2 Aprilie

Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt.” Matei 27:14

El nu a ezitat niciodată să-i binecuvânteze pe oameni, dar nu a spus nici un cuvânt în apărarea Lui. „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46), şi niciodată nu a tăcut vreun om ca El. A fost tăcerea aceasta indiciul jertfei Sale desăvârşite? A arătat că nu voia să rostească nici un cuvânt care să împiedice uciderea Sa, fiindcă se consacrase ca jertfă pentru noi? Se dăruise atât de deplin încât nu intervenea deloc în apărarea Sa, şi se lăsa să fie legat şi ucis ca o victimă supusă şi ascultătoare? A fost această tăcere un indicator al neputinţei păcatului? Nimic nu putea fi spus în apărarea vinovăţiei omului; de aceea, El i-a purtat întreaga povară şi a stat mut în faţa judecătorului.

Nu este tăcerea răbdătoare cel mai bun răspuns la acuzaţiile lumii? Suferinţa tăcută răspunse unor întrebări într-un mod mult mai concludent decât cea mai puternică elocvenţă. Cei mai buni martori ai creştinismului timpuriu au fost martirii. Nicovala rupe o mulţime de ciocane îndurându-le în tăcere loviturile. Prin tăcerea Sa Mielul lui Dumnezeu ne oferă un exemplu de înţelepciune. Intr-un moment în care orice cuvânt ar fi fost o ocazie de blasfemie, datoria Sa a fost să nu ofere Combustibil pentru flăcările păcatului. Neclaritatea şi falsul, nevrednicia şi lucrurile vrednice de dispreţuit se vor distruge singure peste puţin timp; de aceea, adevărul îşi permite să-şi arate înţelepciunea prin tăcere. Este evident că Domnul nostru, prin tăcere, a furnizat o împlinire a profeţiei.

O cuvântare de apărare ar fi fost contrară profeţiei lui Isaia. „Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis deloc gura, ca un miel pe care-l duci la măcelărie si ca o oaie mută înaintea celor ce o tund;) n-a deschis gura” (Isaia 53:7). Prin tăcerea Sa, a dovedit că era adevăratul Miel al lui Dumnezeu. In Calitatea aceasta îl salutăm în această dimineaţă. Fii cu noi, Isuse, şi, în tăcerea inimilor noastre, ajută-ne să ascultăm vocea iubirii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Tu ai ultimul cuvânt

O, Doamne, ce urgie nedorită
S-a răspândit deodată pe pământ:
E omenirea-ntreagă uluită
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Un virus mic a căpătat putere
Ca să coboare oameni în mormânt.
Între savanți și doctori e tăcere
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Se sting oameni de rând, se sting și lideri
Căci viața noastră-i doar o frunză-n vânt.
Ne credem sănătoși, puternici, liberi
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Au zis prea mulți, prea multe pân-acuma
Și-au ignorat Cuvântul Tău cel Sfânt,
Azi, gura tuturor le-a ‘nchis-o ciuma
Căci Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Ne-ai spus să ne oprim, să luăm aminte
Căci Tu ești Domn în Cer și pe pământ,
Să punem preț pe lucrurile sfinte,
Să știm că Tu, ai ultimul cuvânt.

Acum sunt teatre, stadioane goale,
Spectacole, distracții nu mai sunt;
Înghesuiți stau numai în spitale
Și totuși, Tu ai ultimul cuvânt.

Și-acum, în timpu-acesta de-ncercare,
M-aplec în fața Tronului Tău Sfânt,
Cerându-Ți a Ta milă și-ndurare,
Căci Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Oprește Tată bun, Te rog, urgia
Ce-a coborât atâția în mormânt,
Deși planeta-Ți merită mânia
Dar Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Pe Golgota-n dureri usturătoare,
Muri pe-o cruce Mesia cel Sfânt.
Prin jertfa Lui și-acum avem salvare,
Căci Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Te rog în numele jerfirii Sfinte:
Oprește pandemia pe pământ!
Noi n-avem nici un merit drag Părinte
Dar Doamne, Tu ai ultimul cuvânt.

Ajută-ne pe toți câți ne vei ține,
Să ne-înnoim al nostru legământ,
Nicicând să nu ne depărtăm de Tine;
O, Doamne-n veci ai ultimul cuvânt!

Daniel Hozan 

Veghează peste tot ce faci

Și tot ce faci aici în lume,
Și tot ce spui și tot ce scrii
Și tot ce-auzi și ce privești
Se scrie-acolo-n veșnicii.

Nerăsplătit nu va rămâne
Nici un cuvânt ce l-ai rostit,
Nici timpul pe care îl pierzi,
Nici răul ce l-ai făptuit.

Nici nevegherea-n rugăciune,
Nici nepăsarea ce o ai
Pentru acei pierduți în lume
Și nici mâncarea ce o dai.

De tot ce faci tu vei răspunde
La judecata ce te-așteaptă
Nu vei putea fugi niciunde
De judecata Lui cea dreaptă.

Nu vei putea să cauți scuze
Și nici motive sau clemență
Acolo nu vei mai putea
Să ai motive de absență.

De-aceea azi cât este har
Și cât în trup mai ai viață
Veghează peste tot ce faci
Să-L poți privi pe Domnu-n față.

Nichifor Nicu 

Riscurile spectatorilor

27 noiembrie

Text: Evrei 5

…voi care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi
trebuinta de cineva care sa va invete…

Evrei 5:12

Cei mai slabi dintre noi pot participa la competitii atletice, dar
numai cei tari pot supravietui ca spectatori. Potrivit unui
specialist in boli de inima, atunci cand devii un spectator, in loc sa
fii un participant, functiile organismului cresc si scad invers de
cum ar trebui. Greutatea corpului, tensiunea, bataile inimii, cole-
sterolul si triglicerinele cresc. Capacitatea vitala, consumul de
oxigen, flexibilitatea, rezistenta la oboseala, si puterea, scad.

A fi numai un spectator pe arena trairii crestine reprezinta de
asemenea un risc. Apare o inversare de roluri in cresterea si
scaderea anumitor factori importanti. Creste spiritul critic, des-
curajarea, nemultumirea si plictiseala. Sensibilitatea fata de pacat
si fata de nevoile umane, receptivitatea fata de resursele divine si
fata de Cuvantul lui Dumnezeu scade. Desigur, este extraordinar
si incantator sa auzi pe cineva marturisind cum a lucrat Dumnezeu.
Dar nu este nimic ca bucuria de a sti tu insuti acest lucru. Nu exista
nici un substituent pentru a-ti croi singur cararea pacii, a-ti tese
propria experienta a credintei, si a-ti folosi propriile capacitati
date de Dumnezeu in folosul altora.

Nu te multumi sa-ti observi tovarasii de credinta dezvoltandu-si
o inima pentru Dumnezeu. Sentimentul pe care-l ai cand intri si tu
insuti in acelasi proces nu se poate compara cu nimic. Merita sa ai
mainile umede, nervi in stomac si momente emotionale. Daca vrei
sa devii un crestin eficient si folositor, trebuie sa te aventurezi prin
credinta, si acest lucru este riscant. Dar nu uita, te expui unui risc
mult mai mare fiind doar un spectator. – M.R.D.

Deschide-mi ochii credintei sa zaresc
Si da-mi putere Cuvantu-Ti sa vestesc.
Sa aduc pe cineva, o,Doamne, la Tine.
Foloseste-ma, Doamne, chiar si pe mine.” –

Dumnezeu ne-a chemat sa intram in joc, nu sa tinem scorul.”

Painea zilnica

Dumnezeiască putere

Putere divină de Sus se revarsă
Să-nlăture orice sfidare și farsă
Pune în noi energie cerească
Ce-a fost uscat va putea să-nverzească.

S-a rostit un cuvânt (Stăpânul rostise)
Și-au ieșit planete cu forme precise
Magnitudinea Ei stârnește uimire
Învinge pornirea cu sediul în fire.

Ce rezultat, ce efect EA produce!
S-a văzut în mod consternant la cruce
Căci Mielul de jertfă a răbdat suferința
Învingând și tortura și neputința.

De EA e nevoie în orice lucrare
De vrem să-mplinim sublima chemare
Ne dă noi tării să-nvingem atacul,
Să alungăm în prăpăstii păcatul.

Dificultăți n-ar putea fi învinse
Și nici culmi spirituale atinse
Fără a Ei captivantă prezență,
Fără a Ei dumnezeiască potență.

Pătrunde-n ființe și-i simțim efectul
Prin EA putem finaliza proiectul
Nicicând nu ne lasă în strâmtoare
Ci ne-ndreaptă spre viața viitoare.

Curajul în lupte din Ea rezultă
E binecuvântat cine de Ea ascultă
Zidește credința și-o face să crească
Nimic în lume n-ar putea s-o oprească.

Se așează-n noi și primim îndrăzneală
Să ne punem traiul în rânduială,
Orice obstacol să-l dăm la o parte
Să putem avea de Nemurire parte.

Cum au putut credincioșii să-nfrunte
Necazuri, dureri mai mari ca un munte?
I-a inundat, mereu, divina putere
Și-au înțeles taine adânci și mistere.

Am fi pierduți fără a Ei prezență
Creează unire nu divergență
Stăpâne Tată, Te rugăm fierbinte,
Așeaz-o în noi: în suflet și-n minte.

George Cornici

Sa intelegem Biblia

9 noiembrie

Text: 1 Corinteni 2:6-16

…nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu,

afara de Duhul lui Dumnezeu.

 1 Corinteni 2:11

In servieta in care imi duc Biblia am un mic dosar cu un microfilm
ce reproduce intreaga Biblie. Toate cele 1.245 de pagini cu mai
mult de 773.746 de cuvinte sunt tiparite intr-un patrat cu latura
putin mai mare de 2,5 centimetri! Nu pot vedea nici macar un
cuvant din ea. Nici daca iin filmul la lumina sau daca-l asez pe un
fond inchis la culoare, nu ajuta cu nimic. Cu ochii liberi nu pot sa
citesc. Numai cu ajutorul unui microscop ce mareste pot citi a-
ceasta Biblie.

Nevoia de a furniza o sursa exterioara pentru a citi o reproducere
sub forma de microfilm a Bibliei imi reaminteste de dificultatile pe
care le au unii oameni in intelegerea Bibliei. O, ei n-au dificultati
citindu-i cuvintele, ci nu pot intelege ceea ce spun aceste cuvinte.
Au nevoie de iluminarea puterii Duhului Sfant. Incercarea de-a
prinde intelesul mesajului Bibliei se aseamana cu incercarea de a
citi microfilmul fara aparatul de marire. In 1 Corinteni 2:14, Pavel
ne explica de ce este asa. El spune: „Dar ornul cel firesc nu primeste
lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el, sunt o nebunie; Si
nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste”.
Biblia – indiferent de marimea in care este tiparita – poate fi
inteleasa numai cu ajutorul Duhului Sfant.

Ai cautat ajutorul pentru intelegerea a ceea ce spune Cartea lui
Dumnezeu? Fii sigur ca L-ai acceptat pe Isus ca Salvator personal.
Apoi cere ca Duhul Sfant sa locuiasca in tine si sa-ti reveleze
adevarul ei. El face din Biblie o carte care poate fi inteleasa.- P.R.V.

Nu poti spune: Cunosc tot Adevarul sfant,

Pana nu-L cunosti pe Domnul Isus.

Cand inima si viata de El legate sunt,

Pricepi Cuvantul Lui venit de sus.” – Anonim

Cunoasterea CUVANTULUI VIU
este cheia intelegerii CUVANTULUI SCRIS.

Painea zilnica

Ce mai ai?

Îți văd chipul trist și în piept simt o apăsare
Suflete drag cât vei mai sta în astă stare?
Când în Cuvânt de cauți găsești vindecare,
Pentru ce atâta luptă? Mai suspini mult oare?

Poate rana ta fi atât de adâncă?
Crezi că Domnul la ea nu are cum să ajungă?
Când el este medic dintre cei mai buni,
De ce stai cu rana? De ce nu îl chemi?

Te lași frământat de gânduri și poveri
Un pic de bucurie nu ai de nicăieri
Te încrezi în tine și în cei din jurul tău
Dar totul vine și pleacă și iar rămâi
Tu cu focul tău…

De ce nu lași că focul acel să ardă
Să ardă pentru Domnul, să ardă pentru cer?
De ce privești la oameni la lucruri care pier
De ce lași mântuirea mereu într-un stingher?

Gândește-te tu astăzi încă ești în picioare
După atâtea și atâtea fierbinți cuptoare
Focul ce arde încă nu te-a mistuit
Pentru că cel de sus mult te-a prețuit.

Te-a prețuit și te va prețui
Tu până când îl vei ocoli?
Îl vei ocoli mereu când vezi oportunități
Sau vei plânge și îi vei cade la piept?

De cazi la pieptul lui te poți numi învingător
Dar de amâni clipa poți pierde darul, poți pierde cununa
Căci oamenii se nasc și mor.
Nu uita că tu ești doar un CĂLĂTOR.

UNDE DUCE CĂLĂTORIA TA?
SUFLETUL TĂU OARE PACE VA AVEA?
PACE PENTRU SUFLET ȘTII UNDE O GĂSEȘTI.
CAUȚI TU ACEA PACE SAU TRUPUL ȚI-L HRĂNEȘTI?

Nu mai sta pe gânduri, nu te mai chinui
Mâna e întinsă nu vezi semnele lui?
Acele semne acolo au rămas
Semnele iubirii, semnele jertfirii.

Cine mai are răni ca ale lui?
Cine pentru tine și-a dat trupul lui?
Cine pentru tine sânge a plâns și a vărsat?
Cine e acela ce s-a sacrificat?

Cine pentru tine s-a dus către moarte?
Cine pentru tine a fost bătut de alții?
Cine pentru tine și-a dat oare suflarea
Există cineva? Există cineva?

Nu, nu există nimeni să facă așa
El și numai el poate să îți dea
Pentru totdeauna pacea și iubirea.
Prietenul cel mai bun pe drum
Nu îl mai respinge caută-l chiar acum.

Alev Caienar 

Cresterea

11 octombrie

Text: Efeseni 4:7-16

…ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhov-
nicesc si curat, pentru ca prin el sa cresteti spre mantuire.

 1 Petru 2:2

O persoana poate fi crestina de multi ani, si cu toate acestea,
sa ramana nematurizata din punct de vedere spiritual. De
aceea, este posibil ca un nou credincios sa fie mult mai crescut in
Domnul decat cineva care este de 40 de ani la pocainta.

Un bun exemplu in acest sens il gasim in incidentul descris de
Ethel Barrett in cartea ei „Rasul imi aduce numai durere”. Ea spune
ca atunci cand D.L. Moody a devenit crestin, a capatat o asa foame
dupa Cuvantul lui Dumnezu, a petrecut atat de mult timp in citirea
Lui, si a fost atat de pregatit sa asculte acest Cuvant, incat a devenit
un fel de „primejdie” pentru unii credinciosi. Cresterea sa spi-
rituala rapida a devenit deranjatoare pentru anumiti oameni care,
desi erau mantuiti de multi ani, nu au crescut niciodata in Cristos.
Saptamana de saptamana, in biserica pe care o frecventa Moody, el
marturisea o noua experienta pe care a avut-o cu Domnul. In final,
unii dintre batranii sfinti care nu mai puteau suporta sa fie umiliti
de aceasta viata exemplara, s-au dus la unchiul lui Moody si l-au
rugat sa-si reduca nepotul la tacere.

Ethel Barrett a tras aceasta concluzie despre Moody: „Sanatatea
sa spirituala robusta si energia sa izbitoare le-a tulburat motaiala;
era prea de tot. Asa ca, in timp ce ei isi sugeau degetele, el crestea
lasandu-i in urma; el crescu in cativa ani mai mult decat crescusera
ei in treizeci”.

Care este situatia noastra? Cat de mult ne-am maturizat? Avem
noi o foame reala dupa Cuvantul lui Dumnezeu? Suntem gata sa-L
ascultam? Suntem noi in crestere? R.W.D.

„‘Isuse, ia-mi inima si mana

Si Te rog ocupa-Te de mine,

Ca in iubirea Ta sa cresc mereu

Si sa fiu din zi in zi ca Tine.” – Garrison

Cand inceteaza cresterea,
incepe decaderea.

Painea zilnica

Suntem chemați…

Suntem chemați să răspândim
Mireasma Sfintei pocăințe
Și din Cuvânt să ne hrănim
Și în Eden să investim
Conform cereștilor cerințe.

Suntem chemați să transformăm
Tristețile în sărbătoare
Și melodii să intonăm
Și crucea vieții s-o purtăm
Prin orice val de încercare.

Suntem chemați să biruim
Ispitele ce ne-nconjoară
Iar pe cei slabi să-i sprijinim
Uniri cu sfinții să dorim,
S-avem o viziune clară.

Suntem chemați să dăm onor
Stăpânului în orice vreme
Iar munca s-o ornăm cu spor
Alături de Blândul Păstor
C-a vrut la Dânsul să ne cheme.

Suntem chemați să Îl urmăm
Pe-al nostru Mire cu ardoare
Avântul să-l înflăcărăm,
În spațiul sec să nu intrăm
Și nici în starea de-ntristare.

Apelul este foarte clar
Să fim Lumină pe cărare
Să stăm în starea cea de har,
Să fie lupta nu-n zadar
Ci-ornată cu încredințare.

Suntem chemați de-ntregul Cer
S-asimilăm divinitatea
Să dovedim un caracter
Care rezistă și la ger
Și când apare greutatea.

Suntem chemați, suntem chemați
La tot ce scrie-n Testamente
C-atunci nu vom fi derutați,
Ne vom uni cu-ai noștri frați
Primind din Slavă tratamente.

George Cornici

Puterea unui compliment

Text: Luca 7:36-50

Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult.

Domnul Isus a ştiut că un cuvant sincer de laudă poate aduce mare încurajare inimii cuiva. În incidentul povestit de textul de azi, Isus a făcut un compliment foarte mare unei femei care nu auzise altceva decat numai insulte. El a lăudat părerea ei de rău pentru păcat şi dragostea pe care o avea pentru El. Cu siguranţă, cuvintele lui Isus i-au dat noi speranţe că viaţa ei era preţioasă.
O femeie din biserica noastră a experimentat într-o zi puterea complimentului. Ea este o gospodină şi mamă foarte ocupată, munceşte din greu pentru satisfacerea nevoilor familiei. Are cateva însărcinări importante în viaţa bisericii. Pe langâ toate acestea are şi un serviciu cu jumătate de normă. Într-o vreme cand programul îi era deosebit de încărcat, a simţit o depresiune deosebită. I se părea că fiecare profita de ea şi de munca ei, fără nici o recunoştinţă. Copiii aşteptau haine curate şi mancăruri gustoase. Soţul era mereu ocupat. La serviciu, nimeni nu-i dădea nici o atenţie. Fraţii din biserică păreau că nu apreciază nimic din ceea ce făcea ea. Atunci i-a sosit de la florărie un buchet mare de flori în faţa uşii. O simplă notă în buchetul de flori spunea: „Vrem să ştii ce mult te apreciem. Eşti o soţie şi o mamă minunată”. Bileţelul era semnat „Soţul tău şi copiii”. S-a aşezat jos pe covor şi a plans. Odată cu lacrimile, i s-a scurs întreaga depresiune.


Ai luat pe cineva ca pe un bun ce-ţi aparţine? Nu i-ai arătat nici o apreciere? Te-ai gandit numai la tine însuţi? Astăzi, spune-i persoanei aceleia că ea este o persoană specială pentru tine şi fă-i un compliment sincer. – D.C.E.

A fost doar un cuvant amabil,
O vorbă spusă-n lină şoaptă,
Dar nu-n zadar, c-a vindecat
O inimă aproape frantă.  – Anonim

Cuvantul tandru al complimentului se spune uşor, dar poartă în el o mare greutate

Painea zilnica