Măreața Lui zidire

Motto: „”În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui
veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii,
când te uiți cu băgare de seamă la ele, în lucrurile făcute de El.””
Amin! Rom. 1/20.

Privind spre cer, spre norii ce plutesc
Și atâtea întrebări în minte se ivesc:
Cum poate soarele din beznă să răsară
Să lumineze lumea, apoi s-apună-n iară?
Nu-și lasă răsăritul și nu-și pierde apusul
Și fără să se-abată, el își urmează dusul…
La strălucirea lui, și stelele se-ascund
Iar razele lui calde ce printre nori pătrund
Îmbrățișând pământul cu căldură și lumină,
Natura o preschimbă în edenică grădină.

Cum pot oare norii înnegriți tăciune
Să ningă atât de alb? Și-i o minune
Că fulgii gingași ca floarea de cireș
La locul hărăzit să cadă fără greș
Și să aștearnă pe pământ un alb covor
Năvădit din aburi și țesut în nori –
Învelind pământul ce-atârnă pe nimic
Cu o mantie albă ca de borangic…

Cum pot oare norii să poarte atâta apă
Și de greutatea lor burduful nu le crapă?
Apoi, în stropi de rouă să o reverse-n zori
Și până la miezul zilei s-ajungă iar în nori…
Și cine este Acela care stârnește vântul
Ce, fără să ostenească, cutreieră pământul?
Și i-a dat puterea norii să îi poarte
Spre locuri fără apă atâta de departe,
Pe care le preface în izvoare reci de ape
Ca orice ființă vie din ele să se adape.

Răspunsul e doar unul: Avem un Creator,
Dumnezeu cel veșnic, a toate Ziditor!
El a făcut și cerul presărat cu stele,
Pământul și marea cu tot ce este-n ele…
Și toate-s rostuite cu atâta înțelepciune
Că nu-i grai omenesc ca să poată spune
Măreața Lui zidire cu înfăptuiri alese –
Lucrări desăvârșite, de noi neînțelese.

Ridicați-vă, dar, ochii înspre cer și priviți –
Spuneți ce credeți, spuneți ce gândiți:
Cine-a făcut mulțimea mare a stelelor
Să meargă după număr, în șir oștirea lor?
Dumnezeu e Cel ce poate să le îndrume,
El, care le cheamă pe toate după nume –
Iar puterea și tăria Lui este așa de mare
Că una nu lipsește la a Sa chemare.

Mare-i Dumnezeul nostru și puternic,
Că nimeni dintre muritori nu-i vrednic
Ca să Îl vadă la chip și înfățișare! …
Că El este Duh, nu-i ființă muritoare
Dar veșnica-i putere și a Sa dumnezeire –
Însușirile-i nevăzute pline de strălucire,
Încă de la facerea lumii se văd lămurit
Dacă te uiți cu atenție la tot ce-a zidit.

Iar lucrările Sale sunt atât de minunate,
Lucrări desăvârșite, mari și înfricoșate!
De aceea, înaintea Lui în rugă să te-apleci
Zicând: Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci!

Ioan Vasiu 

Control dumnezeiesc

Necunoscutul în mâinile Tale îl ții
În cele mai grele situații ne susții
Tot ce se-ntâmplă cunoști și coordonezi
Peste Univers legile Tale le-așezi.

Trecut, prezent și viitor Ți se supun
Cel ce Ți se-mpotrivește este nebun
Al Tău Popor gustă binecuvântarea
Și știe că răspunzi când pune-ntrebarea.

Al Tău control e singurul folositor
Controlul lumii, vai, e nimicitor
Conduci destinul Universului întreg
Cei înțelepți doar pe Tine Te-aleg.

Pe toți vrei să-i călăuzești spre Lumină
Cine Te-acceptă va sta cu Fiul la Cină
Deciziile Tale sunt bine gândite
Aducând odihnă ființelor trudite.

Rostești un cuvânt și, pe loc, se-mplinește
Natura, toată, despre Tine vorbește
Ești la cârma navei spre edenicul Plai
Cea mai înaltă perspectivă o ai.

Dincolo de infinit tot Tu domnești
Și ești cu noi la necaz; nu ne-ocolești
Planete ascultă de Tine și-au mersul lor
Căci de aceea ești unicul Creator.

Ne-ajuți să-nțelegem prezența divină
Nicicând bunătatea Ta nu se termină
Trimiți mană pentru ființa flămândă
(Pentru acei ce nu vor sufletul să-și vândă)

Stăm în fața Ta cu adâncă reverență
Niciunde nu găsim așa competență
Al Tău control e protecție din Slavă
De-aceea suntem în har, nu în epavă.

George Cornici

Ziua Tatălui

Printre datini se ivește
În mai multe țări din lume
După cum se nimerește
Și-astfel se sărbătorește
Ziua tatălui, anume.

Nu e clar și nu e sigur
Cum, de unde a venit
Însă pentru tați, desigur
Dacă nu știți vă asigur
Că-i un timp binevenit.

Daruri și urări de bine
Noi de la copii primim
Mesele la toți sunt pline
Zâmbete, fețe senine
Și cumva întinerim. .

Dar această zi frumoasă
Pentru-acel ce e părinte
Cât ar fi de luminoasă
E așa sărăcăcioasă
Fără lucrurile sfinte.

Iar de masa nu e plină
Și cadoul nu e mare
Dar în inima senină
E Hristos cu-a Lui lumină
E de-a dreptul sărbătoare.

Ziua tatălui nu este
Doar un fel de amintire
Repetabilă poveste
Ce din nou ne dă de veste
Tatălui să-i dăm cinstire.

Ziua tatălui arată
Fiecărui muritor
Revelarea minunată
Celui Sfânt și Unic Tată
Dumnezeul Creator.

Daca azi stăm în picioare
Dacă azi sărbătorim
Nu-i deloc o întâmplare
Ci din mâna-I creatoare
Orice lucru îl primim.

Dacă azi e-o fericire
Pentru noi ce suntem tați
Tatălui din Strălucire
Aducându-I mulțumire
Să venim îngenunchiați.

De aceea cu grăbire
Împreună să venim
C-avem o îndatorire
Tatălui să-I dăm cinstire
Pentru orișice primim.

Ziua Tatălui întruna
Să serbăm cu-adevarat
Cat e Soarele si Luna
Până vom primi cununa
Fiindcă Tatăl ne-a-nfiat.

Că-n curând. . și nu-i departe
Ziua-aceea minunată,
Toți aceia scriși în Carte
În sfârșit avea-vom parte
Să-ntâlnim al nostru Tată.

Daniel Hozan

De vrei să-L vezi …

Oricât de firavă, o floare
Vorbește despre Creator,
Prin gingășie, prin culoare,
Ori prin parfumu-mbietor.

Și-o gâză, cât ar fi de mică,
Are, în lumea ei, un rost,
Te uită numai la furnică
Ducându-și hrana-n adăpost.

Te-ncântă pasărea măiastră
Ce-n triluri cheamă-ai zilei zori
Din tufele de la fereastră,
În recitaluri de viori.

Cum de știu norii să dea ploaia
Peste livezi, peste răsad,
Să-i stingă soarelui văpaia,
Să primenească apa-n vad!

Și cum știu stelele să cânte,
Luminătorii să stea-n post,
Prea tare să nu se-nfierbânte,
Dar nici prea reci să nu fi fost.

Cum s-au pus mărilor hotare
Și cine le-a-mblânzit furia,
Cine-a ascuns mărgăritare,
Și munților le-a frânt tăria!

Prin El sunt toate în ființă,
De El vorbește-ntreaga fire…
Īnchină-te cu umilință,
El n-are seamăn în mărire!

Olivia Pocol

Un Dumnezeu plin de incredere

Text: Iov 38:4-8, 31-33

Cunoşti tu legile cerului? Sau tu ii oranduiesti stăpanirea pe pămant?„Iov 38:33

Dumnezeu nu Se schimbă. La fel, legile pe care le-a pus în funcţiune, atunci cand a făcut lumile, sunt fixe si previzibile. Cu toate că secolele se scurg, legile răman valabile ca o mărturie a faptului că ne putem bizui pe Dumnezeu.
Haddon Robinson a ilustrat acest adevăr îndreptandu-ne atenţia asupra unui orologiu celebru. El a scris: „în turnul primăriei din Copenhaga există cel mai complicat orologiu din lume. Au fost necesari 40 de ani ca să fie construit, la un cost de peste un milion de dolari. Ceasul are zece cadrane, 15.000 de piese şi o acurateţe de două cincimi de secundă la 300 de ani. Ceasul arată timpul zilei, zilele săptămînii, lunile anului, mişcarea planetelor pentru 2.500 de ani. Unele piese ale ceasului nu se vor pune în mişcare numai după ce vor trece 25 de secole”.


„Ceea ce intrigă, adaugă Robinson, este câ acest orologiu nu este exact. Pierde la fiecare 300 de ani, două cincimi de secundă. Ca toate ceasurile, orologiul din Copenhaga trebuie să fie reglat după un orologiu mult mai precis, universul însuşi. Acest orologiu astronomic cu miliardele de piese componente, de la atomi la stele, se mişcă de secole cu mişcări atat de precise şi demne de încredere încat timpul de pe pămant trebuie potrivit mereu după el?
Da, mişcarea planetelor şi a stelelor dovedeşte că Dumnezeu nu se schimbă. Lucrurile de pe pămant se prăbuşesc. Ceasurile se opresc. Maşinile se strică. Instituţiile financiare dau faliment. Oamenii ne dezamăgesc. Dar Dumnezeu şi universul Său rămîn aceiaşi. Increde-te în El. Este un Dumnezeu demn de încredere! – D.C.E.

Tu nu Te schimbi Isuse
Cum nu se pot schimba
Lumina şi iubirea
Ce-n veci răman aşa. ”  – Traian Dorz

Aşteaptă, mult de la Creator şi puţin de la creatură” – Spurgeon

Painea zilnica

Te voi logodi

Privind spre-al Său popor odinioară
Ce n-asculta, umblând rătăcitor
Din dragoste El le vorbise iară
Și ia chemat la Sine cu mult dor.

Din totdeauna Dumnezeul veșnic
Cu toate că-I stăpân și Creator
E-atît de bun deși-i Atotputernic
Și-i plin de-ngădiunță, iubitor.

Prin Osea a început a spune
Cuvintele ce pân-acum rămân
”Al meu Bărbat” atuncea Îmi vei spune
Și nu-Mi vei zice iar ”al meu Stăpân”.

”În ziua-aceea” Domnul prevestește
Că va-ncheia din nou un legământ
Cu fiare, păsări, ni se profețește
Cu târâtoare de pe-ntreg pământ.

Căci Domnul are-un timp de îndurare
Chiar dacă tot pământu-i afectat
Și-a pregătit o zi pentru salvare
Și de răscumpărare din păcat.

De-aceea pentru-ntrega omenire
Fiinca-atât de mult El ne-a iubit
Pe Fiul Său din slavă și mărire
Pe-o cruce la Golgota L-a jertfit.

La cruce s-a semnat cu Sfântul sânge
Pentru oricine de pe-acest pământ
Care dorește, crede și se frânge
Să poată fi salvat prin legământ.

Un legământ ce-i pentru totdeauna
Și profeția vine să-ntărească
Căci Domnul vrea cu noi să fie una
Dorind cu El ca să ne logodească.

”Te-oi logodi dar, prin neprihănire”
Cu haină albă fi-vei îmbrăcat
Cu fapte dovedind a ta sfințire
Și-al tău trecut pe veci va fi uitat.

”Te-oi logodi prin sfântă judecată”
Vei fi pe totdeauna diferit
Având mereu o minte luminată
Fiind mereu de mâna Lui umbrit.

”Te-oi logodi prin mare bunătate”
Să fii la fel și tu: bun și curat
Să poți ierta la alții câte toate
Știind ce mult ai fost și tu iertat.

”Te voi mai logodi prin îndurare”
Ca să nu uiți c-ai fost răscumpărat
Să ai mereu o fire-ndurătoare
Căci și de tine Domnul sa-ndurat.

”Te-oi logodi și prin credincioșie”
Când este greu și multe sunt pe dos
Să dai dovadă de credință vie
Căci Domnul totdeauna-i credincios.

Astfel precum un crin udat de rouă
Din nou vei înflori și vei renaște
Vei fi pentru etern Făptura Nouă
Și pe deplin pe Domnul vei cunoaște.

Daniel Hozan

Mulțumirea

Când privesc întinse plaiuri,
Cer și mare și pământ,
Munți înalți, câmpii și dealuri,
Toate au un singur cânt!

Toate sunt ca-ntr-o orchestră
Fiecare pe-al ei ton,
De pe planeta terestră
Înspre al Dreptății Tron,

Își înalță toate cântul
Să-L slăvească pe-Mpărat,
Pe Cel Veșnic, pe Preasfântul,
Pe Acel ce le-a creat!

Nu e loc răgaz s-aștepte,
Niciodată, nicidecum!
Ar sta timpul pe-a lui trepte
S-ar opri din al său drum,

S-ar preface tot întinsul
Într-un loc mort și pustiu,
Dac-o clipă universul
N-ar slăvi pe Cel ce-I Viu!

Toate își cunosc menirea,
Toate știu să nalțe-n zbor
Lauda și mulțumirea
Spre Slăvitul Creator!

Îl înalță cu-ndrăzneală,
Fiindcă merită slăvit!
Nu e loc de oboseală,
Nu e loc de târguit!

Într-un glas și-ntr-o dorință,
Cum e greu de-nchipuit,
Toate câte au ființă
Îl slăvesc necontenit!

Dar tu, om cu rațiune,
Om, creat de Dumnezeu,
Plămădit ca prin minune
De-un Stăpân din Empireu,

Om cu simțuri și cu minte,
Om, cu suflet și cu duh!
Om, cu rădăcini preasfinte,
Care tinzi înspre văzduh,

Care poți rosti-n cuvinte
Numele Celui de sus,
Poți să-nveți și să ții minte
Lucruri mari și greu de spus,

Unde-ți sunt laudele tale?
De ce nu Îl preamărești
Ca-ntr-o zi de sărbătoare
Pe Acel din slăvi cerești?

Unde-ți este mulțumirea
Și recunoștința ta?
De ce taci, când fericirea
Este în a-L înălța?

Tu om… tu, cel mai datornic
Tu nu-I dai lauda ta
Celui ce așteaptă dornic
Mulțumiri spre slava Sa!

El ți-a dat înțelepciune
Să judeci și să gândești,
Să alegi pe cele bune
Dintre cele ce-s lumești.

Să veghezi întotdeauna
Ca trairea ta de jos
Să lucească precum luna
Spre mărirea lui Hristos!

Căci și-aceasta-i o-nchinare
De un bun miros plăcut,
Lauzi prin a ta purtare
Pe Acel ce te-a făcut!

De aceea, cu-ndrăzneală
‘Nalță-ți glasul tău spre Cer,
Să nu cazi de oboseală
Ca acei ce-n lume pier.

Întru totul va depinde
De-asta, mântuirea ta…
Dă năvală și vei prinde
Loc la masă-n Slava Sa!

Asta, să-ți scalde gândirea
Ne-ncetat pe-acest pământ:
Nu uita, că mulțumirea
E-așteptarea Celui Sfânt!

Valentin Ilisoi 

Ai fost creat de Dumnezeu!

Poate crezi că ai fost creat din nimic,
Dintr-un punct minuscul, au apărut
toate.
Universul acesta sublim sau greierul
mic,
Tu, ființă atât de inteligență sau
poate…

Poate crezi că ai apărut din
întâmplare,
De nicăieri și înspre niciunde…
Frumoasă întâmplare și extrem de
mare,
Să creeze atâtea minunății ce ne cuprinde.

Poate crezi că ai evoluat din maimuță,
Dar nu accepți să ți se spună așa.
Nu vezi cu ochii, fiindcă e ceață,
Alții au implementat-o în mintea ta.

Poate crezi că un extraterestru
misterios,
A adus viață pe această planetă…
Și de atunci existăm, trăim și murim
aici jos.
Oprește-te o clipă și cugetă.

Poate crezi că tu ai fost creat doar de
părinți,
Exiști prin ei și așa toată omenirea.
Dar primii oameni cum au fost creați?
Oare nu de un „Creator”? Pune-ți
întrebarea.

La fel credeam și eu, dar am găsit
răspunsul,
Când Biblia am citit și-a atâtea vieți
schimbate.
Că am fost creat de Dumnezeu,
Unicul…
Și prin Isus, am binecuvântări bogate!

El este Creatorul, El controlează totul.
În mâna Sa ține Universul și tot ce nu
se vede.
Și prin Fiul Său vrea să ne dăruiască
cerul.
Du-te la cruce și în jertfa lui Isus,
crede!

Roagă-te și cercetează Biblia,
El se va descoperi atât de frumos!
Nu vei mai fi mort ci te va învia,
Să trăiești o viață nouă, în Hristos!

 Samuel Holbura 

Ziua copilăriei noastre

Ziua copilăriei noastre
E azi și o serbăm cu drag,
E a tinereții flori albastre
Și a zâmbetului cald din prag.

E zi de dulce sărbătoare
Pentru copii de-orice națiune,
Un zâmbet să le dăm și o floare
Și multă, multă afecțiune.

Copile drag de pretutindeni
Te-mbrățișăm cu toții acum,
Minune dragă între oameni,
Al lumii delicat parfum.

Fii binecuvântat în toate
De Preaînaltul Creator,
De ești aproape sau departe
Noi te primim cu drag și dor.

Puiu Chibici 

Predestinarea misionarului

“Şi acum, Domnul vorbeşte. El, care m-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu robul Lui.” Isaia 49:5

Primul lucru care se întâmplă după ce am înţeles alegerea noastră către Dumnezeu în Isus Cristos este distrugerea prejudecăţilor noastre, a ideilor noastre înguste şi a patriotismului nostru; suntem trsformaţi în nişte slujitori ai scopului lui Dumnezeu. Întreaga rasă umană a fost creată ca să-L slăvească pe Dumnezeu şi să se bucure pentru totdeauna de EI. Păcatul a schimbat cursul rasei umane, dar n-a schimbat câtuşi de puţin scopul lui Dumnezeu; când ne naştem din nou, ajungem la înţelegerea scopului măreţ al lui Dumnezeu pentru rasa umană, adică a faptului că El ne-a creat pentru Sine.

A înţelege alegerea lui Dumnezeu este cel mai minunat lucru de pe pământ şi trebuie să învăţăm să ne bazăm pe uimitorul scop pentru care ne-a creat Dumnezeu. Primul lucru pe care-l va face Dumnezeu cu noi este să sădească în inima noastră interesele întregii lumi. Dragostea lui Dumnezeu, ba chiar natura lui Dumnezeu, este adusă în noi. Şi natura Dumnezeului Atotputernic se specifica în Ioan 3:16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”Trebuie să ne păstrăm mereu sufletul deschis la adevărul scopului creator al lui Dumnezeu, să nu-L încurcăm cu propriile noastre intenţii. Dacă o facem. Dumnezeu va trebui să ne zdrobească intenţiile, oricât de mult ne-ar durea.

Scopul pentru care este creat misionarul este de a fi robul lui Dumnezeu, un om în care Dumnezeu să fie glorificat. O dată ce înţelegem că, prin mântuirea adusă de Isus Cristos, suntem făcuţi cu totul potriviţi pentru scopul lui Dumnezeu, vom înţelege de ce cerinţele lui Isus Cristos sunt atât de aspre. El cere corectitudine absolută de la slujitorii Săi deoarece a pus în ei însăşi natura Iui Dumnezeu.

Ai grijă să nu uiţi scopul Iui Dumnezeu pentru viaţa ta.

Oswald CHAMBERS