Nu este pacat sa spui nu

22 octombrie

Text: Luca 4:38-44

Noroadele au inceput sa-L caute in toate partile, si au

ajuns pina la El; voiau sa-L opreasca sa nu plece de la ei.

 Luca 4:42

In timp ce Domnul Isus a fost pe pamant, a gasit uneori ca era
necesar sa spuna nu. In textul de azi, de exemplu, El a refuzat
sa ramana in Capernaum. Cu alta ocazie a refuzat planul fratilor
sai (Ioan 7:1-9), a refuzat sa faca un semn miraculos pentru a-i
convinge pe cei ce nu credeau (Marcu 8:11-13), a respins ideile lui
Satan (Matei 4:1-10). Isus nu a cazut niciodata in pacat, si n-a
devenit prea ocupat niciodata, deoarece El a stiut cum sa spuna
nu.

Unii credinciosi in Cristos nu stiu cum sa spuna nu. O tanara
mama a dat de necazuri din aceasta pricina. Cu doi copii prescolari
si cu un altul pe drum, a devenit atat de ocupata cu treburile
bisericii incat sanatatea ei era in pericol. A inceput sa predea lectii
de scoala duminicala la fetele din clasele 4 si 5. A acceptat sa fie
directoarea gradinitei bisericii. Cand a fost aleasa presedinta so-
cietatii misionare a femeilor, tensiunea a devenit prea mare. Intr-o
dimineata s-a prabusit. Doctorul i-a spus in termeni categorici s-o
ia mai incet! Si-a dat demisia din societatea misionara si a cerut sa
fie eliberata din functia de la gradinita. Acum o duce bine.

Poate ca si tu esti un crestin care crezi ca trebuie sa spui da, la
toate solicitarile ce merita atentie. Dar iti neglijezi familia. Esti
obosit si irascibil. Nu mai astepti cu nerabdare duminicile. Daca
este adevarat, atunci trebuie sa inveti ca nu este pacat sa spui nu!

– D.C.E.

Nu conteaza ce fac altii.

E important sa vad eu bine

Ca viata mea e dupa planul

Ce-l are Domnul pentru mine.”– Beers

Este mai bine sa fac un singur lucru

pentru Dumnezeu, decat sa promiti

patruzeci pe care nu le poti face.

Painea zilnica

Sfinti slabi

Text: 1 Tesaloniceni 5:1-14

… îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţii „1 Tes. 5:14

Un bătran care avea probleme cu vederea, adesea catea cu mare greutate literele mici din cartea de cantări a bisericii. Într-o duminică, biserica toată canta o cantare care avea unul din versuri: „Nu-L judeca pe Domnul după simţuri slabe”. Omul care nu vedea bine, a citit greşit cuvantul simţuri şi l-a înlocuit cu „sfinţii”, astfel că versul lui suna: „Nu-L judeca pe Domnul după sfinţii slabi”. Vorbind serios, nu este oare adevărat că atat Cristos, cat şi mantuirea pe care ne-o oferă este uneori respinsă de cei necredincioşi, deoarece ei văd inconsecvenţă în vieţile creştinilor? Falimentul lor se poate datora neascultării sau slăbiciunii în viaţa de luptă a acestor credincioşi.


Cei tari în credinţă sunt îndemnaţi să-i sprijine pe copiii spirituali şi pe cei ce nu s-au dovedit a fi buni soldaţi ai lui Isus Cristos. Nu trebuie să-i criticăm, ci mai degrabă să-i încurajăm şi să-i instruim. In textul de azi, Pavel subliniază acest adevăr: „Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neoranduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să spijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi” (1 Tes. 5:14). Da, trebuie să-i întărim şi să-i ajutăm pe alţii, ca împreună cu toţii să creştem în harul lui Dumnezeu. Şi în Galateni 6:1, el spune: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blandeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fiiispitit şi tu”.
Ca şi creştini, trebuie să ne dezvoltăm o mare credinţă în Dumnezeu, prin rugăciune şi studierea Bibliei. Apoi vom fi în măsură să-i ajutăm pe ceilalţi sfinţi care sunt încă „slabi”.  – H.G.B.

Ajută-ne ca pentru alţii să trăim,
Intăreşte-ne genunchii slabi, o Tată,
Ca prin ale noastre multe-nfirmităţi
Să nu-Ţi aducem blama niciodată.” – 
P.L.

Dacă nu suntem atît de spirituali cat am putea fi, atunci nu suntem. atat de spirituali cat ar trebui să fim

Painea zilnica

Mai mult decat satisfacut

Text: 2 Petru 3:14-18

„…să doriţi laptele duhovnicesc şi curat,…dacă aţi gustat in adevăr că bun este DomnuL  „1 Petru 2:2, 3

Intr-una din zile, împreună cu soţia, ne-am oprit la o cofetărie renumită, cunoscută pentru larga varitate a sortimentelor de îngheţată. în timp ce stăteam langă tejghea, consumand îngheţata comandată, am început să-i studiez pe cei ce intrau în magazin. Erau două feluri de oameni: unii care ştiau ce voiau şi alţii care nu ştiau. Unii dintre clienţi nu ştiau ce să aleagă. Puteau studia lista diferitelor arome şi gusturi şi le puteau examina în vitrina frigorifică. O femeie a cerut să guste mai întîi dintr-un anumit sortiment. După ce i s-a dat puţin ca să guste, a făcut o strîmbătură urîtă şi s-a grăbit să arunce restul la coşul de gunoi. Caţiva au încercat trei, patru feluri înainte de a se decide. Alţi clienţi, ştiau exact ce doreau. Se îndreptau direct spre tejghea, comandau şi plecau bucurandu-se de alegerea făcută. Gustand mai întîi din acel fel de îngheţată au luat mai mult „din acelaşi fel” şi erau satisfăcuţi.


Ii văd pe credincioşii în Cristos ca fiind ca şi cei din al doilea grup. Noi am „gustat” deja din bunătatea Domnului. Pentru că ne-am încrezut în El, acum dorim fierbinte „laptele curat” al Cuvîntului lui Dumnezeu pentru a ne hrăni mereu, mereu. Tanjim după hrana spirituală continuă care vine prin citirea şi studierea Cuvîntului lui Dumnezeu şi prin auzirea lui în predici şi învăţături. Am învăţat din experienţa personală că Dumnezeu şi Cuvîntul Lui este mai mult decît satisfăcător.                               – D.C.E.

Frange-mi painea vieţii, o Doamne sfant,
Cum painile pe malul mării ai frant.
Dincolo de pagini, Te caut cu tot ce sunt,
Tanjind de dorul Tău, o viule Cuvant.” – Lathbury

Biblia este pîinea vieţii care nu se învecheşte niciodată

Painea zilnica

De-am trai, dar nu traim…

De-am trăi în lumea asta așa cum ar trebui
N-am mai suporta minciuna și păcate mii și mii
Am rămâne oameni simpli, oameni calzi, oameni tăcuți
Așa cum de Tatăl nostru, noi am fost cu drag făcuți.

De-am dormi în patul nostru, liniștiți și bucuroși
Binecuvântați de Tatăl, noi copiii credincioși
N-am mai sta treji pentru muncă, cu ochii plecați la vale
L-am sluji pe Creatorul–alergând pe a sa cale.

De-am mânca din farfurie–bunătăți nemăsurate
Dăruite de acela ce-a dus crucea pân’la moarte
Am veghea mai cu putere, împlinind porunca Lui
Și-am fi plini de bucurie la venirea Mirelui.

De-ai lua cununa sfântă în acea sublimă zi
Ai sta pironit cu ochii numai, numai ca să vezi
Și de-ai pune-o ca emblemă, peste capul tău frumos
Te-ai trezi umlând cu Domnul, într-un cer mai luminos!

Andra Ologeanu

Liber să umbli

“Îi voi întări în Domnul şi vor umbla în Numele Lui, zice Domnul.” (Zaharia 10.12)

Aceasta este o mângâiere pentru credincioşii bolnavi. Ei se simt slabi şi se tem că nu vor putea să se scoale niciodată din patul în care zac în îndoială şi teamă. Dar Doctorul Cel Mare poate să înlăture boala şi să îndepărteze slăbiciunea pe care o produce boala. El îi va întări pe cei slabi, şi-i va întări “în Domnul”. Este mai bine ca tăria noastră să fie în Dumnezeu, decât în noi înşine. Tăria în noi înşine este mărginită şi ne duce Ia îngâmfare; în Dumnezeu, tăria n-are margini, căci ea vine din legătura cu viaţa din Dumnezeu.

Când credinciosul primeşte putere de sus, atunci el o foloseşte cum trebuie. El umblă şi lucrează în numele Domnului. Ce bucurie, când poţi să umbli după o boală lungă; ce plăcere să fii sănătos în Domnul după un timp de adormire. Domnul dă poporului Său această slobozenie de a se mişca, de a umbla, o umblare plină de bucurie şi întăritoare. El face din noi oameni deosebiţi, nobili; noi nu mai suntem robi care nu cunosc nici o odihnă, lipsiţi de orice bucurie, ci El ne face slobozi ca să putem să străbatem în voie toată ţara lui Emanuel. Aşa dar, inima mea, încetează de a mai fi tristă şi bolnavă. Domnul Isus te cheamă să fii tare în El, să umbli cu Dumnezeu, într-o sfântă adorare a Persoanei Sale.

Charles Spurgeon

Credincioşie şi slujbă

“Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji.” (Psalmul 101.6)

Dacă David a vorbit astfel, putem să fim siguri că şi Fiul lui David – adică Domnul Isus – gândeşte la fel ca David. Domnul Isus Se gândeşte la oamenii credincioşi şi are ochii îndreptaţi asupra lor pentru a-i cerceta, a-i îndruma, a-i face să înainteze pe cale şi în sfârşit pentru a-i răsplăti. Nici un om cu inima neprihănită să nu se creadă dispreţuit de Domnul; însuşi împăratul are ochii îndreptaţi asupra lui.

Din această atenţie împărătească rezultă pentru noi două lucruri: întâi, “ca ei să locuiască lângă mine” aşa cum este scris. Domnul Isus îi duce pe credincioşii Săi în casa Sa şi le dă un loc în palatul Său; El îi face tovarăşi ai Lui şi Se bucură în mijlocul lor. Să fim vrednici de încrederea Domnului nostru şi El ni Se va arăta. Cu cât ne-ar costa mai mult credincioşia noastră faţă de El, cu atât mai mult va fi ea răsplătită; cu cât oamenii ne vor lepăda, cu atât mai bucuros ne va primi Dumnezeul nostru.

Apoi, El spune despre cel sincer: “acela îmi va sluji”. Domnul Isus îi va face slujitori spre slava Sa, pe aceia care, dispreţuind viclenia şi înşelătoriile, rămân credincioşi Persoanei Sale, Cuvântului Său şi crucii Sale. Slujitori cinstiţi de împărat, ei vor face parte din alaiul Lui împărătesc. Părtăşia şi slujirea sunt plata credincioşiei lor. Fă-mă, Doamne, credincios, ca să pot locui cu Tine şi să pot să-Ţi slujesc.

Charles Spurgeon