Parfum de fericire

1. Parfum de crin, parfum curat,
Parfum de fericire
Din floarea care te-a lăsat
Să-mparţi parfumul minunat
Tu ai adus iubire.
2. Eşti dulce-n răsărit de zi
Şi dulce-n umbra serii
Nicicând nu te vei ofili
Că-n tine se va oglindi
Culoarea primăverii.
3. Te-nalţi mereu cu dor de cer
Săltând de bucurie
Aroma ta e un mister
C-o simt şi-n ploaie şi prin ger
E-un dar din veşnicie.
4. Eşti însuşi floarea ce-a lăsat
Parfum pe trepti de aur
Eşti vrednică de-apreciat
Căci porţi în chipu’ţi minunat
Cel mai frumos tezaur.
5. Tu eşti un dar cu tot ce ai
O, floare minunată
Parfumul ce cu drag îl dai
Îţi face viata un colţ de rai
Şi inima curată.
6. Tu ai miros venit de sus
Din ţara veşniciei
Să dai parfum pentru Isus
Căci El în lume ţi-a adus
Parfumul bucuriei.
7. Parfum curat, parfum de crin,
Parfum plin de iubire
Rămâi se malul cel mai lin
Unde izvorul cristalin
Te scaldă-n fericire.

Samuel Ghiran 

Reclame

Contemplează Creatorul!

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte
lucrarea mâinilor Lui. Ps. 19:1.

Păsărele, păsărele… și voi în trilul cristalin,
Dați imbold inimii mele la Tronul Milei să mă-nchin.

Cum înălțați spre cer privirea, Atotstăpânul când slăviți
Purtând în voi, doar mulțumirea în clipa scurtă cât trăiți.

Ce Har să vezi gingașa ființă plină de aplecăciune
Prin cânt sublim, recunoștință, ce parcă spune: ”În rugăciune,

În rugăciune, cânt și glorii înălțați pe Dumnezeu,
Respirați, sunteți, trăiți prin Mila, Harul Său – mereu! ”

O, ce mărețe, vii exemple le văd, le vezi cum spun, șoptesc:
”Contemplează Creatorul – tu, omule… Un Fiu Ceresc,

A venit jos pentru tine, a îndurat amar și chin…
O, inima îți vede bine? Bătaia ei, cui o închini?

Ridică ochii înspre Cer și-i mulțumește, îl slăvește!
Ca gândul toate-s praf și pier… Oprește-te un pic, privește –

Cine ești în zborul scurt, și-n Mâna cui îți e suflarea?
Lasă, piară ce-i tumult! înalță-i, ‘nalță-i îndurarea!

Te-a creat și te iubește, ce-a avut mai scump a dat,
Zi de zi te îngrijește… Și a spune: ”Fii lăudat! ”

În viața plină de-nchinare, recunoștință, trai curat
E-un mic puțin de tot sub soare în a-l slăvi pe Împărat. ”

Lidia Cojocaru 

Zbatere de aripi

O zbatere de aripi e gândul meu ades
Ce urcă-apoi coboară din munte către șes.

Se suie să cunoască unde a început
Iubirea să plătească un greu și scump tribut.

Coboară să pătrundă în fila Bibliei
Să înțeleagă jertfa și sensul Dragostei.

Același drum îl face o dată și-nca-o dată;
Uitarea să nu-și pună amprenta niciodată,

Ci-n minte să păstreze al Dolorosei pas
Și lacrima Golgotei și al Iubirii glas…

O zbatere de aripi e gândul meu senin
Ce tremură-n văzduhul albastru, cristalin.

Alege să coboare ca-n minte să strecoare
Durerea veșniciei pe lemn și să-nfioare

Inima, ce-i cuprinsă de-atâtea amintiri
Să stăruie-n jertfirea acestei mari Iubiri.

Galati,
Cristina Magdalena Francu

 

Am găsit Izvorul vieții

Am   găsit Izvorul vieții,
Izvor viu și nesecat,
Pur ca roua dimineții,
Izvor binecuvântat.

Izvor sfânt al mântuirii,
Scump balsam vindecător,
El, izvorul fericirii,
Isus Rege-al regilor.

Am găsit Mântuitorul,
Pe Isus și crucea Sa,
Pe Cel ce mi-a dat viață,
La Calvar, la Golgota.

Am găsit iubirea-i mare,
Fără seamăn pe pământ,
Bunătate, îndurare,
Pe Isus și Duhul sfânt.

Am găsit pe Domnul slavei,
Cel care m-a mântuit,
Isus care mi-a dat viață,
Fericire am găsit.

Isus e Izvorul vieții,
Izvor binecuvântat,
Izvor sfânt al mântuirii,
Izvor cristalin curat.

Amin

Ica Drăgoi

Al ploii sărut

Aud cum plouă,
Lovind geamul, lacrimă nouă,
Sărutul cristalin se prelinge,
Pic cu pic… petrec clipele…
Gându-mi aleargă spre Tine,
Bate-n piept a durere inima,
Privind zarea, dorind iubirea…

În ochi, pătrunde lumina,
Simt minunea,
Văd strălucirea,
Contemplu măreția…
Mă alint, Te simt,
În vânt mângâiere de Sfânt,
În leagănul pomilor,
În șoaptele nopților…

Respir adierea de vânt,
Ce țese vălul nevăzut,
Pândesc ale cerului strișii…
Știu, undeva exiști;
Sufletu-mi tremură…
Lovesc ușa cerului,
Cu sentimentul de teamă,
Dau drumul dorului…

Îl las ca să fugă,
Vinovăția mă sapă,
Lacrimi de sânge,
Inima-mi plânge…
Tu, totu-ai știut,
Sumbrul trecut…
Miracol mi-ai făcut,
În viață mi-ai apărut.

Și ai bătut,
Cu al ploii sărut…
M-ai găsit abătut
Salvarea doreai,
Ale inimii văpăi…
Din neguri să ies,
Lumină-ai trimes,
Și-al cerului, vers.

Văzduhul își țese pânza…
Din raze, vânt și nori,
Eu îmi țes credința
În lumină; tărie-n încercări;
Respir aerul biruinței,
Împletind funia rezistenței;
Din fiecare încercare,
M-ai scos mult mai tare.

Și mi-ai smuls îndat’
Din piept, rătăcirea,
Tristețea ai alungat,
Sădit-ai fericirea;
Durerea legată-ai trimis,
În adâncul, negru abis…
Visul, dorința mi-ai împlinit,
În fiecare zi, cu Tine-s nelipsit.
Toma Coca

Când ai intrat cu-a Ta Lumină…

Când ai intrat cu-a Ta Lumină,
În viața noastră, drag Păstor
Ne-ai invitat, duios, la Cină,
La fericirea cea deplină
La cel mai cristalin izvor.

A fost o zi preafericită
Când, parcă, Cerul era-n noi
O inimă, total, robită
De starea cea nenorocită
Gustat-a Viața de Apoi.

Ce cânt am înălțat spre Tine!
Te proslăveam, Te adoram
Zburdam prin văi și pe coline
Cu palmele de fructe pline,
Cu-avânt spre Paradis mergeam.

În noi sădit-ai o dorință
De-a Te urma pe-ngustul drum
Ca în necaz și-n neputință
Să ne gândim la biruință,
S-o așezăm într-un album.

Ne-ai dat un scop, o viziune
Ca uscăciuni să nu mai vrem
Vestim, mereu, cu pasiune
(Și declarăm: nu-i opțiune)
Suntem ai Tăi cu tot ce-avem.

De-atunci trăim o împlinire
Muncind pe-ogorul Tău cu drag
Și așteptăm o întâlnire
Când o Mireasă și un Mire
Se vor îmbrățișa în Prag.

George Cornici