În marea uitării…

În marea uitării au fost aruncate
Trăiri ce n-au fost de Cer aprobate
Și-așa s-a creat în noi transformare
Când răspuns-am la a Tatălui chemare.

Cuvintele Lui ne-au atins făptura
Să cunoaștem Cine-a creat natura
Să nu mai rătăcim pe cărări străine
Să ne-atașăm de Cel ce poate s-aline.

A fost aruncat în marea uitării
Tot ce n-avea semnul binecuvântării
Iar azi pășim cu avânt spre Slavă
Nu mai vrem nici zgură, nici pleavă.

Îngropate sunt îndemnuri din fire
Făcându-se loc pentru sfânta slujire
Și astfel s-a făcut schimbare totală
Suntem ucenici în cereasca Școală.

Apuse sunt zile de necredință
Știm ce scop are o suferință
Știm că-n marea uitării-au fost duse
Fapte ce-n sfințenie nu-s incluse.

Minunea Salvării zilnic o trăim
De-al nostru crez, nicicând, nu ne despărțim
Cu sângele crucii trecutul e șters
Știm unde sfârșește al nostru mers.

Când răspuns-am la a Tatălui chemare
Simțit-am în noi răscumpărare
Trăiri ce n-au fost de Cer aprobate
În marea uitării au fost aruncate.

George Cornici

N-ai trecut pe lângă mine

N-ai trecut pe lăngă mine
Ci-ai venit cu-mbrățișări
M-am împrietenit cu Tine
Iar cuvintele-ți divine
M-au scăpat de-nfricoșări.

Jugul lumii mă-nrobise,
Mă trăgea în jos spre lut
Nu credeam în cele scrise
Dar o ușă se deschise
Și-ai intrat și Te-am văzut.

Ți-am văzut, Isuse, fața
Cu acel surâs ceresc
Și Ți-am acceptat povața
Și-am gustat, din ea, dulceața
Și-un fior dumnezeiesc.

O convingere divină
M-a pătruns, m-a transformat
Iar privirea Ta senină
Transmitea curaj, Lumină
Și-un avânt înaripat.

Te-am urmat, de-atunci, oriunde
N-am vrut alt Învățător
Îndurarea-Ți mă pătrunde
Pot în Tine-a mă ascunde,
Mi-ești oricând Ocrotitor.

N-ai trecut pe lângă mine
Ci-ai venit să-mi dai un Țel
De-atunci haru-Ți mă susține
Bucurii sunt nu puține
Viața toată-i un Betel.

George Cornici

Nu știm

Nu știm de ce Tu ne-ai creat, Părinte,
Și ce ciudat să Te numim așa,
Dar din prisosul inimii ne vin cuvinte,
Și ea cunoaște c-a țesut-o mâna Ta…

Nu știm de ce Tu ne-ai dorit în lume
Și nici cum lumea ai creat-o pentru noi,
Dar știm că fiecare-atom ne spune
Că Tu-n detaliu știi a lui nevoi…

Nu știm de ce Tu ne mai lași în viață
Și nici cum nu ne-oprești când Ți-am greșit,
Dar știm c-odată Tu Te-ai dat povață
Om Tu ai fost să ne-arăți cum trebuie trăit…

Nu știm atâtea câte-am vrea noi, Tată,
Și nici de ce noi Te numim așa,
Dar dacă-ai vrut Iubirea ca să fie arătată
Îți mulțumesc ca Te-ai gândit la existența mea…

Nu știm, atâtea întrebări avem, Părinte,
Și ce ciudat e totuși că Te știm,
Dar deslușit noi vom lua aminte
Când fără de cuvinte o să Te privim. .

Tabita Oprea 

21 Februarie

„El însuşi a zis.” Evrei 23:5

Dacă ne putem prinde de aceste cuvinte prin credinţă, avem în mâini o armă de neînvins. Există vreo îndoială care să nu fie nimicită de această sabie cu două tăişuri? Care este temerea care să nu cadă lovită de moarte în faţa acestei săgeţi a legământului lui Dumnezeu? Nu vom zice despre încercările vieţii şi despre durerile morţii, despre depravare şi înşelări, despre loviturile din afară şi ispitele dinăuntru că sunt nişte chinuri uşoare, când ne putem ascunde în spatele bastionului pe care scrie „El însuşi a zis”? Da, pentru mângâiere în singurătate şi putere în conflicte, „El însuşi a zis” că va fi izvorul nostru. Şi acest lucru ne poate arăta extrema valoare a căutării scripturilor.

S-ar putea să existe o făgăduinţă care să se potrivească în cazul tău, şi tu să n-o ştii; de aceea, pierzi mângâierea. Eşti ca un prizonier închis într-o temniţă cu un mănunchi de chei, dintre care una deschide uşa. Poţi să te eliberezi, dar dacă nu o cauţi rămâi închis, neştiind că libertatea îţi este la îndemână. S-ar putea să existe un leac puternic în farmacia Scripturii, iar tu să rămâi bolnav fiindcă nu cauţi să decoperi ceea ce „El însuşi a zis”.

Pe lângă cititul Bibliei, poţi să-ţi faci un tezaur din făgăduinţele lui Dumnezeu. Poţi să-ţi aminteşti spusele oamenilor de seamă, poţi să aduni versurilor poeţilor renumiţi; dacă nu aprofundezi cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, cum poţi fi gata să rezolvi o dificultate sau să învingi o îndoială? De vreme ce „El însuşi a zis” este sursa oricărei înţelepciuni şi fântâna tuturor mângâierilor, lasă-L să locuiască în tine ca un „izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Atunci vei creşte sănătos, puternic şi fericit în viaţa divină.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Cunoaștem glasul Tău…

Cunoaștem glasul Tău Părinte
Și Tu, perfect, pe-al nostru-l știi
Ce dulci sunt sfintele-Ți cuvinte.

Creează-noi dulci armonii
Și zel ne dă spre biruință
Și vindecare-n agonii.

Ne dă tărie-n neputință
Ne-ncântă când îl auzim,
Ne-aduce-a Cerului cerință.

Când ne vorbești, Părinte, știm
Că e de mare importanță
Doar vocea Ta să o dorim…

Căci generează cutezanță
În mersu-ntortocheat spre Rai
Și ne îmbracă-n siguranță.

Desprinși de zgură și de scai.
Reclama lumii nu ne-ncântă
Ne-am atașat de Adonai.

Vreun uriaș nu ne-nspăimântă
Cu vocea Ta ne-ncurajezi
Și traiul spre Canaan se-avântă.

Ne-auzi, ne cercetezi, ne vezi
Și tot ce spui ne-nviorează
Sunt milioane de dovezi.

Duiosa-Ți voce-nseninează
Un suflet trist, îndurerat
Se simte ca-n a vieții oază.

Cu glasul Tău ne-ai învățat
Cum să slujim cu scumpătate
Și-aici și-n Plaiul mult visat…

Cu Tine în eternitate.

George Cornici

Cuvinte cu greutate

Text: 1 Timotei 4

„… fii o pildă pentru credincioşi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinţă, in curăţie.” 1 Timotei 4:12

Două povestiri de pe prima pagină a ziarului Grand Rapids Press, care nu aveau nimic în comun una cu alta, subliniau o ironie neobişnuită. Una, spunea despre un om care fusese împuşcat şi ucis în timp ce se năpustea cu un cuţit spre un poliţist. Istoria sa lungă de abuzuri de droguri şi alcool, îl dusese la acest tragic incident. Cealaltă povestire descria un bal inaugural în cinstea guvernatorului statului Michigan. Se specificau băuturile alcoolice care s-au servit la această ocazie de gală. Referindu-se la aceste incidente, un reporter scria: „Mă gandeam că liderii noştri se abţin de la servirea băuturilor alcoolice pentru a fi modele bune de urmat pentru noi ceilalţi, din moment ce aceiaşi lideri fac atata caz de consumul de droguri… Poate dacă liderii noştri, de-a lungul anilor, ar fi făcut puţin mai mult efort de a fi exemple bune, omul cu cuţitul ar fi putut trăi azi”.

În 1 Timotei 4, Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să „pună în mintea fraţilor” (v. 6), „să înveţe” (v. 11), „să ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătură” (v. 13). Cuvintele acestea i-au conturat şi definit lucrarea, cuvintele care îi vor salva pe ascultătorii lor (v. 16). Dar chiar în centrul acestor versete apare porunca de-a fi un bun exemplu (v. 12). Pavel nu a spus că un exemplu bun vorbeşte mai tare decît cuvintele sale, dar un exemplu bun face ca toate cuvintele spuse să devină demne de crezut. Părinţii, dascălii, lucrătorii între tineri, şi toţi cei ce sunt în funcţii de conducere au o influenţă specială asupra altora. Dacă urmărim sfinţenia, caracterul nostru va dobandi integritate. Şi aceasta va da greutate cuvintelor noastre.                       – D.J.D.

„Voi, purtători ai steagurilor sfinte
Spre-acel măreţ şi veşnic viitor,
Voi, făclieri de slove şi cuvinte,
Fiţi voi întai la înălţimea lor! „- Traian Dorz

„Poate că oamenii se vor îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci„

Painea zilnica

Fii gata sa depui marturie

Text: Exod 4:10-17

„Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.„Exod 4:12

Moise era în pustie de 40 de ani cand l-a chemat Dumnezeu, să fie purtătorul Lui de cuvant înaintea lui faraon. Poate simţea că nu se mai putea exprima cu uşurinţă în limba egipteană, de aceea I-a spus lui Dumnezeu: „…eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară”. Moise ar fi trebuit să ştie că oricine este trimis de Dumnezeu, va fi şi împuternicit de El. Domnul a spus: „Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta”. Dumnezeu nu caută elocvenţă ci bunăvoinţă.
W.G. Blaikie a spus în cartea sa: „Viaţa lui Livingstone”, că atunci cînd David Livingstone, care era student, a fost pus să predice la Stanford Rivers, s-a ridicat la amvon şi a uitat complet ce urma să spună. Cu toate că acest incident însemna pentru mulţi sfarşitul vorbitului în public, David Livingstone a ştiut că nu trebuie să se dea bătut. Cand Dumnezeu l-a chemat să fie misionar, a fost gata de drum. Mai tarziu a scris: „Sunt încă un predicator slab şi mă exprim greu; şi unii spun că dacă ar şti că voi predica eu, nici măcar nu ar intra în biserică”.

Livingstone a devenit un misionar credincios, iar cand a murit, presa a scris cuvinte mari de elogiu despre el: „El n-are nevoie de un epitaf prin care oamenii să-l aprecieze, deoarece munca sa este cunoscută; el a trăit şi a murit pentru binele altora – fie aceasta faima sa; fie ca marmora să se sfărame: acesta este Piatra-vie!” (Living-stone înseamnă piatră vie. n.tr.)
Adeseori rămanem în tăcere atunci cand Dumnezeu ne trimite să spunem despre harul Lui altora. Spunem şi noi că „nu avem o vorbire uşoară,” dar dacă mărturisim, ceea ce a făcut Domnul pentru noi, El va binecuvanta mărturisirea noastră.            – H.G.B.

„Tu care porţi în gura ta Cuvantul
Şi-ndemnul spre mai bine şi frumos,
O, nu uita că pilda ta-i avantul
Spre-o slujbă mai curată lui Cristos.” – Traian Dorz

„Dacă avem Cuvantul lui Dumnezeu în mintea noastră, El poate pune cuvinte potrivite în gura noastră„

Painea zilnica

Cuvinte pentru Dumnezeu

Nu merit Doamne Harul Tău si marea-Ti bunătate,
Nimic nu merit, însa Tu te îngrijești de toate.
In Tine am comori nespuse si pace si iubire,
Cu Tine viața mea-i un rai… izvor de fericire.

Cu Tine am belșug de Har, in Tine am speranță,
Caci am simtit iubirea Ta întreaga mea viață.
Sa-Ti mulțumesc ar fi puțin si nu găsesc cuvinte,
Dar Îți dau toată viața mea de astazi înainte.

Iti dau iubirea ce o am, prin versurile scrise,
Iti dau emoții, întrebări si zâmbete si vise,
Si pierderi si dezamăgiri si lacrimi si suspine,
Le-aduc pe toate-n fața Ta, Isus, le-aduc la Tine.

De ce? Fiindcă Mi-ai promis in sfanta Ta Scrisoare
Ca ma iubești asa cum nimeni nu va mai fi in stare,
Cu drag eu port si azi in suflet, cuvintele-Ti de Har
Si-mi crește setea de-a-Ti aduce miresme pe altar!

Mi-e inima tot mai senină, dar pururea flamandă,
De Tine, de prezența Ta, de vocea Ta cea blândă,
De ochii Tai duiosi si calzi, de sfintele cuvinte
De pacea pe care mi-o dai si dragostea-Ti fierbinte!

Laura Neagu 

Psalmul 45

Cuvinte care sunt de farmec pline
Îmi clocotesc în inimă și spun:
”Lucrarea mea de laudă-i aparține
Doar Împăratului Slăvit și Bun”.

Ca o peniță limba să îmi fie
În iscusite mâini de scriitor
”Tu ești cel mai frumos din veșnicie
Cu mult întreci pe omul muritor”.

Cuvântul Tău aduce-nvățătură
Pe-a Tale buze Harul e turnat
De-aceea Dumnezeu fără măsură
Pentru vecii Te-a binecuvântat.

Viteaz războinic, sabia-ți încinge!
Podoaba care-o ai și slava ta
În carul tău de luptă care-nvinge
Te suie chiar acum pentru-a lupta!

Și apără-adevarul și blândețea
Neprihănirea să o ți sub scut
Să-ți străluceasca dreapta și noblețea
Prin marile isprăvi ce le-ai făcut.

Săgețile-ascuțite vor străpunge
Pe toți vrăjmașii tăi ce vor cădea
Dreptatea Ta-i Toiagul ce-i ajunge
Iar Tronul Tău o Doamne-n veci va sta.

Căci Tu iubești nespus neprihănirea
Și-ntruna cu dreptate hotărăști
De la cei răi Tu îți întorci privirea
Căci Doamne, răutatea o urăști.

De-aceea Dumnezeu, o Doamne, iarăși
Te-a uns cu-al bucuriei untdelemn
Mai mult decât pe-ai Tăi iubiți tovarăși
De slujbă, dovedind cerescul semn.

Miros plăcut de-aloe-ai pe veșminte
Și casie și smirnă răspândești
Și-nveselite-n corzi de instrumente
Sunt ale Tale case-împărătești.

Printre alese ai o preaiubită
Deși-ntre ele-s fete de-împărat
La dreapta-Ți stă mireasa-mpodobită
Cu aur din Ofir, cel mai curat.

Ascultă fiică, vezi, urechea-ți pleacă
Să-ți uiți poporul, fostul tău cămin
Frumsețea ta la Împărat să-i placă
Și că ți-e Domn, să I te-nchini deplin.

Căci fiica Tirului cu-anevoință
Și cele mai bogate din popor
Umbla-vor dup-a ta bunăvoință
Cu daruri să primească ajutor.

Căci fata Împăratului e plină
De strălucire-n casele-i domnești
Țesută-n fir de aur foarte fină
Sclipește haina-n care o zărești.

‘Nainte la-Împărat se-nfățișează
Cu hainle cusute și-aranjate
Și-a ei îsoțitoare o urmează
Cu bucurii și vesele sunt toate.

În toată țara-ai tăi copii domni-vor
Părinților tăi locu-l vor lua
Iar al tău nume pururi pomeni-vor
De-aceea-n veci popoare te-or lăuda.

Daniel Hozan

Importanța sarbatorii Crăciunului

Importanța sărbătorii Crăciunului
N-o recunoaște teoria nebunului
Spre pierzania lor în felul acesta gândesc
Neavând în ei nici un sentiment dumnezeiesc.

Pentru ei e doar un prilej de distracție
Nu spre cele transcedentale atracție
E o ocazie să-și etaleze statura
Nu să cerceteze ce spune Scriptura.

O, de-ar cunoaște ce-nseamnă-ntruparea!
Cum Însuși Dumnezeu și- a arătat îndurarea
Trimițându-și Fiul preaiubit să salveze
Pe culegătorii demonicelor ipoteze…

De-ar ști că-mpăratul s-a coborât cu iubire
S-aducă-n ființe buna vestire
S-ar duce cu gândul la ieslea săracă
Și-ar ști că acolo cu Cerul se-mpacă.

De-ar deschide sufletul la revelații divine
S-ar arunca la pământ Pruncului să se-nchine
Și-ar dispare noaptea din rebela făptură
Și-ar trata semenii cu-o dreaptă măsură.

Cine le va deschide ochii să vadă minunea?
Cine dacă nu cei ce-au primit misiunea?
Ce-naltă favoare! Ce responsabilitate
Să le îndrepte privirea spre eternitate.

Cei ce primesc mesajul sărbătorii sosite
Vor avea cu Cristos părtășii fericite
Și vor plânge pentru ce-au crezut înainte
Dar vor îmbrățișă mesajul cereștilor cuvinte.

George Cornici