Implicăte-n lucrare…!

Implicăte-n lucrare
Cu darul ce ți-e dat
Nu sta în nepăsare
În spațiul limitat.

De tine nu-s departe
Acei nemântuiți
O, nu-i lăsa, de moarte,
Să fie mistuiți.

În orice acțiune
Și-n orice loc ai fi
Fii plin de pasiune
Să-ndemni spre Slavă fii.

Te-așteaptă și răniții
Și cei căzuți în drum
Înlătură tradiții
Ce nasc doar ger și scrum.

În sanctuar e bine
Mesaj profund asculți
Dar cine te reține
Să spui de har la mulți?

Doar folosind talentul
Pe-al tău Stăpân urmezi
Chiar de-ar veni torentul
Miracole-o să vezi.

Implicăte-n lucrare
Drumeți să-ndrumi spre Rai
Să-i scoți din noaptea-n care
Sfidează sfântul trai.

Vedea-vei rezultate
Trăi-vei și minuni
Ca-n drumul spre Cetate
Splendori cerești s-aduni.

George Cornici

Bun venit an luminos!

Bun venit an luminos
Pentru noi, ești bucurie
Tu ești darul lui Hristos
Onorat în veci să fie!
E atât de minunat
Că suntem în grija Lui
Pentru viață ne-a creat
Glorie-I dăm Domnului!
Înțelepți să fim pe cale
Zile bune să trăim
Domnu-I plin de îndurare
Și cu El  prin tot răzbim.
De trecem prin încercări
Ajutor primim mereu
Dacă avem supărări
El ne spijină la greu
Domnul este minunat
Zi de zi de întărește
El, Isus ce ne-a salvat
Viață sfântă ne dorește
Anul nou bine-ai venit
Tot mai credincioși să fim
Spre Isus cel preamărit
Hotărâți ca să pășim!

Florenta Sarmasan

Multumire catre Tine

Doamne azi îți mulțumesc
Pentru Darul tău ceresc.
Pentru Mila Ta de Rege
Pentru Jerfa de pe Cruce.

Doamne înc-o mulțumire
Pentru scumpa mea familie,
Darul sfânt și minunat
În care Tu m-ai așezat.

Doamne mii de mulțumiri
Pentru cei ce sunt creștini,
Trupul Tău de pe pământ
Templul Duhului Cel Sfânt.

Doamne azi îți mulțumesc
Pentru locul pământesc,
Pentru purtarea ta de grijă
Pentru tot ce-mi dai în viață.

Mulțumesc pentru sănătate
Mulțumesc și pentru soare,
Mulțumesc pentru mâncare
Mulțumesc de-mbrăcăminte.

Mulțumesc pentru prigoană
Mulțumesc și pentru boală,
Mulțumesc pentru necazuri
Mulțumesc când Tu mă mustri.

Doamne din nou mulțumire
Pentru că ne vei fi Mire,
Pentru-ai Tăi de pe pământ
Ne-ai pregătit Cerul Tău Sfânt.

Simion Ioanăș

S-a sfârşit!

“Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”Ioan 17:4

Moartea lui Isus Cristos este împlinirea în istorie a însuşi gândului lui Dumnezeu. Nu se poate să-L considerăm pe Isus Cristos un martir. Moartea Lui n-a fost o întâmplare care putea fi prevenită: moartea Lui a fost însuşi motivul pentru care a venit pe pământ.Nu-ţi baza niciodată predicile despre iertare pe ideea că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că El ne va ierta pentru că ne iubeşte. Aceasta contrazice revelaţia lui Isus Cristos despre Dumnezeu, face crucea Lui inutilă, iar Răscumpărarea – “mult zgomot pentru nimic”. Dumnezeu iartă păcatul doar datorită morţii lui Cristos. Dumnezeu n-ar putea ierta oamenii în nici un alt mod decât prin moartea Fiului Său; Isus este înălţat ca Mântuitor datorită morţii Sale. Pe Isus “îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morţii pe care a suferit-o”.

Cel mai mare strigăt de triumf care a răsunat vreodată în urechile unui univers uimit a fost strigătul de pe Crucea lui Cristos: S-a sfârşit! Acestea au fost ultimele cuvinte din lucrarea de Răscumpărare a omului.Orice lucru care diminuează sau acoperă sfinţenia lui Dumnezeu printr-o părere falsă despre dragostea Lui contrazice revelaţia despre Dumnezeu dată de Isus Cristos. Nu lăsa niciodată să pătrundă în mintea ta gândul că, din milă, Isus Cristos a luat partea noastră împotrivindu-Se lui Dumnezeu sau că El a devenit blestem pentru noi din compasiune pentru noi. Isus Cristos a devenit blestem pentru noi prin hotărâre divină.

Partea noastră în înţelegerea semnificaţiei teribile a acestui blestem este convingerea că suntem păcătoşi; ni s-a dat darul de a ne ruşina şi de a ne pocăi; aceasta este marea milă a lui Dumnezeu. Isus Cristos urăşte păcatul din om, şi Calvarul este măsura urii Sale.

Oswald CHAMBERS

Chemarea la pregătire

“Aşa că, dacă îți aduci darul la altar şi acolo în aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul.”

Matei 5:23-24

Este uşor să ne imaginăm că vom ajunge cândva să fim desăvârşiţi şi pregătiţi, dar pregătirea nu se face deodată, ea este un proces susţinut. E periculos să rămâi la nivelul experienţei actuale. Viaţa creştina cere pregătire şi iarăşi pregătire. Tânărul creştin este repede atras de sentimentul sacrificiului. Omeneşte vorbind, ceea ce ne mână spre Isus Cristos este sentimentul eroismului din noi; dar cercetarea atentă făcută de cuvintele Domnului nostru pune deodată la încercare acest val de entuziasm.

“Du-te întâi de împacă-te cu fratele tău.” Acest du-te, pe care-l cere pregătirea, înseamnă să ne lăsăm cercetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Sentimentul sacrificiului eroic nu este suficient. Lucrul pe care-l detectează Duhul Sfânt în tine este înclinaţia ta naturală care nu poate fi niciodată de folos în slujba Sa. Numai Dumnezeu poate detecta această înclinaţie din tine. Ai ceva de ascuns faţă de Dumnezeu? Dacă ai, lasă-L pe Dumnezeu să te cerceteze cu lumina Sa. Dacă e vorba de păcat, mărturiseşte-l, nu admite doar existenţa lui. Eşti gata să-L asculţi pe Domnul şi Stăpânul tău, oricâtă umilinţă ar aduce aceasta dreptului asupra propriei tale persoane?

Nu lepăda niciodată judecata Duhului Sfânt asupra unui lucru. Dacă ea este destul de importantă pentru Duhul lui Dumnezeu ca să ţi-o aducă în minte, înseamnă că acela este lucrul pe care l-a detectat El. Tu căutai să renunţi la un lucru mare. Dumnezeu îţi vorbeşte de un lucru mic, dar în spatele căruia se înalţă marea citadelă a îndărătniciei. “Nu voi renunţa la dreptul asupra propriei mele persoane!” -exact la ceea ce Dumnezeu vrea să renunţi dacă vrei să fii un ucenic al Lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Este nădejdea ta în Dumnezeu slabă și pe moarte?

  „Tu îl ţii într-o pace desăvârşită pe cel a cărui gândire este îndreptată spre Tine”. (Isaia 26:3. RV. marg.)

Este, gândirea ta îndreptată spre Dumnezeu sau este săracă? Sărăcia gândirii este una dintre cele mai importante surse de epuizare şi de secătuire a vieţii unui lucrător. Dacă nu ţi-ai folosit niciodată gândirea pentru a te aduce pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu, începe să faci acest lucru acum. Nu are nici un rost să aştepţi ca Dumnezeu să vină la tine; trebuie să-ţi îndepărtezi gândurile de la faţa idolilor şi să priveşti la El pentru a fi mântuit.

Gândirea este darul cel mai mare pe care ni l-a dat Dumnezeu şi ar trebui să-i fie cu totul dedicată Lui. Dacă îţi faci orice gând rob ascultării lui Cristos, aceasta va fi una dintre cele mai mari comori ale credinţei tale atunci când va veni timpul încercării, deoarece credinţa ta şi Duhul lui Dumnezeu vor lucra împreună. Învaţă să asociezi idei vrednice de Dumnezeu cu tot ce se întâmplă în natură – răsăriturile și apusurile de soare, strălucirea lunii şi a stelelor, anotimpurile în schimbare – şi atunci gândirea ta nu va mai fi niciodată la voia impulsurilor tale, ci va fi folosită întotdeauna în slujba lui Dumnezeu.

„Noi am păcătuit, împreună cu părinţii noştri… şi am uitat” (Psalmul 106:6-7). Atunci introdu un pumnal în locul unde ai adormit, ca să te trezeşti. „Chiar acum Dumnezeu nu-mi vorbeşte” dar El trebuie să-ţi vorbească! Aminteşte-ţi al Cui eşti şi pe Cine slujeşti.      Încurajează-te amintindu-ţi aceasta şi dragostea ta pentru Dumnezeu va creşte înzecit. Gândirea ta nu va mai fi săracă, ci va fi vie şi înflăcărată, iar speranţa ta va fi nespus de luminoasă.

Oswald Chambers

Ne-am dat seama

Ne-am dat seama de la prima întâlnire
Că tot ce ai grăit a fost de Sus adus
De-aceea n-am mai vrut o altă stăpânire
Ci doar a-mpărăției ce nu are apus.

În ființele predate pătruns-au revelații
Când auzeam cuvinte cu sens transcendental
Și n-am mai vrut reclame, terestre decorații
Și nici remunerări transmise prin Nabal.

În timp ce ne priveai Te-am acceptat, Isuse
Căci ne-ai deschis privirea spre zorii vieții noi
Ai dat divin avânt speranțelor distruse
Să-nvingem încercarea, potopul de nevoi.

Convingerea primită, venită din Scriptură
S-a adâncit în noi, s-a înrădăcinat
Și nu ne-am mai bazat pe-a omului bravură
Ci pe puterea sfântă a Celui ce-a-nviat.

Un crez format în lupta cu forțe pământene
Ne dă imbold spre farul cu un distinct semnal
Și astfel bucuria în suflet se așterne
Să mergem cu cântare spre mult-doritul Mal.

Ne-am dat seama pe parcursul pribegiei
Că nu-i nimic mai scump ca sacrul Legământ
C-acesta ne susține în orele urgiei
Să trecem cu-ndrăzneală dincolo de mormânt.

Că știm ce ne așteaptă în Țara Frumuseții
E darul minunat de la Stăpân primit
De-aceea acceptăm tot ce ne-au scris profeții
Și tot ce Tu ne spui, Isuse preaiubit.

George Cornici

Moarte eului meu

E tot acolo,il vad.
E mic si negru.
Al meu orgoliu de ganduri patruns.
E mic  ce i drept
Dar carul mic ca si-n proverbe,
Rastoarna si invinge-ai sai parinti.

Ani de rand ma lupt sa-l dau afara
Macar de pe-al meu tron sa-l izgonesc,
Dar el nu vrea nicicum sa plece,sa dispara.
Ma-ntreb; dar oare am luptat de-ajuns?

Mi-aduc aminte si-acu  de parca ieri fu
Cand pe Isus in inima-am primit.
I-am daruit ce-i mai frumos,chiar tronul.
Si El cu bucurie a domnit.

Dar,n-a durat mult.
Vremea trece,timpul zboara,
Necazuri vin,ispitele pandesc,
M-am inncecat in a lumii inversunare,
M-am dus in jos,mai sa ma prabusesc.

Am cautat refugiul in lucruri false.
In prieteni ce nici azi nu imi raspund…
In ochii mei am crescut tot mai mare,
Iar Domnul meu Isus mai mult scazand.

Si sa nu-mi pun un semn de intrebare?…
Unde e azi Acel pretios Isus,
Ce eu cu-atata bucurie mare
L-am asezat pe tron,acolo sus?

Azi cand ma uit ma vad mai mult pe mine,
Tot mai des viata-mi controland,
Iar El e inca acolo,langa mine
Il simt aproape,trist,tot asteptand.

Se tot plimba Isus prin camaruta,
Mai suspina,o vorba mai spunea,
E obosit;..El vrea sa se aseze
Dar nu e loc…acolo-i cineva.

E cineva cui place sa domneasca,
Sa se impuna,totul sa preia,
E eul meu,orgoliul sau mandria
Viata-mi-ncadere conducand.

Isus e inca acolo,nu renunta.
El pentru mine odata a murit.
Azi eu sunt a lui oaie ratacita
Ce o iubeste-nveci,la nesfarsit.

Si daca cineva ieri ma-ntreba
Al meu stapan sa spun,Isus era.
Dar azi,la o privire-amanuntita,
A mea inima-i tare impartita,
Marele scor,eul detinand.

Stiu bine,lucrul acesta nu e bun
Isus a fost si este-al meu stapan.
Deaceea inima mea plina de mizerie
El schimba-ntr-o frumoasa incapere.

Frumoasa si curata atata timp,
Il las pe el in conducere deplin.
Astfel al meu orgoliu indraznet
De el vreau azi sa ma dezlipesc.

Deja imi vad trecutul incarcat,
Cand viitorul e asa de luminat.
Atat de simplu,atata de frumos,
Numai cu Domnul meu Isus Hristos.

Ramona Leonte