dumnezeu să lucreze în mine? Simplitatea vieţii Fiului lui Dumnezeu se manifestă în mine aşa cum s-a manifestai şi în viaţa Lui trăită aici pe pământ? Când vin în contact cu evenimentele cotidiene ale vieţii în calitatea mea de fiinţă omenească obişnuită, se rosteşte în mine rugăciunea Fiului veşnic al lui Dumnezeu către Tatăl Său? În ziua aceea veţi cere în Numele Meu…”. In care zi? În ziua în care Duhul Sfânt a venit în mine şi m-a făcut în mod efectiv una cu Domnul meu.Este Isus Cristos mulţumit pe deplin în viaţa ta sau ai devenit un îngâmfat spiritual? Nu lăsa niciodată ca raţiunea să se impună şi să-L dea deoparte pe Fiul Iui Dumnezeu. Raţiunea este un dar pe care l-a dat Dumnezeu naturii umane; dar raţiunea nu este darul Fiului Său. Gândirea supranaturală este darul Fiului Său; de aceea, să nu punem niciodată raţiunea pe tronul vieţii noastre.

Fiul întotdeauna ll descoperă pe Tatăl; raţiunea nu L-a descoperit şi nu-L va descoperi niciodată pe Tatăl. Inteligenţa noastră obişnuită nu se închină niciodată lui Dumnezeu dacă nu este transformată prin locuirea în noi a Fiului lui Dumnezeu. Trebuie să avem grijă ca acest trup muritor să fie ţinut în ascultare perfectă de El, permiţându-I să lucreze prin el în fiecare moment. Trăim noi într-o asemenea dependenţă de Isus Cristos, încât viaţa Lui să se manifeste clipă de clipă în trupul nostru muritor?

Oswald CHAMBERS

Momentul întoarcerii din drum

„Voi nu vreţi să vă duceți?”

loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL” Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos, dar nu umblă cu El.

Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos.

Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu EL. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

Oswald Chambers

Ai pleca tu fără să ştii unde?

… a plecat fără să stie unde se duce. Evrei 11:8

Ai plecat tu vreodată aşa? Când pleci astfel, nu poţi da nici un răspuns logic celor care te întreabă ce faci. Una dintre cele mai dificile întrebări în lucrarea creştină este: „Ce ai de gând să faci?” Tu nu ştii ce vei face; singurul lucru pc care-l ştii este că Dumnezeu ştie cc face. Verifică-ţi permanent atitudinea faţă de Dumnezeu ca să vezi dacă eşti desprins de toate şi te încrezi în întregime în Dumnezeu. Această atitudine este cea care te face să fii într-o stare de uimire continuă, pentru că nu ştii ce urmează să facă Dumnezeu.

Fiecare dimineaţă în care te trezeşti trebuie să fie o nouă „plecare”, ce-ţi va întări încrederea în Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră… nici cu privire la trupul vostru” – cu alte cuvinte, nu te îngrijora cu privire la lucrurile care te frământau înainte de a ..pleca.Îl întrebi tu pe Dumnezeu ce are de gând să facă? Nu-ţi va spune niciodată. Dumnezeu nu-ţi spune ce va face, ci îţi descoperă cine este El.

Crezi tu într-un Dumnezeu care face minuni? Eşti tu gata „să pleci” în supunere totală faţă de El, până când nu te va mai surprinde absolut nimic din ceea ce face? Dacă Dumnezeu este acel Dumnezeu pe care-L cunoşti atunci când eşli aproape de El, ce impertinenţă este să te îngrijorezi! Fă ca atitudinea vieţii tale să fie una de „plecare” continuă în dependenţă de Dumnezeu şi atunci viaţa ta va avea un farmec de nedescris, iar lsus îşi va găsi plăcerea în ea. Trebuie să înveţi să te desprinzi de convingerile, crezurile, experienţele tale, până când, în ceea ce priveşte credinţa ta, nu va mai exista nici o piedică între tine şi Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS