19 Aprilie

„Amin.” Apocalipsa 3:14

Cuvântul „Amin” confirmă solemn cele spuse înainte. Isus este marele Confirmator. Aminul din promisiunile Lui nu este schimbat niciodată. Păcătosule, mângâie-te cu acest gând. Isus spune: „veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Dacă vii la El, El va spune „Amin” sufletului tău; promisiunea Sa se va împlini. Isus a împlinit vorbele proorocului: „trestia frântă n-o va zdrobi” (Isaia 42:3). O, sărmană inimă zdrobită, dacă vii la El, va spune >yAmin” sufletului tău, şi făgăduinţele Lui se vor împlini cum s-au împlinit în trecut.

Creştine, nu eşti mângâiat ştiind că nici un cuvânt ieşit de pe buzele Mântuitorului nu a fost retractat? Cuvintele lui Isus vor rămânea în picioare, chiar dacă cerul şi pământul vor trece. Dacă te prinzi de o făgăduinţă, fie chiar pe jumătate, vei vedea că este adevărată. Fereşte-te de cel pe care Bunyan îl numeşte „Tăietorul de făgăduinţe”, care distruge multe din cuvintele lui Dumnezeu. El nu se îndoieşte de făgăduinţă, ci taie câte puţin din ea. Sugerează că făgăduinţa nu se va îndeplini în întregime, ci numai în parte. Dar Isus este „da… şi amin” (2 Corinteni 1:20) în toate îndatoririle Sale. El a fost Preot ca să ierte şi să curăţească odată, şi acum este încă Preot şi Amin. A fost Rege ca să domnească peste poporul Său şi să-1 apere cu braţ puternic, şi acum este Rege şi Amin, mereu acelaşi. A fost Prooroc în vechime ca să prevestească lucrurile ce aveau să vină, şi de pe buzele Sale picură încă miere. Este prooroc şi amin.

Este Amin prin meritele sângelui Său, şi prin neprihănirea Sa. Haina sfântă va rămâne întotdeauna curată, chiar dacă firea va putrezi. El este amin în fiecare titlu pe care îl poartă; Mirele care nu caută niciodată să se despartă; Prietenul mai aproape decât un frate; Păstorul din valea umbrei morţii. El este ajutorul şi eliberatorul tău; cetatea şi turnul tău de scăpare; izvorul puterii, încrederii, bucuriei, totul în toate şi în orice, „da și… amin”.

C.H. Spurgeon

17 Martie

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vorfi chemaţi fii ai lui Dumnezeu.” Matei 5:9

Aceasta este cea de-a şaptea fericire, şi şapte, este numărul desăvârşirii la evrei. S-ar putea ca Mântuitorul să fi plasat împăciuitorii pe locul şapte fiindcă sunt persoanele cele mai apropiate de omul desăvârşit în Christos Isus. Cel care vrea să aibă parte de fericire, atât cât este posibil pe pământ, trebuie să ia seama la a şaptea fericire şi să devină un împăciuitor. Mai există o semnificaţie, în poziţia textului. Versetul precedent vorbeşte despre fericirea celor „cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Este important că trebuie să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Firea noastră împăciuitoare nu va accepta niciodată păcatul sau îngăduirea răului. Trebuie să ne întoarcem faţa de la tot ce e contrar lui Dumnezeu şi sfinţeniei Sale.

Odată ce inimile noastre sunt pe deplin curate, putem să fim împăciuitori. Nu mai puţin decât precedentul, versetul următor pare să fie aşezat aici cu un scop. Oricât de împăciuitori am fi, lumea ne înţelege şi judecă greşit. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, gândindu-ne că Prinţul Păcii, prin însăşi natura Sa, a adus focul asupra pământului. Deşi a iubit omenirea şi nu a făcut nimic rău, a fost „dispreţuit si părăsit de oameni; om al durerii și obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3).

Pentru ca împăciuitorii să nu fie surprinşi când sunt întâmpinaţi cu duşmănie, versetul următor adaugă: , ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5:10). De aceea, împăciuitorii sunt nu numai binecuvântaţi, ci înconjuraţi de binecuvântări. Doamne, dă-ne harul de a urca pe culmea celei de-a şaptea fericiri! Curăţeşte-ne minţile, ca să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Intăreşte-ne sufletele pentru ca pacea noastră să nu se transforme în laşitate sau disperare atunci când, de dragul Tău, suntem prigoniţi!

C.H. Spurgeon

Privirea când ți-ntorci spre mine

Luca 22:61”Domnul s-a întors și s-a uitat țintă spre Petru”.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Mântuitorule Hristos
Abia atunci pricep mai bine
Că-s mic și sunt neputincios.

Fără iubirea-Ti minunată
Ca Petru m-aș fi lepădat
Însă privirea Ta curată
Spre mine blând s-a îndreptat

Și-am înțeles că ce mă ține
E numai harul Tău bogat
Căci Te-ai jertfit și pentru mine
Să fiu și eu răscumpărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca și spre tânărul bogat
Pricep că nu-i mai mare bine
Ca a-Ti sluji cu-adevărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca spre Maria, la mormânt
Știu că ești viu și pentru mine
Pe veci, Mesia cel preasfânt.

Privirea Ta, ce-i veșnic trează
E scutul și tăria mea
Asupra mea mereu veghează
În zori, ca și în noaptea grea.

Privirea ce mi-o dărui mie
Plină de dragoste și har
O recunosc și dintr-o mie,
E-o mare fără de hotar

De mângâiere, alinare
De liniște și bucurii
Aduce pace, vindecare
În triste, nopțile tîrzii.

Privirea Ta ce mă inundă
Cu-al bucuriei sfânt izvor
În viața mea vreau să pătrundă
Ca să Te-aștept mereu cu dor.

Pavel Mariana Florica 

Nu cumva

Nu cumva sa fim chiar noi,
Cel ce îl vindem pe Hristos
Și să întindem pumnii goi,
Că sa luăm argint lucios.

Nu cumva prin gând sau faptă,
Să negociem cu cel rău,
Ci sa-avem inima curată
Și să iubim pe Dumnezeu.

Nu cumva oferta lumii,
Să ne pară valoroasă
Și să uităm harul iertării
Moartea și învierea glorioasă.

Nu cumva așa ca Iuda,
Să stăm cu Hristos la masă,
Dar să privim și punga,
Lui Satan, cu arginți, aleasă.

Nu cumva în neveghere,
Să uităm de Dumnezeu,
Ci să implinim tot ce se cere
Și să veghem și tu și eu.

Bujorean Victor.

15 Martie

„Întăreşte-te în harul care este în Christos Isus.” 2 Timotei 2:1

Christos are har nemăsurat, dar nu îl ţine pentru Sine. Aşa cum rezervorul se goleşte în conducte, Christos îşi dăruieşte harul copiilor Săi. „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, și har după har” (Ioan 1:16). El are doar ca să împartă cu noi. El este ca un izvor, întotdeauna curgând şi întotdeauna gata să umple ulcioarele goale şi buzele însetate. Ca un pom, El are fructe dulci, nu ca să stea între frunze, ci ca să fie culese de cei care au nevoie. Fie că iartă, curăţă, păstrează, întăreşte, luminează, grăbeşte sau reface, harul Său ne este oferit întotdeauna fără bani şi fără plată.

Nu există nici o lucrare a harului pe care El să n-o fi îndeplinit în folosul copiilor Săi. Ca şi sângele care curge din inimă şi aparţine în mod egal tuturor membrelor, harul este moştenirea oricărui sfânt unit cu Mielul. De aceea există o atât de strânsă comuniune între Christos şi biserica sa, fiindcă primesc acelaşi har. Christos este capul pe care este turnat uleiul mai întâi, şi apoi acelaşi ulei curge pe veşminte, astfel încât şi cel mai umil sfânt este uns cu acelaşi ulei costisitor cu care a fost uns Capul.

Aceasta este adevărata comuniune, atunci când seva adevărului curge de la rădăcini spre ramuri, şi când rădăcina este susţinută de aceeaşi hrană care susţine ramurile. Pe măsură ce primim har de la Isus zi după zi, şi recunoaştem că vine de la El, menţinem în comuniune cu noi şi ne bucurăm şi noi de Comuniunea cu El. Să ne folosim bogăţiile în fiecare zi mergând la Domnul legământului nostru, şi luând de la El toate proviziile de eare avem nevoie cu aceeaşi îndrăzneală cu care oamenii iau bani din propriile buzunare.

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Azi n-a venit nimeni?”

15 noiembrie

Text: Iacov 1:19-27

„Religiunea curata si neintinata… este sa cercetam
pe orfani fi pe vaduve in necazurile lor…„

Iacov 1:27

La Craciunul trecut a fost responsabilitatea mea ca diacon sa
duc un cos cu fructe la Minnie, o vaduva de 86 de ani, care
locuia peste drum de biserica noastra. Este schioapa si aproape nu
mai vede, asa ca nu poate iesi din casa. Intentionam sa-i las cosul
si sa fug la alte responsabilitati care ma asteptau. Dar cand Minnie
m-a invitat sa stau, nu am putut s-o refuz. Fusese un an deosebit
de greu pentru ea, deoarece fiul ei cel mai mare, murise. A trecut
o ora minunata inainte de-a ne ruga si am dat sa plec. „Spune-le
fratilor din biserica ca ii iubesc, mi-a spus Minnie. si roaga-i sa
treaca pe la mine sa ma vada. Mi-e dor de ei”. Am simtit o tristete
in timp ce plecam. Minnie o ducea bine, dar era singura. Dorea sa
fie vizitata. Si locuia tocmai peste drum de biserica!

Apoi am citit in cartea lui Calvin Miller, „A taste of Joy” (Gustul
bucuriei), ca o femeie bogata a fost gasita moarta in casa. Traia
singura. Doctorii n-au gasit nici un motiv de natura organica
pentru moartea ei. Miller comenteaza: „Eu cred ca ea a murit
fiindca era neglijata. Se saturase sa puna numai o singura farfurie
pe masa si sa faca numai o cafea o data.” Batrana scrisese in
calendarul ei, o singura fraza: „Azi n-a venit nimeni”.

Dumnezeu se ingrijeste de cei singuri. Si El doreste s-o facem si
noi. Oamenii singuri au nevoie de oameni. Au nevoie de noi. Sa nu
se intample niciodata ca din cauza afacerilor noastre care ne
absorb cu totul, cineva din jurul nostru sa scrie in calendar: „Azi
n-a venit nimeni”. – D.C.E.

„Gandeste-te la cineva care traieste singur. Daca nu-si
vine nici un nume in minte, intreaba la biserica si cere
numele unor asemenea oameni. Apoi suna-i intreband
daca poti trece pe la ei. Viziteaza-i. Spune-le ca Isus
ii iubeste.„

„Nimic nu costa mai mult ca purtarea de grija –
cu exceptia nepurtarii de grija.„

Painea zilnica

S-a meritat…

În veacu-acesta sumbru de întuneric groaznic,
Tu, Doamne, cu răbdare, ne pregăteşti de Praznic;
Şi-n timp ce cu noroaie ne-mproaşcă cel viclean,
Tu ne găteşti serbarea la malul de mărgean.

Iubirea Ta curată e-un soare mult mai mare
Decât ce beznă neagră ar vrea să ne-mpresoare;
Şi mult mai sclipitoare e slava Ta de vis
Decât e defăimarea cernitului zapis.

Şi crucea de pe umeri, Isuse, ni-e mai dragă,
Decât comori cât munţii, şi-arginţi cât lumea-ntreagă.
Ne-ai dat atâta slavă, atât noian de har,
Că parcă tot amarul e-un dulce de nectar.

În mijloc de batjocuri, eşti lângă noi într-una;
Ne-mbraci cu Adevărul, mai tare ca minciuna;
Compui dintr-o furtună un tril de ciocârlii;
Suspinul şi durerea, le schimbi în simfonii.

Şi-aşa cum în adâncuri de şisturi discordante,
Cărbunele devine filon de diamante;
Aşa lucrezi Tu, Doamne, în ghemul de pământ
Ceva ca o minune, ceva frumos şi sfânt…

…O operă sublimă, ceva ce nu-i din fire,
Ceva din alte sfere, din zări de nemurire;
Ne faci prin toate-acestea, să fim Mireasa Ta,
Cea nobilă, curată, ca fulgii albi de nea.

Şi-atunci când în mărire vom sta fără cuvinte,
Uimiţi de strălucire, la malurile sfinte,
Vom spune poate-n şoaptă, că tot ce-am îndurat,
Tot drumul plin de lacrimi, O, da… s-a meritat!

Valentin Popovici 

Pastrarea curateniei

Text: Psalmul 119:9-16

„Cum îşi va ţine tanărul curată cărarea? îndreptandu-se după Cuvantul Tău.” Psalmul 119:9

Folosirea apei şi săpunului este esenţială pentru menţinerea curăţeniei şi igienei personale. Cei ce le neglijează, foarte curand ajung murdari şi nu vor mai fi acceptaţi în compania altora. Tot la fel, creştinii care neglijează Cuvantul lui Dumnezeu vor fi curand murdăriţi de relele din lumea aceasta. Pangărirea aceasta îi face nepotriviţi pentru părtăşia cu Domnul şi cu ceilalţi credincioşi. C.H. Spurgeon a spus despre un predicator că făcea baie de două ori pe zi. Cand a fost întrebat de ce face două băi pe zi, predicatorul a răspuns: „Fac două băi pe zi, deoarece nu pot să-mi permit să fac trei”. Spurgeon a făcut următoarea aplicaţie: „Dacă cei care iubesc Scripturile vor fi întrebaţi de ce citesc Biblia atat de des, trebuie să răspundă cinstit: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des”. El continuă să-şi exprime acordul cu cele spuse de Thomas â Kempis, care a zis, fără îndoială, referitor la Biblie: „Voi fi întotdeauna într-un colţ retras cu o carte în mană”. Spurgeon a subliniat că Biblia are un efect purificator asupra celor care o citesc şi o cred.

Psalmistul a pus întrebarea: „Cum îşi va ţine tanărul curată cărarea?” Apoi el răspunde: „îndreptandu-se după Cuvantul Tău. Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strang Cuvantul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Dacă cineva te va întreba de ce citeşti Biblia atît de des, oare poţi să-i răspunzi: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des?” Avem nevoie în mod constant de curăţirea făcută de Cuvantul lui Dumnezeu.– R.W.D.

„Cuvant curăţitor şi preţios,
Făgăduinţa ta-i adevărată.
Adevărul Tău e mai frumos
Si-mi tine inima curată. „– Anonim

„Dacă studiezi cu atenţie Cuvantul lui Dumnezeu, puterea Lui curăţitoare va curge prin viaţa ta„

Painea zilnica

Caută să te sfințești

Când ai conștiința trează, nu treci linia niciodată,
Nu te-abați de pe cărare și-ți păstrezi haina curată.
Ești atent în jurul tău, te păzești de-orice păcat,
Si te rogi în orice vreme să ai cugetul curat.

Nu te pierde-n bezna lumii, nu te vinde pe arginți,
Să spui adevăru-n fața, niciodată să nu minți.
Să nu fii nicicând fățarnic, să nu joci la două mese,
Să nu cauți vreo atenție, nu sluji pe interese.

Caută să faci doar bine, nu-ncerca să te răzbuni,
Dacă poți să faci aceasta, vei vedea multe minuni.
Să întorci mereu obrazul, când lovit ești pe nedrept,
Și când dai celui ce-ți cere, caută să fi corect.

Fii tăcut când ura lumii, se abate-asupra ta
Caută să te sfintești, răspândește dragostea.
Întărește-te mai tare când toți te descurajează,
Și rămâi un om smerit, roagă-te, înaintează.

Dacă ai să faci acestea, vei simți asupra ta
O putere colosala ce nu se va termina.
Abea atunci vei înțelege, ce înseamnă fericirea
Și prin toate menționate, vei primi și mântuirea.

Nichifor Nicu

Mi-e dor!

Mi-e dor, de murmurul rece de Izvor
De apa Lui cristalină, curată și lină
Mi-e dor, de Patria Cerească, mi-e dor,
De Țara Sfântă de Sus, de Patria Divină!

Mi-e dor, de foșnetul frunzelor duios,
De codrii falnici, cu coroane arătoase
Mi-e dor, de glasul blând, al lui Hristos,
Mi-e dor, de luncile, cu holdele mănoase!

Mi-e dor, de turmele de oi, de pe tainicul Plai,
De apa de Izvor, mi-e dor, de sfânta cunună,
Mi-e tare dor, de râvnitul și doritul Rai,
Mi-e dor, să mă adap din apa curată lină!

Mi-e de Tine Doamne, mi-e dor să Te simt,
Amândoi, să mergem pe Sfânta Cărare,
Mi-e dor, de Lumina albă, de curat argint
Mi-e dor de Tărâmul Sfânt, în lumini strălucitoare!

Mi-e dor, de Cerul Sfânt, de albastru azuriu,
Mi-e dor, de Sfânta și dulce primăvară,
Mi-e dor, de Domnul Isus, Cel veșnic viu,
Mi-e dor de veșnicie, în Cerul Sfânt, să răsară.

Mi-e dor Isuse, să văd chipul Tău glorios,
Mi-e dor, de răpirea Bisericii, din greul amar,
Mi-e dor, să fiu în Cer, cu Domnul meu Hristos,
Mi-e dor, de Plaiuri Sfinte, Plaiuri fără hotar!

Stelian Ciobanu