Ne-ai pus pe boltă…

Ne-ai pus pe bolta mărginirii stele
Ca să ne smulgi privirile spre SUS…
Și nu ne-ai pus vreo taxă pentru ele
Și tot nu Te vedem într-un apus…

Ne-ai pus în munți atâtea zăcăminte
Că nu am timp să le înșir complet
Noi le-am luat și Ți-am rostit cuvinte
Dar mintea ne-a fost numai la buget.

Și-ai mai ascuns în vremuri curcubeul
Cupola harului ce ne e dat sub soare
Prin el parcă unești tot neamul
În vii culori de sfântă sărbătoare.

Și oare câți ne-am ridicat privirea,
Cu ea și inima din pieptul de țărână
Să-ți dăm și noi cu toată dăruirea
Iubirea toată viața nu o săptămână… ?

Ne-ai pus pe cer un soare cu lumină
Profetic să vedem ce beznă e in noi
Când nu ne iei prin slăvi de mână
Ca să parcurgem zarea amândoi…

Dar de sub bolta asta a mărginirii
Noi Te rugăm acum sfios și dependenți
Ne du pe toți sub umbra răstignirii
Și fă-ne doar la cer de-acum atenți!

Ionel Nica  

Când Dumnezeu îți scrie zorii!

Când Dumnezeu îți scrie zorii, nu poate nor să-ți stea în față
Când poruncește El, ia viață; din noapte, face dimineață

El colorează curcubeul promisiunii că-i cu tine
El e cu noi, El e cu mine, se dă pe El, se dă pe Sine

Se dă în taina dimineții ca far de veșnică lumină
Să poți vedea slava-i sublimă, să poți vedea prin ochi tină

Când Dumnezeu îți scrie zorii, vede napoi, vede nainte
Și totul face ca să pară îmbrățișări de lucruri sfinte

Când Dumnezeu îți scrie zorii, ii va muta în veșnicie
Vor fi întipăriți de-a pururi, de-aici, de-acum și pe vecie

Când Dumnezeu îți scrie zorii, nimic și nimeni n-o să-i mute
Vor fi săpați în palma-i dulce și-i va păzi din îngeri, sute

Când Dumnezeu scrie destinul, ii dă-nceput la poala crucii
Să dea-nțeles vieții născute, s-arate drumul nou răscrucii

Când Dumnezeu îți scrie zorii, stau desenați pe vârf de munte
O umbr-acelor ce-o să fie, de pe pământ spre ceruri punte!

Camelia Stîngaciu  

O mare comoară

De la ceruri se pogoară
O poruncă fiind comoară
Să nu las pacea să moară
Cuvintele să nu doară
Cuvântul inima-mi spală
Să o facă primăvară.

Tu ne-ndemni numai la bine
Pe supușii Tăi Stăpâne
Universul l-Ai făcut
Din nimic din neștiut.

Ți-am văzut pe înserat
Curcubeul inălțat
Știu că numai a Ta voie
Ne-a făcut curați prin Noe.

Practic lui suntem urmași
Ne vrei la păcat codași
Ne ceri Doamne-a fi umili
Bunătate ne inspiri
Și iubire în priviri.

Omul ce se umilește
În ai Tăi ochi Doamne crește
Nu rămâne efemer
Că-l vei ridica la cer.

Odat cu alți virtuoși
Nu cu lași și cu fricoși
Căci Tu le vei da tărie
Și trăire-n bucurie.

Celor ce singuri se-nalță
Și de rău nu se dezvață
Nu le dai veșnica viață
Și nu Te-or vedea la față.

Harul Tău coboară lin
Peste sufletul creștin
Care blând Ți s-a supus
Ca și Domnul său Isus.

Poate că-ntr-o dimineață
Vii să-mi dai a doua viață
In nestinsă bucurie
dar zic „voia Ta să fie”!


Moldovan Pavel

Curcubeul promisiunii

Text: Genesa 9:8-17

Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce-a făcut făgăduinţa.” Evrei 10:23

In anii care au urmat potopului, Noe trebuie să fi simţit o extraordinară încredere şi asigurare, ori de cate ori a văzut un curcubeu pe cer. Curcubeul era un semn de aducere aminte de la Dumnezeu a legămantului făcut cu Noe. Chiar şi azi ne gandim la curcubeu ca la un semn că Dumnezeu îşi ţine promisiunile. Cat de minunat ne luminează el cerul întunecat al încercărilor şi suferinţelor!
Văduva unui misionar se întorcea cu avionul spre junglele din insulele Irian Jaya, unde murise soţul ei. În timp ce micuţul avion îşi croia drum spre localitatea unde ea îşi plănuise să continue să slujească lui Dumnezeu, el trecea printre munţi şi văi cu jungle dense. În timp ce zbura, ea s-a gandit deodată: „De ce sunt aici?” Moartea soţului, responsabilitatea mărită faţă de familie, reasumarea unei munci istovitoare în mijlocul unui trib asemănător celor din epoca de piatră – toate acestea şi multe altele o copleşeau. Se apropiau de zona în care urma să locuiască, şi pilotul a spus: „Priviţii” Jos se vedea în toată frumuseţea un curcubeu rotund încercuind conturul neclar al sătuleţului, direct în mijlocul lui. „Slavă Ţie, Doamne! s-a rugat ea. „Sunt chiar în centrul curcubeului promisiunilor Tale.”


Cand dai de dificultăţile vieţii – dacă este numai o pală din vantul încercării sau o lungă furtună – încearcă aceasta: Repetă toate promisiunile din Cuvantul lui Dumnezeu pe care ţi le aminteşti. Cand faci acest lucru, fiecare urgenţă devine o ocazie pentru Tatăl ceresc să înconjoare cerul înnourat cu „curcubeul promisiunii”. – P.R.V.

Stand pe promisiunile veşnice
Cand primejdia, frica s-apropie;
Prin Cuvantul Domnului voi învinge
Stand pe promisiunile Lui.”    – Carter

Viitorul celui credincios este la fel de strălucitor ca şi promisiunile Lui Dumnezeu

Painea zilnica

Dragostea poate

Nu pot in palme masura oceane,
Nu pot, inot, marea a strabate,
Nu pot scurta distanta dintre ape,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot opri timpul sa treaca,
Nu pot face inima-mi sa bata,
Nu pot ierta si uita toate,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot intinde curcubeul,
Din varful muntilor pana la poale,
Nu pot cuprinde empireul
Eu sigur nu, dar Dragostea poate.

Nu pot umbri cu mana mea un soare,
Nu pot starni un mic vant in noapte,
Nu pot da forma sau culoare,
Nu pot eu, dar Dragostea poate.

Nu pot sa fac norii sa dea ploaie,
Nu pot da ceata groasa la o parte,
Nu pot citi-n toti ochii bunatate,
Nu pot iubi, dar Dragostea poate.

Eu pot doar in genunchi sa vin la Tine,
Sa ma-ntaresti ca-s slab in toate.
Eu pot a crede in Iubire,
Iar ce eu nu pot, Dragostea sigur poate!

Bocicu Mirela 

Curcubeul din nori

„Curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nori, va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ „Genesa 9:13

Voia lui Dumnezeu este ca fiinţele umane să intre într-o relaţie morală cu El; acesta este scopul legămintelor Sale. „De ce nu mă mântuieşte Dumnezeu?” – ne întrebăm noi. El m-a mântuit, dar eu n-am intrat încă într-o relaţie cu El. „De ce nu face Dumnezeu cutare şi cutare lucru?” El le-a făcut, dar întrebarea este: „Vreau eu să intru într-o relaţie bazată pe legământ?” Toate marile binecuvântări ale lui Dumnezeu sunt realizate şi complete, dar ele nu devin ale mele până când nu intru în relaţie cu El pe baza legământului Său.A aştepta ca Dumnezeu să facă ceva este întruchiparea necredinţei, înseamnă că nu am credinţă în El.

Aştept ca El să facă ceva în mine ca să mă pot încrede în acea experienţă. Dumnezeu n-o va face. pentru că nu aceasta este baza relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Omul trebuie să treacă dincolo de propriul său sine pentru a putea face legământ cu Dumnezeu, la fel cum Dumnezeu trece dincolo de Sine pentru a face legământ cu omul. E o problemă de încredere în Dumnezeu – un lucru foarte rar. Noi avem încredere numai în simţurile noastre. Nu cred in Dumnezeu până când El nu-mi dă în mână ceva palpabil. Atunci pot spune: „Acum cred”. Aceasta nu este credinţă. „Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi”.

Când închei cu adevărat această înţelegere cu Dumnezeu pe baza legământului Său şi mă predau Lui cu totul, nu mai există sentimentul vreunui merit personal, nu mai există nici un element uman în relaţia mea cu El, ci numai sentimentul copleşitor că am ajuns să fiu una cu Dumnezeu; viaţa mea radiază pace şi bucurie.

Oswald CHAMBERS

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,
Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ți mare,
Iei nopții înapoi culorile ascunse
Și mă încânți cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,
De parc-aș fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Și sub călcâi strivești orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,
Mă înveșmânți cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne și te aștept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,
Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ține
Urgia valurilor infernale.

Când asfințitul mărginește zarea,
Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruiești iertarea
Din palma-Ți fumegând în răni de cuie.

Ești Minunat Isuse, ești desăvârșit,
În Tine Cerul mă primește-Acasă,
Tu ești desfătarea fără de sfârșit,
M-aștepți la dreapta Ta, să-Ți fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea
Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit așa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăție.

Ana Haz

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,
Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ți mare,
Iei nopții înapoi culorile ascunse
Și mă încânți cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,
De parc-aș fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Și sub călcâi strivești orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,
Mă înveșmânți cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne și te aștept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,
Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ține
Urgia valurilor infernale.

Când asfințitul mărginește zarea,
Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruiești iertarea
Din palma-Ți fumegând în răni de cuie.

Ești Minunat Isuse, ești desăvârșit,
În Tine Cerul mă primește-Acasă,
Tu ești desfătarea fără de sfârșit,
M-aștepți la dreapta Ta, să-Ți fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea
Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit așa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăție.

Ana Haz

Credinţa vede curcubeul

“Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor.” (Geneza 9.14)

Adeseori cerul ni se arată acoperit de nori grei, dar nu ne temem că va veni un nou potop pentru a distruge pământul. Curcubeul apare pentru a ne păzi de acesta teamă, el apare adesea în faţa ochilor noştri, pentru a ne aminti de făgăduinţa dumnezeiască. Legământul Domnului cu Noe e şi azi valabil, nu ne îndoim de aceasta. Atunci de ce ne temem că încercările care vin adesea să întunece cerul nostru sunt hotărâte ca să ne nimicească?

Dacă totuşi, în timpul acestor nori ameninţători, credinţa noastră ne aminteşte de curcubeul lui Dumnezeu, nu trebuie să ne lăsăm tulburaţi de temeri neîntemeiate. El nu îndreaptă spre noi un curcubeu distrugător. Nu; priviţi! acest arc este curbat în sus şi n-are nici coardă, nici săgeată. Este, un arc suspendat (aşezat) ca podoabă şi care nu mai e folosit pentru război, un arc cu multe culori care exprimă bucuria şi încântarea, arătând nădejdea şi dragostea; nici roşul sângeriu – culoarea mâniei, nici negrul – aceea a răzbunării nu sunt în el, pentru a întuneca culorile lui luminoase. Să avem deci curaj. Cerul nostru nu va fi niciodată atât de încărcat, pentru a nu se găsi loc pentru această mărturie a legământului lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu va fi aşa, noi vom avea încrederea că Acela care nu poate minţi, nu va lăsa neîmplinit legământul Său de pace, deci nu avem nici un motiv sa ne îndoim de Cuvântul Dumnezeului nostru.

Nu dispera, tu ești al Meu!

…Îmi picuri miere în tristețe,
Când lăcrimez ,mă-mbrățișezi,
Miresme-Ți curg de pe obraz,
Când din durere mă ridici
Și Te urmez din greu -necaz.

În luminări mi se tansformă,
Tot cenușiul din tristețe,
Când Te oprești în dreptul meu
Și-mi dai binețe.

..Parcă-mi vorbește curcubeul,
Din toată gama lui -culoare,
Când îmi șoptesti   de veșnicii
Și-mi alini rana ce mă doare.

În brâu -lumini mă simt cuprinsă,
În dans ceresc de curcubeu,
Când Te oprești prin Duhul Sfânt la mine
Și îmi șoptesti;
-Nu dispera, tu ești al meu!

Sanda Tulics