Trece timpul…

În a timpului şuvoaie, ceasul pare-a sta în loc
Şi lumina e ascunsă, din păcate sub obroc
Timpul e aproape gata, zilele sunt pe sfârsit
Pentru unii oameni insă, ceasul pare-a fi oprit.

Ceasul pare că e veşnic şi că timpu-i infinit
Dragul meu însă, ai grijă, totul are un sfârşit
Nu te-ncrede în viată, totul este-nşelător
Ci speranta ta să fie doar ‘n-al tău Mântuitor!

Pace, pace strigă lumea, bucurie pe pământ
Au uitat de existenta Domnului Isus Cel sfânt
Desfătările plăcute, culmile ce se ivesc
Le captează aal lor suflet, le ghidează aal lor mers.

Viitorul se arată tot aşa de strălucit
Ca şi soarele pe ceruri, ce nu poate fi oprit
Planuri mari, vise mărete desfătează al lor gând
Însă nu uita un lucru: Totul merge în mormânt.

Din comorile sub soare ce-ai muncit în viata ta
În mormânt nu iei nimica, ci pleci doar cu fapta ta
Căci nu este vreo salvare pentru omul păcătos
Decât Cel ce-nvie mortii, şi acele e Hristos!

Fără El, viata-i tristă si trăirea fără scop
Iaraă ceasul pare iată, a tot ticăi în loc.
Dar pământul nu e veşnic, iară omul trecător
E o mână de tărână făr-al Domnul, Salvator.

Deci ridică-te acuma, o, sărman suflet zdrobit
Şi întinde-ti a ta mână, Hristos nu te-a osaândit
El priveşte cu iubire şi-ti întinde mâna Sa
Prindei-o şi-aveavei viată, prinde-o, nu Îl refuza.

Iară-n viata ta schimbată, soarele va lumina
Ceasul tău vva bate iarăşi, inima se va schimba
Într-o lume amortită, ce trăieşte într-un somn
Fii tu sare, luminează, onorând pe al tău Domn.

Ceasul nu-i oprit acuma, nu, el pare doar a sta
Iară timpul curge, curge, pregătind venirea Sa.
Să ne bucueăm, căci iată, Domnul nostru va veni
Şi din lumea de păcate, vom pleca spre veşnicii.

Să ne bucurăm, căci iat-avem un Domn atât de sfânt
Şi că El odat’ venit-a ca şi jertfă pe pământ.
Noi prin El avem salvare şi pe El L-om onora
Să cântăm în veci de-acuma, pentru marea slav-a Sa!

Blioju Bianca-Adina

Izvoare de bunătate

„Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă…” Ioan 4:14

Domnul nostru nu ne prezintă imaginea unui canal, ci a unei fântâni. “Fiţi umpluţi” (Efeseni 5:18), şi dulceaţa relaţiei voastre vitale cu Isus se va revărsa din voi tot atât de înbelşugată cum aţi primit-o. Dacă descoperi că viaţa Lui nu “curge” din tine aşa cum ar trebui, tu eşti vinovatul; ceva a oprit curgerea. Rămâi lângă Sursă şi, vei fi binecuvântat tu personal? Nu din tine vor curge râuri de apă vie, viaţă de neînfrânt.

Noi trebuie să fim nişte albii prin care Isus să poată curge sub formă de râuri de apă vie pentru binecuvântarea oricui. Însă unii dintre noi suntem ca Marea Moartă. Întotdeauna primim, dar nu dăm niciodată, deoarece nu avem o relaţie bună cu Domnul Isus. Aşa cum primim de la El, la fel de sigur este şi că El va revărsa prin noi binecuvântările Lui; atunci când binecuvântările nu se revarsă în aceeaşi măsură în care le primim, înseamnă că există o fisură în relaţia noastră cu El. Există ceva ce se interpune între tine şi Isus Cristos? Există ceva ce împiedică credinţa ta în EI? Dacă nu, Isus spune că din tine vor curge râuri de apă vie.

Nu este vorba de o binecuvântare pe care să o transmitem şi altora, nici de o experienţă pe care să o pomenim mereu, ci de un râu care curge încontinuu. Rămâi lângă Izvor, păzeşte bine credinţa ta în Isus Cristos şi relaţia pe care o ai cu El, şi atunci din tine va fi o curgere continuă spre alte vieţi, nu va fi uscăciune sau moarte. Nu este prea exagerat să spui că dintr-un credincios vor curge râuri? “Eu nu văd râurile”, spui tu. Nu privi niciodată la tine din perspectiva “Cine sunt eu?” In istoria lucrării lui Dumnezeu vei găsi că El a început de obicei cu cei obscuri, cu cei necunoscuţi, cu cei ignoraţi, dar care au fost întotdeauna loiali lui Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Te slăvesc şi Te ascult…

Atâta bunătate Doamne
Reverşi cu dragoste spre noi…
Ne dai puteri în încercare
Şi binecuvântări, şuvoi…

Prin Duhul Sfânt ne ştergi suspinul
Şi ne mângâi când lăcrimăm…
Atingi fiinţa noastră slabă
Mai cu avânt să Te urmăm…

Atâta milă şi-ndurare
Ne dăruieşti Părinte Sfânt…
Când însetăm ne-arăţi Izvorul
Ce curge din al Tău Cuvânt…

Ce merite avem noi Doamne
De ne iubeşti aşa de mult?
M-aplec cu-adâncă reverenţă
Şi Te slăvesc…şi Te ascult…

Maria Luca

Râul dătător de viaţă

“Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul…” (Ezechiel 47.9)

Apele vii din vedenia prorocului Ezechiel, curgeau în Marea Moartă şi aduceau viaţă până şi în acest loc cu apă stătătoare. Acolo unde curge harul, vine întotdeauna peste tot şi imediat viaţă duhovnicească. Harul vine în chip desăvârşit din viaţa lui Dumnezeu, care îl îndrumă aşa cum malurile îndrumă cursul apei dintr-un râu. Pe oriunde trece harul, el nu aşteaptă să vadă cum curge viaţa, ci el însuşi zămisleşte această viaţă prin undele sale dătătoare de viaţă. Oh, fie ca acest râu al harului să curgă pe toate străzile noastre şi să umple toate fundăturile; să ajungă până la casa mea şi să se ridice până acolo încât să umple toate odăile casei. Doamne, fă Tu ca această apă vie sa vină peste familia mea şi peste prietenii mei, dar să nu treacă fără să mă atingă şi pe mine. Eu am băut deja din ea, aşa socotesc, dar aş vrea să înot în ea şi să mă afund tot mai mult în această apă vie! O, Mântuitorul meu, îmi trebuie o viaţă din belşug. Vino, Te rog, la mine, până când fiecare părticică din fiinţa mea va fi înviorată. Dumnezeule viu, Te rog umple-mă cu viaţa Ta!

Eu sunt sărac şi uscat ca un lemn. Vino, Doamne şi fă-mă să trăiesc astfel, încât la fel ca şi toiagul lui Aron să pot aduce flori şi roade spre slava Ta. Întăreşte-mă, pentru dragostea Fiului Tău Isus!

Charles Spurgeon

Nimic care să ne facă să ne temem

“Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi o dată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.” (Daniel 12.13)

Nu putem să înţelegem toate prorociile, dar în loc să ne înspăimântăm, să luăm seama la ele cu plăcere. Nu există nimic din ceea ce îşi doreşte un Tată, care ar putea să-l îngrijoreze pe copilul său. Chiar de s-ar ivi povara deznădejdii, adevăratul credincios nu se va întina; dimpotrivă, el va fi curăţat şi albit prin această încercare. Când pământul va fi ars, mirosul focului nu îi va atinge pe cei aleşi. În mijlocul prăbuşirii materiei şi a răsturnării lumilor, Domnul Dumnezeu îi va ocroti pe ai Săi. Să continuăm să înaintăm fără oprire şi fără ocolire pe calea care ne-a fost trasată, rămânând liniştiţi şi hotărâţi să ne facem datoria, viteji în luptă, răbdători în suferinţă. Sfârşitul va veni într-o zi; să mergem numai drept înainte.

Vom găsi în curând odihna. Orice alte lucruri pot să fie zdruncinate şi pot să se clatine; dar temelia noastră rămâne neschimbată şi sigură. Dumnezeu îşi păstrează dragostea Lui, de aceea şi noi rămânem în ea. Pacea noastră curge şi va curge totdeauna ca un fluviu. O moştenire ne este păstrată în Canaanul ceresc şi noi îl vom ocupa, orice s-ar întâmpla. Dumnezeul lui Daniel va da o parte demnă de El, tuturor acelora care au, ca şi Daniel, îndrăzneala de a fi hotărâţi pentru adevăr şi pentru sfinţenie, şi nici o groapă cu lei nu-i va lipsi de moştenirea lor.

Charles Spurgeon