Privirea când ți-ntorci spre mine

Luca 22:61”Domnul s-a întors și s-a uitat țintă spre Petru”.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Mântuitorule Hristos
Abia atunci pricep mai bine
Că-s mic și sunt neputincios.

Fără iubirea-Ti minunată
Ca Petru m-aș fi lepădat
Însă privirea Ta curată
Spre mine blând s-a îndreptat

Și-am înțeles că ce mă ține
E numai harul Tău bogat
Căci Te-ai jertfit și pentru mine
Să fiu și eu răscumpărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca și spre tânărul bogat
Pricep că nu-i mai mare bine
Ca a-Ti sluji cu-adevărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca spre Maria, la mormânt
Știu că ești viu și pentru mine
Pe veci, Mesia cel preasfânt.

Privirea Ta, ce-i veșnic trează
E scutul și tăria mea
Asupra mea mereu veghează
În zori, ca și în noaptea grea.

Privirea ce mi-o dărui mie
Plină de dragoste și har
O recunosc și dintr-o mie,
E-o mare fără de hotar

De mângâiere, alinare
De liniște și bucurii
Aduce pace, vindecare
În triste, nopțile tîrzii.

Privirea Ta ce mă inundă
Cu-al bucuriei sfânt izvor
În viața mea vreau să pătrundă
Ca să Te-aștept mereu cu dor.

Pavel Mariana Florica 

Nu cumva

Nu cumva sa fim chiar noi,
Cel ce îl vindem pe Hristos
Și să întindem pumnii goi,
Că sa luăm argint lucios.

Nu cumva prin gând sau faptă,
Să negociem cu cel rău,
Ci sa-avem inima curată
Și să iubim pe Dumnezeu.

Nu cumva oferta lumii,
Să ne pară valoroasă
Și să uităm harul iertării
Moartea și învierea glorioasă.

Nu cumva așa ca Iuda,
Să stăm cu Hristos la masă,
Dar să privim și punga,
Lui Satan, cu arginți, aleasă.

Nu cumva în neveghere,
Să uităm de Dumnezeu,
Ci să implinim tot ce se cere
Și să veghem și tu și eu.

Bujorean Victor.

15 Martie

Întăreşte-te în harul care este în Christos Isus.” 2 Timotei 2:1

Christos are har nemăsurat, dar nu îl ţine pentru Sine. Aşa cum rezervorul se goleşte în conducte, Christos îşi dăruieşte harul copiilor Săi. „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, și har după har” (Ioan 1:16). El are doar ca să împartă cu noi. El este ca un izvor, întotdeauna curgând şi întotdeauna gata să umple ulcioarele goale şi buzele însetate. Ca un pom, El are fructe dulci, nu ca să stea între frunze, ci ca să fie culese de cei care au nevoie. Fie că iartă, curăţă, păstrează, întăreşte, luminează, grăbeşte sau reface, harul Său ne este oferit întotdeauna fără bani şi fără plată.

Nu există nici o lucrare a harului pe care El să n-o fi îndeplinit în folosul copiilor Săi. Ca şi sângele care curge din inimă şi aparţine în mod egal tuturor membrelor, harul este moştenirea oricărui sfânt unit cu Mielul. De aceea există o atât de strânsă comuniune între Christos şi biserica sa, fiindcă primesc acelaşi har. Christos este capul pe care este turnat uleiul mai întâi, şi apoi acelaşi ulei curge pe veşminte, astfel încât şi cel mai umil sfânt este uns cu acelaşi ulei costisitor cu care a fost uns Capul.

Aceasta este adevărata comuniune, atunci când seva adevărului curge de la rădăcini spre ramuri, şi când rădăcina este susţinută de aceeaşi hrană care susţine ramurile. Pe măsură ce primim har de la Isus zi după zi, şi recunoaştem că vine de la El, menţinem în comuniune cu noi şi ne bucurăm şi noi de Comuniunea cu El. Să ne folosim bogăţiile în fiecare zi mergând la Domnul legământului nostru, şi luând de la El toate proviziile de eare avem nevoie cu aceeaşi îndrăzneală cu care oamenii iau bani din propriile buzunare.

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Azi n-a venit nimeni?”

15 noiembrie

Text: Iacov 1:19-27

Religiunea curata si neintinata… este sa cercetam
pe orfani fi pe vaduve in necazurile lor…

Iacov 1:27

La Craciunul trecut a fost responsabilitatea mea ca diacon sa
duc un cos cu fructe la Minnie, o vaduva de 86 de ani, care
locuia peste drum de biserica noastra. Este schioapa si aproape nu
mai vede, asa ca nu poate iesi din casa. Intentionam sa-i las cosul
si sa fug la alte responsabilitati care ma asteptau. Dar cand Minnie
m-a invitat sa stau, nu am putut s-o refuz. Fusese un an deosebit
de greu pentru ea, deoarece fiul ei cel mai mare, murise. A trecut
o ora minunata inainte de-a ne ruga si am dat sa plec. „Spune-le
fratilor din biserica ca ii iubesc, mi-a spus Minnie. si roaga-i sa
treaca pe la mine sa ma vada. Mi-e dor de ei”. Am simtit o tristete
in timp ce plecam. Minnie o ducea bine, dar era singura. Dorea sa
fie vizitata. Si locuia tocmai peste drum de biserica!

Apoi am citit in cartea lui Calvin Miller, „A taste of Joy” (Gustul
bucuriei), ca o femeie bogata a fost gasita moarta in casa. Traia
singura. Doctorii n-au gasit nici un motiv de natura organica
pentru moartea ei. Miller comenteaza: „Eu cred ca ea a murit
fiindca era neglijata. Se saturase sa puna numai o singura farfurie
pe masa si sa faca numai o cafea o data.” Batrana scrisese in
calendarul ei, o singura fraza: „Azi n-a venit nimeni”.

Dumnezeu se ingrijeste de cei singuri. Si El doreste s-o facem si
noi. Oamenii singuri au nevoie de oameni. Au nevoie de noi. Sa nu
se intample niciodata ca din cauza afacerilor noastre care ne
absorb cu totul, cineva din jurul nostru sa scrie in calendar: „Azi
n-a venit nimeni”. – D.C.E.

Gandeste-te la cineva care traieste singur. Daca nu-si
vine nici un nume in minte, intreaba la biserica si cere
numele unor asemenea oameni. Apoi suna-i intreband
daca poti trece pe la ei. Viziteaza-i. Spune-le ca Isus
ii iubeste.

Nimic nu costa mai mult ca purtarea de grija –
cu exceptia nepurtarii de grija.

Painea zilnica

S-a meritat…

În veacu-acesta sumbru de întuneric groaznic,
Tu, Doamne, cu răbdare, ne pregăteşti de Praznic;
Şi-n timp ce cu noroaie ne-mproaşcă cel viclean,
Tu ne găteşti serbarea la malul de mărgean.

Iubirea Ta curată e-un soare mult mai mare
Decât ce beznă neagră ar vrea să ne-mpresoare;
Şi mult mai sclipitoare e slava Ta de vis
Decât e defăimarea cernitului zapis.

Şi crucea de pe umeri, Isuse, ni-e mai dragă,
Decât comori cât munţii, şi-arginţi cât lumea-ntreagă.
Ne-ai dat atâta slavă, atât noian de har,
Că parcă tot amarul e-un dulce de nectar.

În mijloc de batjocuri, eşti lângă noi într-una;
Ne-mbraci cu Adevărul, mai tare ca minciuna;
Compui dintr-o furtună un tril de ciocârlii;
Suspinul şi durerea, le schimbi în simfonii.

Şi-aşa cum în adâncuri de şisturi discordante,
Cărbunele devine filon de diamante;
Aşa lucrezi Tu, Doamne, în ghemul de pământ
Ceva ca o minune, ceva frumos şi sfânt…

…O operă sublimă, ceva ce nu-i din fire,
Ceva din alte sfere, din zări de nemurire;
Ne faci prin toate-acestea, să fim Mireasa Ta,
Cea nobilă, curată, ca fulgii albi de nea.

Şi-atunci când în mărire vom sta fără cuvinte,
Uimiţi de strălucire, la malurile sfinte,
Vom spune poate-n şoaptă, că tot ce-am îndurat,
Tot drumul plin de lacrimi, O, da… s-a meritat!

Valentin Popovici 

Pastrarea curateniei

Text: Psalmul 119:9-16

Cum îşi va ţine tanărul curată cărarea? îndreptandu-se după Cuvantul Tău.” Psalmul 119:9

Folosirea apei şi săpunului este esenţială pentru menţinerea curăţeniei şi igienei personale. Cei ce le neglijează, foarte curand ajung murdari şi nu vor mai fi acceptaţi în compania altora. Tot la fel, creştinii care neglijează Cuvantul lui Dumnezeu vor fi curand murdăriţi de relele din lumea aceasta. Pangărirea aceasta îi face nepotriviţi pentru părtăşia cu Domnul şi cu ceilalţi credincioşi. C.H. Spurgeon a spus despre un predicator că făcea baie de două ori pe zi. Cand a fost întrebat de ce face două băi pe zi, predicatorul a răspuns: „Fac două băi pe zi, deoarece nu pot să-mi permit să fac trei”. Spurgeon a făcut următoarea aplicaţie: „Dacă cei care iubesc Scripturile vor fi întrebaţi de ce citesc Biblia atat de des, trebuie să răspundă cinstit: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des”. El continuă să-şi exprime acordul cu cele spuse de Thomas â Kempis, care a zis, fără îndoială, referitor la Biblie: „Voi fi întotdeauna într-un colţ retras cu o carte în mană”. Spurgeon a subliniat că Biblia are un efect purificator asupra celor care o citesc şi o cred.


Psalmistul a pus întrebarea: „Cum îşi va ţine tanărul curată cărarea?” Apoi el răspunde: „îndreptandu-se după Cuvantul Tău. Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strang Cuvantul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Dacă cineva te va întreba de ce citeşti Biblia atît de des, oare poţi să-i răspunzi: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des?” Avem nevoie în mod constant de curăţirea făcută de Cuvantul lui Dumnezeu.– R.W.D.

Cuvant curăţitor şi preţios,
Făgăduinţa ta-i adevărată.
Adevărul Tău e mai frumos
Si-mi tine inima curată.
 „– Anonim

Dacă studiezi cu atenţie Cuvantul lui Dumnezeu, puterea Lui curăţitoare va curge prin viaţa ta

Painea zilnica

Caută să te sfințești

Când ai conștiința trează, nu treci linia niciodată,
Nu te-abați de pe cărare și-ți păstrezi haina curată.
Ești atent în jurul tău, te păzești de-orice păcat,
Si te rogi în orice vreme să ai cugetul curat.

Nu te pierde-n bezna lumii, nu te vinde pe arginți,
Să spui adevăru-n fața, niciodată să nu minți.
Să nu fii nicicând fățarnic, să nu joci la două mese,
Să nu cauți vreo atenție, nu sluji pe interese.

Caută să faci doar bine, nu-ncerca să te răzbuni,
Dacă poți să faci aceasta, vei vedea multe minuni.
Să întorci mereu obrazul, când lovit ești pe nedrept,
Și când dai celui ce-ți cere, caută să fi corect.

Fii tăcut când ura lumii, se abate-asupra ta
Caută să te sfintești, răspândește dragostea.
Întărește-te mai tare când toți te descurajează,
Și rămâi un om smerit, roagă-te, înaintează.

Dacă ai să faci acestea, vei simți asupra ta
O putere colosala ce nu se va termina.
Abea atunci vei înțelege, ce înseamnă fericirea
Și prin toate menționate, vei primi și mântuirea.

Nichifor Nicu

Mi-e dor!

Mi-e dor, de murmurul rece de Izvor
De apa Lui cristalină, curată și lină
Mi-e dor, de Patria Cerească, mi-e dor,
De Țara Sfântă de Sus, de Patria Divină!

Mi-e dor, de foșnetul frunzelor duios,
De codrii falnici, cu coroane arătoase
Mi-e dor, de glasul blând, al lui Hristos,
Mi-e dor, de luncile, cu holdele mănoase!

Mi-e dor, de turmele de oi, de pe tainicul Plai,
De apa de Izvor, mi-e dor, de sfânta cunună,
Mi-e tare dor, de râvnitul și doritul Rai,
Mi-e dor, să mă adap din apa curată lină!

Mi-e de Tine Doamne, mi-e dor să Te simt,
Amândoi, să mergem pe Sfânta Cărare,
Mi-e dor, de Lumina albă, de curat argint
Mi-e dor de Tărâmul Sfânt, în lumini strălucitoare!

Mi-e dor, de Cerul Sfânt, de albastru azuriu,
Mi-e dor, de Sfânta și dulce primăvară,
Mi-e dor, de Domnul Isus, Cel veșnic viu,
Mi-e dor de veșnicie, în Cerul Sfânt, să răsară.

Mi-e dor Isuse, să văd chipul Tău glorios,
Mi-e dor, de răpirea Bisericii, din greul amar,
Mi-e dor, să fiu în Cer, cu Domnul meu Hristos,
Mi-e dor, de Plaiuri Sfinte, Plaiuri fără hotar!

Stelian Ciobanu 

Fiului risipitor

Rostesc această binecuvântare
Din partea Ta o Domnul meu iubit
Te rog dă rugii mele ascultare
Și-nviorează-mi sufletul mâhnit.

Atâtea lucruri Doamne mă apasă
Tu le cunoști chiar dacă nu le spun
Când marea vieți-i tot mai furtunoasă
Eu binecuvântarea Ta o pun.

Ne-ai spus să ne rugăm iubit Părinte
S-aducem pe cei dragi ‘naintea Ta
Căci negreșit Tu vei lua aminte
Și binecuvîntare le vei da.

Pun binecuvântarea Ta să fie
Ca un balsam, din zori în asfințit
A Ta-îndurare și credincioșie
Să-nvioreze sufletul trudit.

Atâția viruși bântuie prin lume
Și parcă-ntreg pămâtu-i infectat
Dar virusul cel mai grozav anume
E-acel ce poartă numele: păcat.

Covidu-a dus pe mulți în prag de moarte
Unii s-au stins iar alți-au dus-o greu
Păcatul însă-i crunt că te desparte
De Creatorul tău, de Dumnezeu.

La început ești doar asimptomatic
Deși ajungi îngrijitor la porci
Păcatul te distruge sistematic
Atâta timp cât nu vrei să te-ntorci.

Păcatul e călcare de poruncă
Ce încă zice: ”Să te pocăiești!”
În hău adânc păcatul te aruncă
Și-n necredință tu te adâncești.

Păcatul e o boală terminală
Dar Dumnezeu mai poate vindeca
Lumina Lui dă totul la iveală
De te întorci la El tu vei scăpa.

Păcatu-atât de lesne ne-nfășoară
Iar pofta lumii-i plină de plăceri
E-un drum promițător dar el coboară
Spre moarte, cu regrete și dureri.

Așa am fost și eu cândva odată
Dădusem Aurul ceresc pe-un scrum
Dar când m-ai cercetat iubite Tată
Eu m-am oprit și m-am întors din drum.

Tu-l știi pe cel ce umblă-n căi deșarte
Ce-a devenit Cuvântului imun
Dar Doamne cât ar fi el de departe
A Ta chemare peste el o pun.

Așa cum ne promite Testamentul
Balsam vindecător e-n jertfa Ta
La cruce-a curs din răni medicamentul
Ce lumea-ntreagă nu îl poate da.

De-aceea-n numele jertfirii Sfinte
Pe-acel pierdut, pe-acela rătăcit
Adu-l ‘napoi iubitule Părinte
Salvează-l ca să fie mântuit.

Te rog să-l cercetezi iubite Tată
Să-i dai un dor de Tine și de Rai
Zidește-n el o inimă curată
Și-un Duh statornic Doamne Tu să-i dai.

O, adă Doamne ziua glorioasă
Pe care-atâți o așteptăm cu drag
La poarta milei de la Sfânta Casă
Risipitorul fiu s-apară-n prag.

Daniel Hozan

Luptă și cunună

O, Doamne, deschide-ne ochii să vedem,
Că sunt mai mulți cu noi, nu împotriva noastră.
Cu ei e doar un braț ce-i pieritor,
Dar Domnul e mereu tăria noastră.

E drept, avem o luptă grea de dus;
Și nu luptăm cu sânge sau cu carne.
Căci lupta-i pe tărâm spiritual,
Și nu se poate duce fără arme.

Să ne-mbrăcăm cu toată armătura,
Ca să ne-mpotrivim în ziua rea.
Scutul credinței, încinși cu adevărul,
Și în picioare, încălțați cu Evanghelia.

În rugăciuni să stăm în orice vreme,
Prin Duhul vocea sa ne-o înăltăm.
Cu stăruință, împreună cu toți sfinții,
Peste puterea celui rău ca să călcăm.

Avem totul deplin în Domnul nostru,
Iertați de vină doar prin jertfa Sa.
Moștenitori în El suntem noi astăzi,
Ca să slujim de laudă pentru slava Sa.

E timpul ca să fim fecioare înțelepte,
S-avem ulei nu doar în candelă, ci-n vas.
Căci mirele-i aproape, chiar la usă,
Chiar în curând răsună al Său glas.

Iată că trâmbița-i aproape ca să sune,
Ce glorios va fi acel eveniment!
Ce-i adormiți in Domnul să învie,
Iar noi cei vii, schimbați într-un moment.

Ce-i muritor în noi, va fi-nghițit de viață,
Și vom zbura cu toții în văzduh.
Îl vom vedea pe Isus, față-n față,
Cei ce-am trăit cu toții într-un duh.

Nu vor mai fi nici boli, nici carantine,
Și ne va fi șters atunci orice plâns.
Și vom împărăți o veșnicie,
Cu cel ce pentru noi, totul a-nvins.

Nu vom avea nici lampă și nici soare,
Domnul va fi lumina-n orice zi.
Nici urma de blestem și de durere
Căci Dumnezeu și Mielul vor împărăți.

Să-L așteptăm cu inima curată,
Căci doar așa în față-L vom vedea.
Și Duhul și mireasa astăzi strigă:
Amin, vino Isuse! Maranata! ! !

 Dany Căpătan