Crăciunul nost’

În noaptea rece, de crăciun
Pe paie înghețate.
Noi am primit ce-avea mai bun.
Pământ și ceruri toate.

Iar moș Crăciun, în haine moi
Și mantie roșcată.
N-a stat în ieslea de la oi!
O știe lumea toată.

Aur, smirnă și tămâie
Cine primește-n dar?
Micuțul prunc din Nazaret
Sau moșul ce bizar?

Era și-un brad împodobit
În grajdiul de-altădată?
Sau boii doar suflând ritmat
Căldură ca să-i facă.

Iar luminițele aprinse,
Din noaptea minunată.
Sunt stelele ce luminau,
Pe bolta înstelată.

Păstorii ce primiră-n dar
Vestea minunată,
Se-nchinară în zadar
Pruncului de altă dată?

V-aș întreba, ce-a mai rămas
Din Sfânta sărbătoare
Când Domnul Isus s-a intrupat.
În lumea de sub soare.

Dar astăzi alergăm grăbiți:
La mall și magazine
Așteptând înmărmuriți;
Acas’ că moșul vine…

Iar Pruncul Sfânt din Nazaret
Așteaptă în tăcere…
Căci totul azi s-a preschimbat
În tainice himere.

Pe pervazul înghețat
Cafeaua-i aburindă
Și-un bătrânel însingurat
Așteaptă, o colindă…

Nistoran Gheorghe  

Importanța sarbatorii Crăciunului

Importanța sărbătorii Crăciunului
N-o recunoaște teoria nebunului
Spre pierzania lor în felul acesta gândesc
Neavând în ei nici un sentiment dumnezeiesc.

Pentru ei e doar un prilej de distracție
Nu spre cele transcedentale atracție
E o ocazie să-și etaleze statura
Nu să cerceteze ce spune Scriptura.

O, de-ar cunoaște ce-nseamnă-ntruparea!
Cum Însuși Dumnezeu și- a arătat îndurarea
Trimițându-și Fiul preaiubit să salveze
Pe culegătorii demonicelor ipoteze…

De-ar ști că-mpăratul s-a coborât cu iubire
S-aducă-n ființe buna vestire
S-ar duce cu gândul la ieslea săracă
Și-ar ști că acolo cu Cerul se-mpacă.

De-ar deschide sufletul la revelații divine
S-ar arunca la pământ Pruncului să se-nchine
Și-ar dispare noaptea din rebela făptură
Și-ar trata semenii cu-o dreaptă măsură.

Cine le va deschide ochii să vadă minunea?
Cine dacă nu cei ce-au primit misiunea?
Ce-naltă favoare! Ce responsabilitate
Să le îndrepte privirea spre eternitate.

Cei ce primesc mesajul sărbătorii sosite
Vor avea cu Cristos părtășii fericite
Și vor plânge pentru ce-au crezut înainte
Dar vor îmbrățișă mesajul cereștilor cuvinte.

George Cornici