10 Ianuarie

„Maria… a văzut doi îngeri.“
Ioan 20:11, 12

Sunt două moduri de a privi un mormânt. Petru şi Ioan au venit la
mormântul Stăpânului lor în dimineaţa de Paşte, l-au găsit gol, şi au văzut în el
fâşiile de pânză în care fusese înfăşurat Isus. Şi Maria Magdalena s-a uitat în
mormântul gol, dar ea a văzut îngeri acolo unde fusese aşezat trupul lui Isus.
Astăzi unii văd numai prăbuşirea civilizaţiei creştine, în timp ce alţii privesc
dincolo de titlurile înfiorătoare şi văd îngeri la lucru care pregătesc împărăţia
binecuvântată a lui Dumnezeu.

Cum ajunge un om să vadă îngeri, să le simtă prezenţa? Apostolii fuseseră
foarte activi în slujba Domnului. Maria stătuse în tăcere la picioarele lui Isus şi
auzise Cuvântul Său (Luca 10:39), care începea, fără îndoială, de la Moise şi
cuprindea toţi profeţii. Probabil că auzise de pe buzele Lui istoriile multor sfinţi
şi martiri pentru credinţă şi acestea îi deveniseră familiare.

O biserică din a cărei învăţătură lipsesc exemplele sfinţilor şi martirilor
pierde din vedere o dimensiune vitală. Citeşte „de la Moise, şi de la toţi
prorocii“ (Luca 24:27), amintindu-ţi că „Aceste lucruri … au fost scrise pentru
învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor“ (1 Corinteni
10:11). Apoi ţine legătura cu cei care suferă astăzi pentru Hristos. Ochii ţi se vor
deschide.

Richard Wurmbrand
DRUMUL SPRE CULMI

8 Ianuarie

„Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit
păsările şi au mâncat-o.“
Matei 13:4

Cum se face că unii oameni aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l acceptă cu
bucurie, în timp ce alţii îngăduie păsărilor – adică, duhurilor rele – să devoreze
această sămânţă bună?
Lui Iosif, personajul din Vechiul Testament, i s-a povestit un vis pe care-l
avusese brutarul faraonului, care se afla în închisoare împreună cu el: „Iată, şi în
visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. În coşul de
deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor;
şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu“ (Geneza
40:16, 17). Iosif a tălmăcit visul cu această semnificaţie: brutarul avea să fie
spânzurat de un lemn.

Renumitul rabin din Dubna a fost întrebat cum a fost posibil ca Iosif să
ştie acest lucru. El a răspuns: „Odată un pictor a pictat un bărbat cu un coş de
pâine pe cap. Păsările au venit să mănânce din tablou, crezând că era pâine
adevărată. Un om a venit şi a spus: «Ce pictor bun! A făcut pâinea să pară atât
de naturală!» Nu era un pictor bun. El nu făcuse omul destul de natural încât să
sperie păsările, altfel ele nu s-ar fi apropiat.

La fel, Iosif a înţeles că dacă păsările au îndrăznit să vină la brutar, el trebuie să fi fost mort.“
Duhurile rele nu pot să ia seminţele Cuvântului lui Dumnezeu de la un
creştin viu, ci numai de la unul care arată mai degrabă ca o sperietoare de ciori.
Sperietoarele de ciori nu sperie duhurile. Asigură-te că ai o credinţă vie!

Richard Wurmbrand
DRUMUL SPRE CULMI

Aș vrea să fiu

Aș vrea să fiu bun credincios
Nu ortodox sau reformat. .
Baptist, penticostal pios. .
Ci-atras de dragul lui Hrisos
Să-mpart Cuvântul Lui curat.

Aș vrea să fiu un vas sculptat
De mâna Marelui Olar
Ce-a fost anume frământat
Trecut prin foc și încercat
Și-poi a fost umplut de har.

Aș vrea să fiu îmbogățit
Dar nu de avuții sau bani
Ci de Cerescul har sfințit
Să pot să-mpart necontenit
Iubirea Lui, celui sărman.

Aș vrea să fiu un far ceresc
Pentru acei descurajați
Și-acei ce încă rătăcesc,
Ce Calea nu o mai găsesc
Să fie re-orientați.

Aș vrea să fiu acel izvor
Dorit de omul însetat
Pentru pribeagul călător
Și orișicine-i doritor
Să aibă sufletu-adăpat.

Aș vrea să fiu cum n-am mai fost
Prin noaptea care s-a lăsat
Străjer care veghează-n post
Ducând sărmani la adăpost
Cât harul încă nu-i luat.

Aș vrea să fiu, muncind cu spor
În via Ta necontenit. .
Nu doar un simplu lucrător
Ci-umplut de dragoste și dor
Un fiu întors și fericit.

Părinte drag, aș vrea să fiu
Nu doar rob bun și credincios
Căci Tu m-ai înfiat și-s fiu
Și-atâta vreme cât sunt viu
Să-mi duc viața cu folos.

Daniel Hozan

Cadourile Cuvântului

Din Cuvânt primim mesajul
Ce ne leagă de-Adonai
Prin El dobândim curajul
De-a călători spre Rai.

Din Cuvânt luăm povața
În probleme mici sau mari
Să putem trăi viața
Ca-ndrăzneți misionari.

Din Cuvânt luăm tărie
Să învingem încercări,
Să fim vie mărturie,
S-acceptăm din Cer mustrări.

Din Cuvînt pricepem bine
Care-i planul cel divin
Și cum Cel ce ne susține
Toarnă harul Lui din plin.

Doar Cuvântul cizelează
Vorba și al nostru gând
Caracterul îl formează
Să stăm cu Păstorul blând.

Din Cuvânt vin revelații
Ce ne-arată cum va fi
În galacticele spații
Când cu sfinții ne-om uni.

E al nostru; e-o comoară
Care nu-i de-aici, de jos
El cuprinde și măsoară
Fapta celui credincios.

Ne dă hrana necesară
Sufletul să-l săturăm
Cu nimic nu se compară
Și de-aceea îl păstrăm.

George Cornici

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
El e Păstorul meu iubit;
Și-a dat viața pentru mine,
Și hainele mi le-a albit!

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci sângele Lui m-a salvat,
A pus pecetea Lui în mine,
Și Duhul Lui ce Sfânt mi-a dat.

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul,
Chiar dac-aș fi de toți uitat,
Căci El mi-a întocmit rărunchii,
Și harul Său m-a ridicat.

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci mi-a promis al Său Cuvânt,
Și clipa sfântă a-nvierii,
Mă va scula chiar din mormânt.

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci El nu-Și uită frații Lui;
Să treacă cerul și pământul,
Dar nu Cuvântul Domnului!

Nu, n-am să fiu uitat de Domnul!
Căci eu și El am fost uniți
În cea mai strânsă legătură,
Pe veci de veci nedespărțiți.

Valentin Popovici

De vrei s-ajungi în cer

Motto: Mica 6/8 „”Ți s-a arătat, omule, ce este bine,
și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate,
să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?””
Amin.

Cuvântul Evangheliei, tuturor, ne cere
Să facem fapte vrednice de pocăință…
Prin credință să umblăm, nu prin vedere,
C-atunci vom merge din putere în putere
Ridicând spre ceruri steag de biruință.

Și de vrei s-ajungi în cerul luminos,
Să-ți fie vorbele, și faptele, și traiul
După voia Celui Sfânt și Credincios
Și răsplata va fi mare, căci Hristos
Îți va deschide pe vecie Raiul.

Să veghezi cu grijă și să te ferești
De întinare, și de tot ce este rău…
Să n-ai de-a face cu lucruri idolești,
Ci, cu toată ființa ta să Îl iubești
Pe Domnul Dumnezeul tău.

Lui să te închini și-alăturea de frați
Domnului să-i mulțumești mereu…
Și în duh și adevăr să vă închinați
Ca niște închinători adevărați –
C-așa îl proslăvești pe Dumnezeu.

Să ai un singur țel: Neprihănirea…
Și inima să-ți fie totdeauna plină
De iubirea lui Hristos, că fericirea
Și pacea noastră, ca și mântuirea,
Numai în Hristos este deplină.

Atunci, nimica nu te mai desparte
De sfinte răsplătiri ce au să vină…
Și cum Dumnezeu e Cel ce le împarte
El te va învrednici și îți va face parte
De moștenirea sfinților, în lumină.

Și dacă pribegești pe-acest pământ
Tânjind de dor – cum spun poeții –
Fii credincios, căci scrie în Cuvânt
Că cel ce va ajunge-n cerul sfânt,
Acela va mânca din pomul vieții.

Știm că nu suntem iubiți de lume
Ci mai degrabă urâți și prigoniți…
Ne batjocoresc pentru Cerescul Nume,
Dar, Duhul Lui cel bun să ne îndrume
Să rămânem în credință neclintiți.

 Ioan Vasiu

Cuvântul Tău

Cuvântul Tău e roua dimineții
Ce cade peste inimi ca un nor,
Din primele clipite ale vieții
Tu Îți reverși al dragostei fior

Peste ființa cea plăcută Ție:
Chiar chipul Tau, cu drag i-ai dăruit,
I-ai dat din a Ta frumusețe vie,
Ca-n toate numai Tu să fii slăvit!

Prin Sfântul Tău Cuvânt au luat ființă
Munți și câmpii, și-ntins de ape mari,
Căci pentru Tine, toate-s cu putință,
Ești cel mai tare între cei mai tari!

Cuvântul, Candela divină sfântă,
Ce luminează drumul cel mai greu
Ești Tu, mireasmă care ne încântă
Căci tot ce-i bun, vine din Dumnezeu!

Tu-ai dat o lege să fie păzită,
Ai arătat ce-i bine de făcut,
Și ca o stâncă-n valuri neclintită
Așa ești pentru cei ce Te-au crezut!

Tu te arăți că-n toate ești iubire,
Nu vrei să pierzi, nici ca să nimicești,
Ci vrei ca omul, din nelegiuire
Să se întoarcă, să îl mântuiești!

Pe viața Ta, promis-ai că-i vrei viața,
Că vrei ca el să fie izbăvit;
Doar omul, să-și întoarcă fața
Spre Tine, Cel ce Te-ai jertfit!

Tu ai promis, și-ai împlinit Cuvântul:
Pe cruce-ai fost în cuie țintuit,
Ai suferit ocara și mormântul
Doar pentru om, fiindcă l-ai iubit!

Fiindcă numai Tu i-ai vrut viața,
Și nimeni altul n-a putut plăti
Prin moarte să redea speranța
Ca mai exist-o șansă de-a trăi!

Facut-ai tot, iar azi aștepți în milă
Să se întoarcă omul de la rău
Și de la faptele făcute-n silă
Și să-L aleagă doar pe Dumnezeu… !

O, om! Voință doar se cere
Și lepădare de tot ce-i firesc!
Iar El în schimb îți va da înfiere
Și drept să intri-n Raiul cel ceresc!

De vrei, se poate, nu-i departe Domnul
E lângă tine, vrea să îi vorbești!
El vrea și azi ca să salveze omul
Și ești și tu un fiu ce rătăcești… !

Întoarce-te acasă, căci te-așteaptă,
Cu mâini întinse gata spre-a ierta!
Să te conducă pe cărarea dreaptă,
Spre culmi de har acolo-n slava Sa!

Salvarea ta, depinde doar de tine:
De vrei, sau nu, ca să te pocăiești!
Iar ce alegi, sunt două mari destine:
Să mori pe veci, sau veșnic sa trăiești!

Valentin Ilisoi

Pe Calea Cuvântului

Ne-avântăm voioși pe-o Cale
A Cuvântului din care
Își hrănesc „săracii” în Vale
Duhul gata de plecare
Spre-a Lui culmi spirituale;

Scriptura Valea ne-adapă
Cu lumină pe cărări,
Până în „Zorii” ce ne scapă
De a nopții încercări,
Unde am umblat pe apă
Doar prin sfinte încredințări.

Fântâna neprihănirii
Ne-adăpă setea comună
După Ziua întâlnirii
Când o trâmbiță ne-adună
În vederea răsplătirii
Și din care Domnul sună.

Munții din adânc de ape
Înălțând piscul spre zări,
Spun mai mult decât încape
În a minților cămări
Despre etică și-agape,

Despre cât e de aproape
Ceasul ultimei chemări,
Când a sufletului pleoape
Vor fi șterse de întristări
Ca-n Lumină să-și adape
Ochii noii înfățișări.

Da! Ne-apropiem de locul
Unde sufletul se-oprește
Spre-ași deschide tainic cortul
Pentru Cel ce-i stabilește
Și-i întinde orizontul,

Căci El scrie epitaful
Fiecărui duh în parte
Și închide paragraful
Multelor clepsidre sparte,
Cântărind cu grijă praful
Fiecăreia în parte.

Ioan Hapca

Calauzire

Nu pot sa stiu ce imi rezerva viitorul,
Daca intortocheate labirinturi are,
Sau daca e-o priveliste deschisa;
Dar Cel ce mi l-a planuit e ajutorul
Ce nu-mi lipseste niciodata pe carare,
Calauzirea Lui imi e promisa.

Si daca pot vedea departe inainte,
Sau doar un pas, numai cat pot sa-mi pun piciorul,
Cuvantul Lui mi-e sursa de lumina;
Atunci cand ma nelinistesc, mi-aduce-aminte
Ca pe parcursul vietii El e urzitorul
A tot ce-a fost, ce este, si-o sa vina.

Nu, teama n-are stapanire peste mine
Atata vreme cat nu-s singur; am un Tata
Ce ma iubeste-atat de mult, si stie
Cum toate sa le randuiasca inspre bine.
Incredintat ca nu ma lasa niciodata,
Pasesc cu grija, dar cu bucurie.

„Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele, si o lumina pe cararea mea.” Psalm 119:105.

Anca Winter 

Adevărul

„Ce este adevărul?”
A întrebat Pilat.
N-a primit răspunsul,
Nu știa că-i Unsul,
Mesia promisul
De mult așteptat.

Să nu te părăsească
Adevărul niciodată,
Ne-ncetat te-nsoțească,
Calea să ți-o netezească
Cu lumina Lui cerească
Ce-i din ceruri dată.

Gura Domnului vestește
Adevăru-adevărat.
Cel viclean ne amăgește,
El minciuni mărturisește,
Să ne prindă ca în clește.
Luptă ne-ncetat!

Adevărul este veșnic,
Întărit de Domnul
Este lumina din sfeșnic,
Este harul cel prielnic
Pentru acest lut vremelnic,
Pentru mine omul.

Adevăru-i bunătate,
E-ndurare și iertare
Pentru orișice păcate.
Isus Domnul El mai poate
Să ne scape de la moarte
Și s-aducă-nviorare.

Adevăru-i dragostea divină
Ce pentru noi s-a jertfit
La Golgota pe colină,
Jertfă-ntreagă și deplină
Ispășind a noastră vină
Într-un chip desăvârșit.

Cumpără adevărul,
Niciodată nu îl vinde!
El îți înmulțește harul,
Ca să-ți fie greu cântarul
Și să biruiești dușmanul
Când îți iese înainte.

Adevărul e Cuvântul
Veșnic de la Dumnezeu
Care-a străbătut pământul
Și a biruit mormântul,
Căci l-a înviat Preaînaltul,
Bunul Dumnezeu.

Fiecare dar să spună
Cu-a lui gură adevărul.
Să nu acceptăm minciună,
Chiar de vrea să se impună.
S-o respingem împreună,
Să ne curățim paharul.

Adevărul ne va face liberi
De orice legături străine.
Ne va izbăvi de plângeri,
Nu vom mai avea înfrângeri
Și vom fi păziți de îngeri,
S-așteptăm pe cel ce vine.

Adevărul