Dragostea Sa, nu a noastra

Text: 1 Ioan 4:7-16

Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” Ioan 11:3

Cand un creştin evlavios s-a îmbolnăvit grav, caţiva prieteni apropiaţi s-au adunat în jurul patului său de suferinţă cerandu-I lui Dumnezeu să-l facă bine din nou. Ultimul care s-a rugat a amintit despre lucrarea plină de credincioşie a acestui om, şi şi-a încheiat rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, Tu ştii cat de mult Te iubeşte acest om”. După un moment de linişte, credinciosul bolnav i-a spus: „Ştiu că ai avut intenţii bune, dar te rog nu mai pleda pentru însănătoşirea mea de pe această poziţie. Cand Lazăr a fost bolnav, Maria şi Marta au trimis după Isus, dar motivul n-a fost afecţiunea acestuia pentru Isus. Ele au spus: „acela pe care-l iubeşti este bolnav”. Nu ataşamentul meu slab şi oscilant îi atrage atenţia ci dragostea Sa desăvarşită pentru mine este puterea mea constantă şi speranţa mea”.


Acelaşi gand i-a fost imprimat puternic compozitorului de imnuri creştine Philip Bliss, într-o zi după ce a terminat de cantat: „O, îl iubesc pe Isus”. „Aceste cuvinte sunt adevărate, a spus el. Cu toate acestea mă simt vinovat că am cantat atat de mult despre săraca mea dragoste pentru Cristos şi atat de puţin despre dragostea Sa fără margini faţă de mine”. Drept rezultat, a scris o cantare care este foarte cunoscută azi. Ea spune aşa: „Sunt atat de bucuros că Tatăl ceresc / Ne spune de iubirea-I în Cartea ce ne-a dăruit / Lucruri măreţe eu în Biblie le citesc / Dar cel mai măreţ e că Isus m-a iubit”.
Da, cea mai mare mangaiere în viaţă ori în moarte nu este că noi îl iubim pe El, ci că „El ne-a iubit”‘(l Ioan 4:10).      – H.G.B.

O, iubirea lui Isus, bogată şi pură
îndelung răbdătoare, pentru vecie,
Ce puternică eşti şi fără măsură –
Sfinţi şi îngeri cantă cu bucurie.” – Lehman

Dumnezeu îşi iubeşte copiii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce este EL

Painea zilnica

Tu esti unic

Text: 1 Corinteni 12:12-27

Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” 1 Corinteni 12:18

Dacă eşti creştin, atunci ocupi un loc special în planul lui Dumnezeu. El ţi-a dat un dar unic şi capacităţi cu care să-L serveşti. Apostolul Pavel a folosit ilustraţia cu trupurile fizice pentru a defini îndatoririle de membri ai Bisericii – Trupul lui Cristos. El îi atenţionează pe creştini să nu încerce să funcţioneze ca un „ochi” dacă Domnul i-a destinat să fie o „mană”. Cu alte cuvinte, nu încercaţi să copiaţi talentele şi capacităţile altora. Folosiţi darurile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a vă aduce contribuţia particulară.


O legendă antică ne spune despre un rege care a intrat într-o zi în grădinile sale şi a găsit aproape totul veşted şi uscat. Stejarul era bolnav, deoarece nu era aşa de frumos şi de înalt ca bradul. Bradul era supărat că nu putea face fructe aşa ca părul, iar acesta era necăjit că nu are aroma atat de plăcută ca şi molidul. Aceeaşi nemulţumire predomina pretutindeni în grădină. Cand a ajuns la panseluţă, a găsit-o plină de bucurie şi cu faţa strălucitoare. „Mică floricică, a spus regele, sunt bucuros să găsesc cel puţin o plantă care este fericită.” „Maiestate,” a spus panseluţă, „ştiu că sunt micuţă, dar m-am gîndit că dacă am fost plantată aici, măria ta are nevoie de o panseluţă. Dacă ai fi vrut un stejar, sau un brad, i-ai fi plantat în locul meu. Aşa că m-am hotărît să fiu cea mai frumoasă floricică!”
Creştinule, tu ai un loc unic în planul lui Dumnezeu – încadrează-te cat mai desăvarşit în el!– H.G.B.

Exist-un loc asigurat pentru oricare
în divina, sfanta Lui lucrare.
Să nu se simtă nimeni ne-nsemnat.
A fi în planul Său e har nemăsurat. „– Reich.

Cand eşti într-un loc greşit, adevăratul tău loc este gol”

Painea zilnica

De Tine atașat

Creștin de formă, nesupus,
Împovărarea mi-am depus
La crucea Domnului Isus
Prin care m-ai salvat,
Azi liniștit să pot urma
Calea ce-ai pus-o-n fața mea,
Înspre Împărăția Ta
-Cu suflet transformat!

Prin tot ce-n lume desfășori
Iubirea Ta nu ne-o măsori;
În ea Tu blând mă înfășori
Și-ncredere îmi dai.
Tot Tu mă-ncurajezi la greu
Când piedici sunt în drumul meu,
De Tine atașat mereu,
Să pot ajunge-n rai!

Și pozitive mărturii,
Când voi pleca, m-or însoți,
Statornic de Te voi sluji
În valea de suspin,
Țărână-n pulbere de stea,
Călătorind spre dreapta Ta
Promisa Țară voi vedea
Și veșnicul senin!

Iubit, iertat de-atâtea ori,
Mireasma Ta în lan de flori
Făcându-mi parte de comori
Ferite de rugini,
Iar moliile n-or mânca
Din bogăția ce-mi vei da,
Că zestrea și comoara mea
Vor fi-ntre heruvimi!

Laura Minciună 

Suferă persecuţia

„Dar Eu vă spun: “Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalalt” „Matei 5:39

Aceste versete arată umilinţa faptului de a fi creştin. Din punct de vedere natural, dacă un om nu răspunde înapoi când este lovit, înseamnă că este un laş; dar, din punct de vedere spiritual, dacă un om nu răspunde loviturilor, aceasta este o manifestare a Fiului lui Dumnezeu în el. Când eşti insultat, nu trebuie doar să nu te superi, ci şi faci din
aceasta o ocazie de a-L arăta pe Fiul lui Dumnezeu in viaţa ta. Nu poţi imita caracterul lui Isus, ori îl ai, ori nu-l ai. Pentru un sfânt, insulta personală devine o ocazie de a arăta blândeţea incredibilă a Domnului Isus.

Învăţătura predicii de pe munte nu este “Fă-ţi datoria”, ci: “Fă ceea ce nu este de datoria ta“. Nu este datoria ta să mergi încă o milă sau să întorci celălalt obraz, dar Isus spune că, dacă suntem ucenicii Lui, vom face întotdeauna aceste lucruri. Nu vom spune niciodata: “O, nu se mai poate aşa, am fost atât de desconsiderat şi de greşit înţeles!” De fiecare dată când insist asupra drepturilor mele, Il rănesc pe Fiul lui Dumnezeu; în schimb, pot preveni rănirea lui Isus dacă primesc eu însumi lovitura. Acesta este înţelesul faptului de a împlini ceea ce “lipseşte suferinţelor lui Cristos”. Ucenicul înţelege că în viaţa lui este în joc onoarea Domnului lui, nu propria lui onoare.

Nu căuta niciodată dreptate la alţii, dar nu înceta niciodată să fii drept tu însuţi. Noi căutăm întotdeauna dreptatea; învăţătura predicii de pe munte este: Nu căuta niciodată dreptatea, dar nu înceta niciodată s-o practici.

Oswald CHAMBERS

Dacă vrei să-ți fie bine

Dacă vrei să-ți fie bine,
Fericit să fii mereu…
Nu uita de rugăciune,
Nici de sfaturile bune…
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii iubit,
Ajutat când dai de greu…
Nu uita să fii smerit,
Cu iubire împodobit,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii iertat,
Iartă și tu, nu fi rău…
Caută să fii curat,
De Scriptură luminat,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să ai răsplată,
Dincolo de copârșeu…
Rău să nu faci niciodată,
Fii cu inima curată,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei un loc în rai,
Să nu te consideri zeu…
Celui rău să nu te dai,
Lângă sfinți zilnic să stai,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii creștin,
Pocăit, nu fariseu…
În lumea de-amar și chin,
Fii lumină și alin,
Nu uita de Dumnezeu!

Dacă vrei să fii mai bun,
Leapădă tot vechiul eu…
Mergi pe calea-ngustă acum,
Nu renunța nicidecum,
Nu uita de Dumnezeu!

Teodor Groza

Crestin CALIFICAT…

In viforul vietii, odihna nu gasesti
Te zbati din zori in noapte
Si fericit nu esti…
Tanjesti mereu spre bine
Dorind ca sa prosperi
Dar binele se pare
Ca greu mai dai de el…

Privesti in jur si iata!!
Pacatul creste-n graba,
Sfintenia-n larg se pierde,
Minciuna ne-ncolteste
Smerenia ca o floare, cu ale ei petale
Se ofileste-n zare…

Mandria, ura, pizma, ce sunt nedespartite
Stau asezate-n rafturi
La biblioteca vietii,
Si toti cu mic cu mare
Navala dau spre ele
Ca sa citeasca-n graba
„Istoria altei stele”…

Pe strada nedreptatea
Este in lumea ei
Nu se mai tem de nimeni
Nici chiar te Dumnezeu…

Dar, ce-i mai rau in toate
Ca noi, crestini alesi
Rascumparati prin sange
De Fiu de Dumnezeu,
Ne-ndepartam de cruce…
Viram inspre Sodoma…

……………………………………..

In ceas tarziu de noapte
Cand ne simtim rapusi
Am vrea parinte Vesnic
De Duh sa fim condusi,
Sa-Ti facem Tata voia
Sa fim smeriti, supusi…

Mandria si minciuna, in noi sa nu troneze
Sa fim umpluti de Tine,
Sa Te putem alege…
Limbuta noastra mica
Sa o pastram curata
Sa nu ajunga-o data
O limba de papuc, ceva mai invechita
Ce nu sta niciodata cuminte,ne-ndoita…

Sa nu-Ti slujim si Tie
Dar si lui baal,
Caci vrem sa fim cu Tine
In noul Canaan…
Cu Moise si Iacov,Isac si Daniel
Cantandu-ti Glorie Tie!!!
Osana Emanuel!!!

Deaceea Scump Isuse
Dorinta mea cu zel
Se-ndreapta-acum spre Tine
Ascuta-ma Parinte!!!

………………………………………….

Pazeste-mi azi piciorul
Cand calc, sa nu dau gres
Spre Tine cu iubire
Sa ma indrept mereu…

Nimic nu vreau din lume
Din ale ei placeri
Nimic, ca toate-s umbre
Ce sunt acum…dar pier!!!

Daca Te am pe Tine
Pot spune ca-s bogat
Ca duc o viata buna,
Ca-s fiu de imparat!!!

………………………………….

Si-un dor in piept zvacneste
Mereu, ne-nduplecat…
Astept sa-ajung in ceruri
Crestin CALIFICAT!!!

Naomi Simon 

Slujbă sfântă

„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos.” Coloseni 1:24

Lucrătorul creştin trebuie să fie un “mediator” sfinţit, să fie atât de identificat cu Domnul lui şi cu realitatea Răscumpărării Sale, încât să poată revărsa continuu viaţa Sa creatoare prin el. Nu este vorba de impunerea personalităţii unui om asupra altuia, ci de prezenţa reală a lui Cristos revărsându-se prin fiecare element al vieţii lucrătorului. Când predicăm faptele istorice ale vieţii şi morţii Domnului nostru, aşa cum sunt ele relatate în Noul Testament, cuvintele noastre sunt sfinţite. Dumnezeu foloseşte aceste cuvinte, pe temeiul Răscumpărării, pentru a crea în ascultători ceva ce nu s-ar putea crea altfel. Când predicăm efectele Răscumpărării în viaţa umană, în loc să predicăm adevărul divin revelat cu privire la Domnul Isus, rezultatul în cei care ne ascultă nu este naşterea din nou, ci un stil de viaţă religioasă, iar Duhul lui Dumnezeu nu poate susţine aceasta, deoarece o astfel de predicare ţine de alt domeniu. Trebuie să avem grijă să fim într-o asemenea armonie cu Dumnezeu, încât, atunci când proclamăm adevărul Lui, El să poată crea în sufletele ascultătorilor lucrurile pe care numai El le poate face.

“Ce personalitate minunată! Ce om fascinant! Ce minte pătrun zătoare!” Ce şansă mai are atunci Evanghelia lui Dumnezeu când astfel este văzut predicatorul? Ea nu poate pătrunde la inima ascultătorilor, pentru că puterea de atracţie determină întotdeauna orientarea mesajului – dacă un om atrage prin personalitatea lui, mesajul lui poartă amprenta aceasta. Dacă însă el se identifică cu însuşi Domnul, atunci mesajul lui poartă amprenta a ceea ce poate face Isus Cristos. Pericolul este de a-i slăvi pe oameni; Isus a spus că noi trebuie să-L înălţăm pe El.

Oswald CHAMBERS

Închide ușa!

Închide ușa! Nu primi
În viața ta vreo uscăciune
Și Sfântul Duh te va numi
Creștin cu sfântă pasiune.

Închide ușa! Nu lăsa
Mânia să te invadeze
C-așa făcând îți va păsa
De cei ce vor să mai lucreze.

Închide ușa!Nu uita
Că Cerul cere puritate
Să poți apoi, cu drag, gusta
Bucate binecuvântate.

Închide ușa! Nu privi
Ce poate huma să ofere
Și-atunci, când soarta va lovi,
De Sus primi-vei adiere.

Închide ușa! Vigilent
Să fii pe calea spre răspaltă
Să poți primi medicament
Când sănătatea-i complicată.

Închide ușa să respingi
Săgeți trimise din urgie
Căci ve putea, atunci, s-atingi
Un pisc din sfânta strategie.

George Cornici

Poetului creştin – Ars Poetica

Aşează-te şi scrie, tu eşti un slujitor!
Să-ţi foloseşti talantul cu har căci eşti dator,
Fereşte-te de versuri născute din mândrie
Şi fii prin Duhul Vieţii a cerului solie.

Condu-i cu pasiune pe oameni la Hristos,
Prin versul tău îndrumă-i spre cerul luminos,
De s-or ivi in cale ispite de tot felul…
Cu nici un chip nu-ţi vinde valorile şi ţelul.

Mulţi critici ridica-s-or să-ţi judece lucrarea,
In lacrimi şi durere gusta-vei disperarea..
Dar nu ceda,te roagă, slujeşte ne-ncetat…
Căci mare-i răsplătirea ce-o vei primi odat’.

Aşează-te şi scrie…dar nu cumva să uiţi
Cuvântul Celui Veşnic atent să îl asculţi,
Apoi adu mesajul curat, fără cârtire,
Şi ţine tare piept la orice-mpotrivire.

Când unii se vor plânge că sigur nu-i iubeşti
Că e prea dur mesajul…că nu îl îndulceşti,
Să nu te-apleci vreo clipă să le asculţi mâhnirea
Căci cea care vorbeşte prin ei este doar firea.

Curând, treziţi de Domnul, profund s-or pocăi,
La vremea potrivită, plângând ţi-or mulţumi
Că nu le-ai dat iluzii, nici nu i-ai lăudat,
Ci le-ai adus Cuvântul cel viu şi-adevărat.

Aşează-te şi scrie, căci Domnul va veni,
Şi-n faţa măreţiei îngenuncheat vei fi.
În slujba-ncredinţată de ţi-ai plinit menirea
În veci vei fi la dreapta, primindu-ţi răsplătirea.

Amin
Dani Scurt