Duhul Sfânt de la Rusalii

„Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic… . Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt.”
Faptele apostolilor 2

Floarea își întoarce capul după soare,
Cerbul însetat atras e de  izvoare,
Sufletu – mi  ridică ochii spre înălțimi:
-Doamne, trimite -mi ploaie vie și sprijin!

Păsări călătoare, pe aripi de vânt,
Caută semințe, pe holde, și pe câmp,
Sufletul meu  tot așteaptă mana din cer:
-Îndură – te, Dumnezeul lui Israel!

Barca cu pânzele albe, ridicate,
Tăcută, așteaptă ca vântul  s – o poarte,
Sufletul meu așteaptă al cerului vânt:
-La cârma vieții să vii, Duhule  Sfânt!

Inima  întunecată, de boli și de nori,
Așteaptă limbi de foc să – i aducă noi zori:
-Duh Sfânt de la  Rusalii, adu balsam de sus,
Să pot să strig lumii,”M- a vindecat Isus!”

Duh Sfânt de la  Rusalii, de la Dumnezeu,
Adu – mi iar Cântarea ce o știm doar Tu și eu!
Ochii sufletului se tot uită la cer,
Îndură – te, Dumnezeul lui Israel!

Duhul Sfânt  pornește ca o vijelie,
Glasul Său devine dulce melodie,
În inimă, sădește un crin alb și sfânt;
-Aduc ploaie târzie, din cer, un Cuvânt;

„-Sunați cu trâmbița pe Muntele Meu Sfânt,
Răspândiți în lume al Domnului Cuvânt,
Întoarce-te la Domnul, vino iar la El!
E vremea din urmă, ascultă, Israel!”

-Vino, Duh Sfânt, Tu, al Nordului  Vânt  de foc,
Fala și mândria gonește-le pe loc!
Și fă să crească  crinul cel alb și frumos,
Însetat de ploaie cerească și Cristos!

Arancutean Eliza 

Suferință – crin din care

Suferință…
crin din care Domnul Și-a-mpletit cununa
mulți te plang cand mergi la danșii,
eu te cant întotdeauna
căci în leagănul tău dulce
cand m-a pus întai durerea
am văzut la căpătaiu-mi,
veghetoare, mangaierea.

Suferință, soră scumpă
ce mă porți de-atunci cu tine
cate bucurii în suflet mi-ai dat tu
printre suspine!
Tu m-ai învățat, ca umbre
și-amăgire și ispită –
să le văd pe toate cate vine lumea să-mi promită.

Și să aflu ce comoară e primirea slavei sfinte
și cunoașterea iertării
și iubirea ei fierbinte
și-a încrederii odihnă și-alinarea cea plăcută
care-o lasă Mana dulce peste lacrima tăcută.

Tu mi-ai dezvelit în suflet zări necunoscute mie
gura, tu mi-ai pus să cante
mana, tu mi-ai pus să scrie
și-n iubirea armoniei salbe și cununi s-adune
fericit cu ele Chipul Domnului să-L încunune.

Suferință, suferință
astăzi cand spre ceru-albastru
pe-a recunoștinței aripi
zboară gandul meu sihastru
eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilință
să mă facă să-ți știu prețul
și frumsețea, –
Suferință! …

Traian Dorz

De necuprins Iubire!

”Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, ”de aceea îl voi
izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Ps. 91:14.

De necuprins Iubire!

Fiindcă Mă iubește, zice Domnul, mereu voi fi cu el
Sunt Dumnezeul Sfânt, Cel Viu, Emanuel
Cărarea ocrotesc, celor ce Mă cheamă
Celor ce M-ascultă și de Cuvânt țin seamă.

Fiindcă Mă iubește, zice Domnul, îl voi izbăvi
Cu drag îi voi răspunde și-l voi sprijini
Ochiu-Mi veghetor va fi asupra lui,
Cine ”nu” va spune, când Glasul Domnului

O hotărâre spune, să nu se împlinească?
Va minte El vreodată, sau să obosească?
Cel ce ține cont de vrabie și crin
Să știi, oricând aude al inimii suspin!

Pe cărarea vieții, nu e oricând soare
Spre Zorii Dimineții, însă Dreapta-I tare
Nicicând n-o părăsi pe cel ce-n dor îl cheamă,
Și-n inimă-L cinstește cu frică și cu teamă.

Sfinți în Cel de sus, să pășim spre stele
Mereu ne luminează, Iubirea-I printre ele!
Bucuria vieții, răsune-n imn divin
Slavă, slavă, slavă, Celui ce prin chin,

Smereine și jertfă, de sine lepădare,
Deschis-a drum în Glorii pentru o gloată mare
Ce-l primesc ca Domn, Păstor, Atotstăpân
Pe Soarele Dreptății, Cel Sfânt, de slavă plin!

Mereu voi fi cu el, pentru că Mă iubește
Îl voi izbăvi, pentru că cinstește
Celor ce M-ascultă, le sunt mană, oază
Ascult ruga-n taină, ochiul Meu veghează!

––––––––––––––––––

Ce Mare Ziditor, Ce Mare Dumnezeu,
Răscumpărător, avem tu și eu
Glasuri îngerești, zilnic – mii de mii
Se unesc în imn, spre slava Celui Viu

Cu cel al călătorilor spre Patria de sus,
Cu cei spălați prin jertfa Mielului Isus –
Osana, glorii, glorii, fii lăudat mereu:
Veșnic Atotstăpân, Părinte, Dumnezeu!

Ce Mare Ziditor, ce Mare Dumnezeu!
Să nu-i spui tu: slăvit fii, să nu-i spun: vrednic e
De veșnică cinstire, veșnic mulțumire,
O, ce Mare Jertfire, de Necuprins Iubire! ! !

Lidia Cojocaru 

Cu ce-s mai bun?

Cu ce sunt eu mai bun ca tine,
Om ce te clatini în păcat?
Sunt doar un simplu mărăcine
Visând un crin imaculat.
Dar când m-a prins în mâini Olarul,
Mi-a pus rărunchii în cuptor,
În timp ce El punea hotarul
Cu Trupul Său mijlocitor.
Când m-a privit, a spus că-s bun –
De ce-i așa, nu pot să spun.

Cu ce sunt eu mai bun ca el,
Cuprins de patimi și-ntristare
Și chinuit în fel și fel
Într-o zadarnică sforțare? !
Când totu-i stins, iar cerul tace,
Mărturisește-ți necredința,
Căci n-au vremelnicii putința
Să-și fie-aducători de pace.
La poala Muntelui cel sfânt
Găsești salvarea prin Cuvânt.

Cu ce sunt eu mai bun ca voi? !
Cu mai nimic, dar am proptele;
Mai prind pe talpă și gunoi
Dar nu mă sprijin de surcele.
Mai calc pe-alături și-atunci strig
Din nou la tronul îndurării;
De-aș face altfel, tot prin frig
Mi-aș duce sarcina-ntristării.
Dar s-a-ndurat Stăpânul meu
Să-mi fie Domn și Dumnezeu!

Ridic privirea spre înalții
Și-nsingurații munți și-ntreb:
— Cu ce sunt eu mai bun ca alții?
Și sună Muntele Horeb:
— Sunt buni cei care vin la Mine,
Sfințiți, căci ei au vrut așa;
Fără cusur – și asta vine
Din mila și-ndurarea Mea!

Viorica Mariniuc

Crin din vai

Intr-o lume plina de-ntuneric,
Intr-un loc pustiu si secetos
Unde hrana nu e, nici apa vietii,
Rasare un crin curat, preafrumos.

„Prea fraged esti, prea maret si prea dulce,
Cum de-ai venit intr-o lume de chin?
Cine-apa crezi tu ca-ti v-aduce?
Aici totu-i doar arsita si suspin!

Pentru ce rasari intre noi ca lumina?
La ce vrei tu ca sa parfumezi?
Aici, tu esti o floare straina,
Noi suntem flori de camp, tu nu vezi?”

„Eu… sunt crin; vin dintr-o gradina
Unde totu-i curat, aranjat maiestuos,
Acolo viata oricui e senina
Si este-apa din belsug pentru toti!

Am venit ca a vrut gradinarul,
M-a trimis intre voi sa va spun
Ca a hotarat sa-si mareasca hotarul
Si vrea si pe voi sa v-adun!”

„A…, da? Deci asa…, intelegem…
Zici ca ai venit sa ne-aduni…
Asta-nseamna ca tu te crezi rege!
Noi slujim imparatului spin!

Tot ce spune acesta-i minciuna,
Ca e un talhar si un hot;
De-afla spinul, ce are sa spuna?
Mai bine mort unul decat sa fim toti!”

Si s-a prapadit acel crin intre spini
In loc cumplit si neprimitor
Crin din vai, din slavite gradini
Tu, ce-ai vrut a fi salvator!

Ai venit pentru-a ne face bine,
Dar noi n-am vrut a te primi,
Chiar moartea ti-am dat… si supine
Si cautam toti a te strivi.

Dar Tu esti cel sfant si esti viata
Crin din vai, moartea ai biruit!
Esti in rai, in gradina mareata
De unde demult ai venit.

Si vei mai veni Tu inca o data
Dar nu pentru a ne mai chema
Ci atuncea va fi grea judecata
Pentru cei ce cu Tine nu s-au impacat.

Crin din vai e Isus, El Cuvantul,
Cel ce-a fost la-nceput si va fi
Prin El biruim azi pamantul
Si pe satan ce e regele spin!

Vine ISUS, venirea-i aproape!
Vine El, Domnul sfant preaiubit!
Mireasa, nu lasa-a tale pleoape
Sa se-nchida acum la sfarsit!

Caci El vine pe nori, tu fii gata
Pentru marea serbare-n senin
Soseste acuma rasplata
Caci Isus cel iubit va veni!

Andra – Emanuela Florea 

Parfum de fericire

1. Parfum de crin, parfum curat,
Parfum de fericire
Din floarea care te-a lăsat
Să-mparţi parfumul minunat
Tu ai adus iubire.
2. Eşti dulce-n răsărit de zi
Şi dulce-n umbra serii
Nicicând nu te vei ofili
Că-n tine se va oglindi
Culoarea primăverii.
3. Te-nalţi mereu cu dor de cer
Săltând de bucurie
Aroma ta e un mister
C-o simt şi-n ploaie şi prin ger
E-un dar din veşnicie.
4. Eşti însuşi floarea ce-a lăsat
Parfum pe trepti de aur
Eşti vrednică de-apreciat
Căci porţi în chipu’ţi minunat
Cel mai frumos tezaur.
5. Tu eşti un dar cu tot ce ai
O, floare minunată
Parfumul ce cu drag îl dai
Îţi face viata un colţ de rai
Şi inima curată.
6. Tu ai miros venit de sus
Din ţara veşniciei
Să dai parfum pentru Isus
Căci El în lume ţi-a adus
Parfumul bucuriei.
7. Parfum curat, parfum de crin,
Parfum plin de iubire
Rămâi se malul cel mai lin
Unde izvorul cristalin
Te scaldă-n fericire.

Samuel Ghiran 

Cântecul Porumbelului de Pace

Porţile de smarald, în sunete de liră,
Salută Porumbelul Sfânt de Lumină,
Aripile Sale, între cer şi pământ,
Ciocul, plin cu apă, de la Izvorul cel Sfânt.

Porumbelul Sfânt are pene de Pace,
Ca şi nuferii albi, cereşti, de pe ape,
Şi începe să cănte cu glas îngeresc;
Aşa vorbeşte Domnul şi Tatăl ceresc!

”Din cer îţi trimit albe flori de glicină,
Chiar  Eu, Domnul, le-am  încărcat cu lumină,
Eu am scris pe ale florilor petale;
-Lasă Lumina să lumineze în Vale!

Îţi trimit şi un strop de ploaie târzie,
Pentru pământ uscat şi frunza de vie,
Căci via ta nu are încă un rod mănos,
În curând vine Stăpânul, Isus Cristos!

Când paşii tăi rătăcesc prin pustiu mereu,
Priveşte la cer şi  la al tău Dumnezeu!
Stai în genunchi, în cortul tău din Vale,
Stâlpul de foc te va conduce pe Cale!

Îţi trimit un boboc alb, de floare de crin,
Haină de înger şi sunet de nai divin,
Răspândeşte în jur parfum de iubire!
Cântă despre Cristos şi a lui venire! ”

Porumbel de Lumină, cu glasul duios,
Ce seamănă cu vocea lui Isus Cristos,
Voi răspândi în jur parfum de iubire,
Voi cânta despre Cristos şi a Lui venire!

Arancutean Eliza 

Povestea cinstei

Povestea cinstei se așterne
Ca mitul vechi descris în cărți.
A hainei sale albe trene
Sunt împărțite-n multe părți…

Povestea cinstei se destramă,
Iar haina ei s-a tot scurtat.
E doar un mit, e mai cu seamă
Legenda unui timp uitat.

Vorbeau părinții și străbunii
De voalul ei curat, senin.
Azi spun cei mulți că doar nebunii
Mai poartă haina ei de crin.

Povestea cinstei: câți s-o creadă?
Căci prea curând s-a transformat.
Rămâne astăzi o șaradă,
Talent și scop deșart mimat.

Dar Domnul nostru ne așteaptă,
Pe calea cinstei să trăim
În viața noastră prin har dată!
Spre slava Lui cinstiți să fim!

Ajute Domnul voii slabe!
Ajute pasului slăbit!
Cinstiți să fim, în haine albe,
Spre slava Mielului jertfit!

Emanuel Adrian Vlaicu 

Crinul din vale

Îmbracă-mă în straie de lumină
să fiu frumoasă ca un crin din vale.
Aşa cum îi ţeşi haina fără vină
pune-mi şi mie podoabele Tale.

Să-mi fie viaţa zi de primăvară
şi smălţuind al oamenilor drum
să fiu un sol din veşnica Ta ţară;
privirile spre Tine să le-ndrum.

Aşa cum crinul nu îşi coase haina
iar vrabia găseşte firimituri,
să cred şi eu că te-ngrijeşti de hrana
celui ce ascultă Sfintele Scripturi.

În urma mea să las miresme-alese
cum crinul umple aerul din juru-i.
Veşmintele-mi cu a Ta lumină ninse
fie un martor al dalbei trăiri.

Cristina Magdalena Frâncu

Lacrima Cerului

La ceas tainic de înserare,
Sufletul vede cuprins în visare
Cum inima arde-n candele sfinte
De-un dor nemărginit, făr-de cuvinte.

Liniștea s-așterne-ncetișor
Peste vântul care adie gânditor,
Izvoare de iubire plâng în tăcere
Peste ființa cuprinsă de durere.

Din cupola pură a cerului
Se pogoară roua Cuvântului.
Picură lacrimi peste floarea de crin
Și-n suflet se strecoară un suspin…

Fire de lumină nesfârșite vin
Și valuri de iubire împresoară lin,
Un soare-n raze luminat.
În cerul meu. Fii  binecuvântat!

Nemes Cristina Gabriela