Darul cel mai potrivit

Motto: Isaia 9/6 „”Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu ni s-a dat și
domnia va fi pe umerii Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veșniciilor și Domn al păcii.”” Amin.

Este o datină de veacuri
Și oamenii sunt învățați
De sărbători să facă daruri
Celor dragi și apropiați.

Să primim daruri ne place –
Și-i cât se poate de firesc,
Dar nimenea daruri nu face
Decât celor ce-i iubesc.

Sunt oferte cu toptanul
Pentru orice buzunar –
Nu cumva să treacă anul
Și noi n-am ales un dar.

Uneori ni-i greu s-alegem
Darul pentru cel iubit
Și ne străduim să-i facem
Darul cel mai potrivit.

Oferta cea mai minunată –
Darul cel mai valoros, ,
Cel mai scump și fără plată
E viața veșnică-n Hristos.

Ca Fiul Sfânt Hristos Isus,
Dar ca El, mai mare nu-i;
Că Dumnezeu în El a pus
Toată plinătatea Lui.

Că atâta înțelepciune
Și pricepere i-a dat,
Că-n Cuvântul Său îi spune
Și-L numește MINUNAT.

El dă sfântă învățătură
Păcătosului nevrednic –
Sfaturile-i din Scriptură
Adeveresc că este SFETNIC.

Lui i-a dat puterea toată
Și în cer și pe pământ,
Iar Sciptura ni-L arată
DUMNEZEU TARE și Sfânt.

Toată zidirea se închină
Puterii Lui desăvârșite –
Izvor de pace și lumină,
De îndurări nemărginite.

Dacă teama îți strică somnul
Și prin mare zbucium treci,
Nu uita că Hristos Domnul
Este DOMNUL PĂCII-n veci.

De ești un suflet credincios
Să urmărești pacea mereu,
Ca să ai pace în Hristos
Și prin El cu Dumnezeu.

Iată un dar pentru tot omul –
Un dar sfânt nespus de mare,
De și-a pus nădejdea-n Domnul
Pentru viața viitoare. Amin.

Ioan Vasiu 

Faclia mantuirii

Culcat in ieslea rece, in straiele-Ti umile,
Tacut si fara fala in lume ai intrat,
Se oglindea tot cerul in ochii Tai, Copile,
Dar cati au fost aceia care au observat

Pe capul Tau coroana de Print al vesniciei,
De Imparat al slavei, cati Te-au recunoscut?
Putini, caci ambalajul precar al saraciei
I-a-mpiedicat sa vada ca n-aveai inceput.

La fel, cu nepasare multi astazi Te ignora,
Si darul mantuirii e-asa dispretuit,
Caci isi doresc sa vada o scena mai sonora;
Intriga simplitatea cu care ai venit.

Nu suntem noi mai vrednici ca restul omenirii,
Dar multumim, Isuse, ca ochii ne-ai deschis
Ca sa vedem in Tine faclia mantuirii
Ce arde-n vesnicie, asa cum a fost scris.

„Astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.” Luca 2:11,12.

Anca Winter 

Iubire cu miros de cer frumos!

Iubire cu miros de cer frumos,
O, câte lucruri a mai scris în tin’ Hristos!
Câte descopăr când pășesc poteca ta
Și câte revărsări de har găsesc în ea!

Iubire cu miros de-altar curat
Câte porniri în mine-ai transformat!
De nu era în cale jertfa Ta
Pierdut aș fi, uitat pe calea mea!

Iubire, dar din darul lui Hristos
Tu ne înveți ca să trăim frumos
Căci fără tine câte sarcini am purta
Câte nimicuri după noi am tot lua!

Ce grea e ura! Tu ce ușurare duci
Pe brațe când ne porți și ne conduci!
Și când te am, iubesc ce n-am putut
Căci Tu închizi și rana ce-a durut!

Căci de avem în noi o torță de iubire
Ne îndreptăm ușor spre nemurire
Și zările cerești întrezărim
Când lepădam natura noastră, când iubim!

Mai tare ești, iubire, decât boldul morții greu
Te ‘nalți și te cobori din empireu
Ai locuința-n slava lui Hristos
Iau chipul tău și-l schimb pe-al meu lutos!
O, tu, iubire, dar din darul Lui frumos!

Camelia Stîngaciu  

Visul meu!

Visul meu, e să am harul,
Chiar din zorii dimineții.
Ca să-mi pot aduce darul,
În fiecare zi, a vieții.

Să nu mă sting, după ce norul,
A apărut pe cer, umbrind…
Din al meu crez și să duc dorul,
A tot ce-mi este mai senin.

Ci vreau să pot să biruiesc,
Orice furtună va veni
Şi prin Hristos să-mi întăresc,
Paşii, către veşnicii.

Visul meu, e să duc lupta,
Până la capăt, aşteptând…
Răsplata, ce îmi va da Domnul,
Pe cap, cununa Sa purtând!

Să nu mă prindă-n drum ispita
Şi de păcate doborât,
S-ajung de mă robeşte firea,
De pofta ei să fiu târât.

Să țin mereu, sabia-n mână,
Să tai, tot ce-i lumesc, firesc.
S-ajung triumfător în luptă,
Să fiu un om Duhovnicesc!

Visul meu, e Biblia…
Pe care vreau să o trăiesc,
Şi cu râvnă s-o împlinesc,
Iar tuturor să o vestesc.

Pe Domnul, vreau ca să-L laud,
Prin cântece de bucurie.
Iar ca cei ce mă aud,
Să îşi schimbe a lor trăire.

Să duc o viață-n rugăciune,
Să fiu un izvor curat.
Să cer multă-nțelepciune,
Domnului ce m-a salvat!

Visul meu, e să ajut săracul,
Să fiu sprijin, pentru bătrân.
Să cercetez văduva şi orfanul,
Să plâng cu acei ce plâng.

Să-l învelesc pe cel sărman,
Să biruiesc răul prin bine.
Să-l mângâi pe cel bolnav
Şi să Îl port în rugăciune.

Să dau din pâinea mea acolo,
Unde Isus mă va-ndruma.
Să strâng comoara mea dincolo
În cerul sfânt, de pe acuma.

Visul meu, e să am darul,
De-a face binele oricui.
Să trec biruitor hotarul,
Pansând rana duşmanului.

Dar nu să pun cărbunii stinşi;
Ci vreau să fac prin Voia Lui,
Acei cărbuni, să fie aprinşi,
Să ştie că-s a Domnului!

Nu să fi fost, fără folos,
Mândrindu-se-n sinea lui.
Ci să se-ntoarcă la Hristos,
Predându-şi viața-n Mâna Lui!

Visul meu, a fost să fiu lumină
Şi s-a împlinit, de când Isus…
A luat El, ființă-n mine,
Şi-am devenit, un om supus.

Răstignit-am chiar şi eul,
Împreună cu Hristos, în sine.
Trăiesc, Dar nu mai trăiesc eu,
Ci Hristos trăieşte-n mine.

Viaţa ce o trăiesc acum,
O trăiesc doar prin credinţă
În Fiul lui Dumnezeu,
Prin care am biruință!

Visul meu e să nu uit,
De dragostea Domnului.
Ci să stau mereu smerit,
Şi s-ascult de Glasul Lui!

El S-a dat pe Sine Însuşi,
La Golgota, râstignit.
A dus tot păcatul lumii
Fiindcă pe toți ne-A iubit!

Nu vreau, ca să fac zadarnic,
Harul Său nemăsurat.
Ci să fiu mereu, om harnic,
În Hristos tot mai bogat!

Visul meu, e să vii frate,
Şi tu azi, la crucea Lui.
Să te lepezi de păcate,
În numele Domnului!

Să-ți laşi chiar acum povara,
Care apasă foarte greu.
Ce îți va zdrobi spinarea,
De nu strigi la Dumnezeu.

Isus Hristos este Domnul!
Cel mai mare Împărat.
La El toate-s cu putință,
Vrei să fii un om salvat?

Visul meu e să crezi frate!
Că Isus spală păcate.
El ți le şterge pe toate,
Şi te scapă de la moarte!

Crede şi nu te-ndoi,
Tu un om schimbat vei fi.
Ce rodeşte-n bucurii,
Chiar printre ai Săi copii.

Un pom nou, în veşnicii,
Sădit lângă ape vii.
Domnul te va altoi,
De tine se va-ngriji.

Visul meu e să am parte
Cu Al nostru Bun Păstor,
Şi să nu fiu prea departe,
Atunci, când El vine pe nori.

Cu credință să m-apropi!
De al veşniciei zori,
Iar acolo-n Rai, cu sfinții,
Să-L văd pe Mântuitor!

Să fiu şi eu, printre ai Săi,
Să-ngenunchiez naintea Lui.
Iar în dragostea dintâi,
Să strig: „Osana Domnului!”

 Bahrin Alexandru 

20 Mai

Bunătatea Ta cea minunată.” Psalmi 17:7

Când dăruim ceva cuiva odată cu inima noastră, facem o faptă cu adevărat bună, dar trebuie să recunoaştem că acest lucru nu se întâmplă des. Nu la fel se întâmplă cu Domnul și Stăpânul nostru. Favorurile Lui sunt însoţite întotdeauna de dragostea din inima Sa. El nu ne aruncă firimituri reci de la masa Sa luxoasă, ci ne lasă să mâncăm din farfuria Lui şi ne condimentează mâncarea cu aroma iubirii Sale. Când ne pune aurul harului Său în palmă, însoţeşte darul de o strângere de mână, care este la fel de preţioasă ca însuşi darul. El va veni în casele noastre în vizită, dar nu se va purta ca un musafir mândru în căsuţa unui om sărman;

El se va aşeza lângă noi, fără să ne dispreţuiască sărăcia sau să ne condamne slăbiciunea. Prea iubiţilor, cât de dulce este zâmbetul Lui! Ce cuvinte plăcute picură de pe buzele Lui! Câte îmbrăţişări ne păstrează! Dacă nu ne-ar da decât bănuţi de aramă, felul în care ni i-ar da i-ar transforma în bani de aur, dar El ne dă daruri costisitoare, aşezate frumos într-un coşuleţ aurit. Este imposibil să te îndoieşti de sinceritatea darurilor Sale, fiindcă pe fiecare binefacere este imprimată inima Sa însângerară. El ne dă „cu mână largă, și fără mustrare” (Iacov 1:5).

Nu ne scoate niciodată Ochii spunându-ne că suntem o povară, nu priveşte cu răceală pe níci unul dintre cei sărmani, ci ne strânge la pieptul Său cu bucurie, oferindu-Şi bucuros viaţa pentru noi. Nardul Său are o mireasmă pe care nici o altă inimă nu ar putea s-o producă; fagurii Săi au o dulceaţă care reflectă însăşi esenţa iubirii Lui. O, ce comuniune rară produce o asemenea sinceritate! Să ne ajute Domnul să-I gustăm mereu binecuvântările!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Cel mai bun cadou din lume

25 Decembrie

„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)

Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor”, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie. Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură.

Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm.

Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că:1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa.2) E singurul dar care dăinuie pe vecie.3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.

” Veniti!”

Text: 1 Petru 1:3-12

…darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in
Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:23

In orasul Boston, te poti plimba printr-un parc aflat chiar in
centrul orasului numit „Boston Common” (Propr. obsteasca a
orasului Boston, n.tr.). Parcul a fost conceput de catre un guver-
nator puritan pe nume John Winthrop. Intinzandu-se pe 20 de
hectare, parcul este cel mai vechi parc public din Statele Unite. El
a fost proiectat pentru folosirea comuna ca pasune pentru vite si
teren de antrenamente sportive”. Azi, nu se mai foloseste pentru
nici unul din scopurile initiale, dar aleile lui si peisajul pitoresc
ofera o relaxare binevenita in plin centrul unui mare oras.

Intr-o zi, un baietel vizita parcul cu parintii sai pentru prima
data, cand a vazut la intrarea parcului inscriptia: „Boston Com-
mon”. Incantat peste masura, copilul a exclamat: „Nu spune: Nu
calcati pe iarba”! Scrie: „Veniti!” si a zbughit-o bucuros pe campul
inverzit (in limba engleza „veniti!” se scrie „come on!”. Copilul
citise in loc de common, come on; n.tr.).

Asemenea copilului din „Boston Common”, care a vazut in aceste
cuvinte o invitatie deschisa, am putea vedea si noi ceea ce Iuda
numeste „mantuirea noastra de obste” (v. 3). Oferta vietii vesnice
prin credinta in Isus nu este numai pentru cativa. Ea este „darul
fara plata al lui Dumnezeu” (Romani 6:23). Nu se face nici o
restrictie celor care doresc sa accepte aceasta „mantuire de obste”.
Tendintele noastre umane sunt sa complicam aceasta invitatie a
lui Dumnezeu, adaugind cerinte legaliste sau promisiuni de dedi-
care din partea beneficiarilor ei. Prin natura noastra, cautam sa
ridicam semne de interdictii spirituale: „Nu…!” Dar Dumnezeu
ne-a spus clar ca mantuirea este darul fara plata al Lui – si poate fi
primit prin credinta. Veniti! Credeti azi in Isus! – P.R.V.

Vino azi la Isus, nu mai amanal

Ai Cuvantul Lui ce te-a lumina.

El e-aici. La picioare sa-l cazi

Te cheama. Vino la Domnul chiar azi.” – Root

Mantuirea este un dar gratuit,
dar trebuie sa-l accepti
.”

Painea zilnica

A lua darul in dar

Text: 1 Cronici 16:7-12, 34-36                   

„… îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în flecare dimineaţă.” Plangerile 3:22, 23

Ce s-ar întampla dacă soarele nu ar răsări maine dimineaţă? Henry Porter şi-a imaginat o asemenea dimineaţă. El a scris: „La ora şase dimineaţa nu era nici un semn că va răsări soarele. La şapte încă nu apăruse nici o rază de lumină. La pranz era la fel de mare bezna ca la miezul nopţii şi nici un ciripit de pasăre. Se auzeau numai cucuvelele şi bătaia aripilor liliecilor. Apoi veniră orele întunecate ale după-mesei. Nimeni nu dormea în noaptea aceea. Unii plangeau, iar alţii îşi frangeau mainile de disperare. Fiecare biserică era ticsită de oameni îngenuncheaţi. Au rămas astfel toată noaptea. Spre dimineaţă, milioane de priviri nerăbdătoare şi înlăcrimate erau îndreptate spre răsărit. Cand orizontul a început să se coloreze în roşu şi cand soarele se ridică din nou, s-a auzit un uriaş strigăt de bucurie. Milioane de oameni strigau: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul!”


Ce imagine a faptului că luăm multe lucruri ca pe ceva de la sine înţeles şi nu ne dăm seama de valoarea lor pană ce ne sunt luate. Cu inimile pline de mulţumire, trebuie să ne reamintim mereu că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorandu-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Ieremia ne spune că îndurările Lui nu se termină ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Iar credincioşia Lui este atît de mare (Plîngerile 3:22, 23).
Ştiind că Dumnezeu este credincios, putem spune în fiecare zi: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara!” (Psalmul 68:19). Binecuvantările lui Dumnezeu pe care ni le dă în dar nu trebuie luate niciodată ca pe ceva ce ni se cuvine. – R.W.D.

Privind la haru-Ti minunat,
Cuprins mi-e sufletu-n uimire.
Răpit de el, mă-nchin şi-Ti cant
De dragoste şi proslăvire.” – P.L.

Nu fi atat de preocupat de darul lui Dumnezeu încat să uiti de Cel ce ti-l dăruieşte

Painea zilnica

Iar vei veni în ajutor

Iar vei veni în ajutor
Cum ai venit și altādatā
Suportul Tāu nemuritor
E darul unui veșnic Tatā.

În ceasuri grele de coșmar,
Când se va nāpusti furtuna
Vom birui cu Tine iar
Sā nu se clatine arvuna.

În cuptor de-am fi din nou
Vei trimite, iar, rācoare
Iar al evenimentului ecou
Va naște mare sārbātoare.

Zi de zi vom depāși
Neajunsuri întâlnite
Oricând, oriunde am pāși
Rugāciuni vor fi-mplinite.

Ce-am vāzut vom mai vedea
Plâns și lacrimi în tācere
Dar rāsplatā vom avea,
Vom trece prin Înviere.

Iar vei veni în ajutor
Cum ai venit întotdeauna
Te îngrijești de-al Tāu popor
Sā își primeascā-n Cer cununa.

George Cornici

Ne întrebām…

Ne întrebām de-atâtea ori
De ce-ntre frați nu e iubire
(Un apropo: și-ntre surori)
Sunt aruncate și comori
Și darul sfânt pentru slujire.

De ce-i așa? Ne întrebām
De ce poveri nu sunt purtate?
E modernism, nu mai luptām
Lângā ecranul mic azi stām
Ce sā ne dea? Nedemnitate?

Ne întrebām de ce-am ajuns
La un nivel de adormire?
Poate-am uitat c-a fost strāpuns
Chiar Fiul care- a dat rāspuns
La o cāzutā omenire.

Ne doare pentru un mesaj
Fārā o ungere divinā?
Nu-mi spunți cā e-un avantaj!
Din contrā e un derapaj
Spre cei ce nu se mai închinā.

Ne întrebām ce-i de fācut
Spre a ieși din trista stare?
Sā fie slujba ca-ntrecut,
Sā nu ne mai legām de lut
Ci doar de Rai c-așa-i scāpare.

Emancipare vrem acum
Spre culmi de colb și sociale?
Cu jerfe-nvāluite-n scrum
Cādem sub greutate-n drum
Lângā vestite catedrale.

Ce revelații am lāsat
Sā ne inunde-n pribegie?
Stindardul când l-am ridicat?
Când la flāmând cinā i-am dat?
Când am ucis o letargie?

De vrem rāspunsuri sā gāsim
Vom evada din starea-n care
Lângā altar nu poposim.
Ne vom lupta sā propāșim
Spre piscuri de înviorare.

Ce-i important? Cu ce hrānim
Lāuntrul plin de frāmântare?
Doar hotārâți sā împlinim
Tot ce din Paradis primim
Avem acces la sārbātoare.

George Cornici